Lumini, umbre și gafe de Oscar

Duminică seara, în Los Angeles, a avut loc a 89-a ceremonie de decernare a Premiilor Academiei Americane de Film. Cel mai așteptat moment al galei a fost marcat însă de o încurcătură fără precedent în istoria Oscarurilor: a fost anunțat greșit câștigătorul premiului pentru „Cel mai bun film”.

Greșeala a fost îndreptată din mers. În timp ce echipa din „La La Land” se bucura pe scenă, organizatorii au anunțat că premiul trebuie să ajungă, de fapt, la filmul „Moonlight”. 

Dar Premiile Oscar au mai trecut prin destule momente delicate.

Acum două decenii, când urca pe scenă să ridice Premiul Oscar pentru „Cel mai bun regizor“, James Cameron exclama: „Sunt stăpânul lumii!“ Când au fost acordate pentru prima dată, în 1929, Premiile Academiei nici măcar nu se numeau Oscaruri. În sală erau numai 270 de invitați și cele 12 fil­me care erau premiate erau deja cunoscute după ce Los Angeles Times publicase lista câștigătorilor cu trei luni înainte. Când ne gândim că, anul trecut, ceremonia a fost urmărită de 37 de milioane de telespectatori, ne dăm seama ce drum a avut de parcurs ce­re­monia de la Hollywood.

De fapt, prima ediție a premiilor a durat 15 minute și a fost și singura care nu a fost transmisă în niciun fel de media audiovizuale. Din anul ur­mător, premiile aveau să fie transmise la radio și abia în 1953 au fost atractive pentru un post de televiziune.

Tot ziarul Los Angeles Times a fost cel care a dat ultima dată publicității câștigătorii înaintea decer­nării Pre­mii­lor Oscar. Ziarul a profitat de faptul că organizatorii obișnuiau să anunțe pre­sa în noaptea premiilor asu­pra deciziilor juriului pentru ca ziariștii să apuce să tipărească în edițiile de a doua zi lista premianților. Așa se face că, din 1941, numele câști­gă­to­rilor sunt secrete folosindu-se plicuri sigilate.

Valoare. De la jumătatea secolului XX, câștigătorii trofeelor semnează un contract care le interzice să vândă sta­tuetele primite ca premiu. De fapt, Academia e singura care are dreptul să cumpere orice trofeu de care vrea să scape câștigătorul pentru suma de un dolar.

De-a lungul timpului, mai multe distincții decernate înainte de 1950, care nu intrau în această înțelegere contractuală, au ajuns pe piață și s-au vândut pentru sume impresionante. Moștenitorii lui Orson Welles au câș­tigat, în 2004, în instanță, dreptul de a vinde statueta câștigată de regizor în 1941 pentru „Citizen Kane“. Abia în 2011 au reușit să o vândă într-o licitație pe internet, obținând 861.000 de dolari.

Jurizare. Premiile sunt stabilite în urma votului celor aproape 6.000 de membri ai Aca­de­miei de Arte și Științe ale Filmului aleși și invitați să își ex­prime opțiunile de către un consiliu al organizației. Rezultatul voturilor pentru ultimele 73 de ediții a fost certificat de reputata compa­nie Price Waterhouse și de firma care i-a urmat, PricewaterhouseCoopers (PwC).

Scandal. Cel mai recent scandal legat de premiile Academiei a avut loc anul trecut. Mai multe vedete au amenințat cu boicotul după ce au fost anunțate nominalizările. Pe rând, Jada Pinkett Smith, Don Cheadle, Spike Lee au re­proșat faptul că este al doilea an în care toți nominalizații de la premiile pentru actorie erau exclusiv albi.

Anul acesta, subiectul delicat este legat de nominalizarea lui Casey Affleck pentru rolul din „Manchester by the Sea“. Nu este prima dată când fratele mai mic al lui Ben Affleck se numără printre nominalizați (prima dată a fost remarcat pentru interpretarea din „The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford“ în 2008).

Între timp însă, Casey Affleck a fost acuzat de două colaboratoare că le-a făcut avansuri nedorite. Una dintre victime a declarat că s-a trezit cu actorul în pat în timp ce dormea, alta a descris un moment în care a fost apucată de mână ca să fie con­vinsă să petreacă noaptea cu acesta. Amândouă femeile au des­chis acțiuni în justiție. Cu toate că nu și-a recunoscut vinovăția, acto­rul a închis acțiunile de la tribunal pe baza unor înțelegeri financiare de câteva mi­lioane de dolari încheiate în afara sălii de judecată.

Trecutul este și mai colorat. În 1955, Grace Kelly declara când a urcat pe sce­nă pentru a pri­mi premiul: „Aceas­ta e noaptea în care mi-aș fi dorit să fi fumat și să fi băut“. În 1958, fiica Lanei Turner l-a înjunghiat pe iubitul gelos al mamei sale înainte să meargă la ceremonie. Acesta se pare că era un mafiot care o ame­nința pe ac­triță că o va mutila.

Iar, dacă este vor­­ba despre boicot, nimeni nu a făcut-o ca Marlon Brando. În 1973, actorul a pri­mit trofeul pentru cel mai bun actor după interpretarea din „Nașul“. În semn de protest față de tratamentul nedrept pe care îl sufereau descen­den­ții popula­țiilor indigene din Americi, Brando nu a venit să își ridice statueta, și, în locul său, a urcat pe scenă o acti­vistă în costum apaș care a refuzat distincția după un discurs dus cu greu până la capăt într-un cor de huiduieli.

La rându-i, Clint Eastwood, când a primit premiul pentru regia filmului „Million Dollar Baby“ din 2004, a ținut să puncteze: „Multe filme extraordinare au pri­mit Premiul Academiei. Și foarte multe filme mari nu l-au primit. Tu nu ai decât să faci tot ce poți“.

FOTO: Guliver / Getty Images