Miliardele invizibile ale diasporei: unde sunt ascunse?

[vc_row][vc_column][vc_column_text]S-a vorbit și continuă să se vorbească despre miliardele de euro trimise de Diasporă în fie­ca­re an acasă. New Money trece dincolo de aceste cifre și vă propune o altă discuție, des­pre adevărata valoare a muncii românilor de peste granițe, pe care o estimează la jumătate din PIB-ul României.

Gabriel Turcu este inginer IT și unul dintre cei aproape patru milioane de români prinși anual în statisticile despre capitalul vărsat de diasporă în economia din țară. Povestea lui e simplă și poate fi a multora dintre românii plecați acolo, dincolo.

Avea 24 de ani când a fost detașat pentru trei luni în Italia. 15 ani mai târziu, e stabilit împreună cu familia la Veneția, unde lucrează și are și o mică afa­­cere. Banii lui contribuie la economia Italiei, dar și la cea a României.

Când am plecat din România aveam o firmă de calculatoare. La Veneția am deschis o firmă de tâm­plărie PVC“, povestește Gabriel, explicând că, deși impozitele pe care le plătesc firmele în Italia sunt mari, e rentabil să deschizi una.

Citește si

• 
  Totul despre viața lui Elon Musk, de la puștiul născut în Africa de Sud și care a scris cod la 12 ani, la ultima mare achiziție, Twitter
• 
  Rețeaua naționaliștilor: Cu alegeri în 70 de țări ale lumii, 2024 se anunță un test gigantic pentru democrație

În plus, adaugă el, „mediul de aici este mult mai stabil. Nu este stresant ca în România“. Cu toate astea, a investit și în România. A deschis în patru malluri din țară – în Pitești, Buzău, Sibiu și Alba Iulia – standuri cu trenulețe electrice pentru copii. Consideră afacerea de aici mai mult un hobby, dar chiar și așa are 12 angajați. Nu se gândește, în schimb, să mai revină în țară. Și nu e singurul.

Cât jumătate din PIB. De mai bine de un deceniu, citim cu regularitate studii de genul „românii aduc X miliarde de euro anual în țară“ sau „Diaspora contribuie cu Y la creșterea consumului“. Majo­ritatea estimărilor avansate pleacă de la infor­mații la care diverse instituții – consulate, ambasade, banca centrală – au acces, dar rareori duc către o cifră sigură.

New Money vă propune însă o altfel de abordare: cât valorează românii pentru economiile țărilor care i-au adoptat și cât pierdem noi dacă nu aducem acasă această forță de muncă?

Fără a lua în calcul remiterile anuale de 2,5 miliarde de euro, cei aproape patru milioane de români din străinătate produc circa 85 de miliarde de euro pentru economiile țărilor de adopție, adică peste 50% din PIB-ul României, estimat la circa 160 de miliarde de euro.

Calculul New Money este făcut pe baza rapor­tă­rilor Eurostat și ale autorităților române. Doar în Italia, Spania, Germania, Franța, Austria, Marea Britanie, Ungaria și Grecia, unde sunt peste 2,8 mili­oane de români, diaspora produce peste 75 de miliarde de euro. Economiștii validează acest calcul și subliniază potențialul pe care guvernanții români l-au scăpat printre degete de-a lungul timpului.

Comparația arată cât de productivi sunt românii atunci când muncesc cu capital străin. Aș zice că arată cam cât ar fi fost productivitatea românilor, în România, dacă investitorii străini s-ar fi repezit să vină la noi în țară în anii ’90, așa cum au făcut la vecini“ spune economistul Bogdan Glăvan.

Cătălin Păuna, economist-șef la Banca Mondială, crede că valoarea diasporei ar putea fi chiar mai mare, dacă luăm în calcul și companiile înființate de români dincolo de granițe. Și totuși, timpul nu este pierdut. Investitorii străini ar putea fi chiar românii, dacă sunt doriți înapoi. O spune Marius Bostan, fost ministru al Comunicațiilor și inițiator al proiectului Repatriot, program prin care se încearcă readucerea capitalului autohton în țară. El crede că românii pot fi con­vinși să investească în propria țară dacă se iau măsuri pentru „eliminarea corupției, simplificarea, debirocratizarea și civilizarea clasei politice“.

Sistemul public și banii gheață. „Dacă românii din străinătate vor reveni în țară, nu doar economia ar avea de câștigat, ci întregul sistem public. Au alte exigențe față de autoritățile publice, pentru că sunt obișnuiți cu un sistem care per­for­mează“, crede și Sandra Pralong, consilier prezi­dențial.

Invitat la o dezbatere a Fundației Lufkin pentru Antreprenoriat și Migrație (FLAME), guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a subliniat la rândul său că potenţialul de economisire al românilor din străi­nătate „depăşeşte orice aşteptări, iar preferin­ţele lor de investiţii se schimbă spre altceva de la a-ţi face o casă mare prin Maramureş sau altundeva, cum era până acum“.

PIB-ul de 150 de miliarde de euro din 2014 al României putea să fie mai mare cu 50 de miliarde de euro dacă 2,5 milioane de români din afara granițelor s-ar fi întors să muncească în țară, arată un studiu Lufkin din februarie 2016. (O valoare la care s-a ajuns luând în calcul un salariu estimat la 500 de euro/persoană).

Scenariul nu este imposibil. Românii au învățat în străinătate ce însemnă valoarea adăugată. „Acești oameni au câștigat experiența profesională într-un spațiu occidental, cu principii corecte și cu o democrație consolidată. În afara valorii economice directe pe care o pot crea prin startare de afaceri sau prin muncă specializată, ei vin și cu un bagaj civic important pentru țară“, explică Marius Bostan.

Un lucru este cert. Diaspora are o contribuție majoră la exercițiile democratice din perioada alegerilor prezidențiale. În 2009, voturile românilor din străinătate au decis președintele României. Din aproape 148.000 de votanți, fostul președinte, Traian Băsescu, a obținut 78,8% din preferințele românilor de dincolo. În 2014, Klaus Iohannis s-a bazat pe voturile a 89,73%, exprimate de cei peste 377.000 de români care au votat în străinătate.

Socoteala de-acasă…

Plecările masive către Occident au fost înregistrate după 2007, momentul integrării României în Uniunea Europeană. Rela­xarea condițiilor de angajare din afara țării, dar și a ofertelor venite de la companiile externe care au solicitat forță de muncă, le-a permis românilor să intre mai ușor pe piața europeană a muncii. Un deceniu mai târziu, în Italia sunt înregistrați oficial peste un million de români, în Spania circa 980.000, în Germania peste 450.000, iar în Marea Britanie circa 178.000. Cel puțin așa arată cifrele oficiale transmise către Ministerul român al Muncii.

Statistici sigure și bătute în cuie despre românii de dincolo de granițe nu există încă. Ministerul Muncii se bazează pe două estimări. Una a Orga­ni­zaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, po­trivit căreia trei milioane de cetăţeni români trăiesc sau muncesc în afara teritoriului României. Cealaltă citează Institutul Național de Statistică, potrivit căruia, în 2013, numărul total al migranților era de 2.344.183. Numai că datele INS nu doar că sunt vechi, dar nici nu fac distincție între românii care lucrează și cei asistați social.

Ministerul de Externe nu are nici el date statistice, dar estimează că aproximativ 20% din popu­la­ția de peste 18 milioane de locuitori are „domiciliul, rezidența ori se află temporar în afara țării“.

Administrația Preziențială consideră că numărul românilor din afara țării este de 3,5 – 4 milioane de per­soane. Un calcul New Money, făcut pe baza esti­mărilor Eurostat, a datelor Ministerului român al Muncii și a instituțiilor de statistică din afara țării, estmează la 3,9 milioane numărul total al românilor plecați peste granițe.

Ce activități preferă românii. Datele agențiilor de recrutare a forței de muncă în străi­nă­tate arată că interesul românilor pentru un loc de muncă „dincolo“ e în continuare ridicat.

Potrivit T.Jobs, cele mai multe meserii solicitate de români în prima jumătate a anului au fost șo­feri de taxi și de TIR în Anglia. Cei care au ales Germania au căutat posturi de infirmieri sau personal pentru îngrijirea bătrânilor, dar și chelneri și bucătari. Spania la oferă românilor cele mai multe oferte pentru a lucra în agricultură.

Companii din Spania, Italia și Grecia mai solicită agențiilor românești de recrutare personal pentru vasele de croazieră. În prima jumătate a acestui an, cele mai multe oferte de muncă pentru cetățenii români au venit din Marea Britanie.

Românii încă preferă Marea Britanie, urmată de Olanda, Germania, Franța și Belgia. Comparând 2016, lunile mai-iunie-iulie (până în prezent), candidaturile la posturile din Franța sunt în scădere, în timp ce preferința pentru Anglia, în pofida Brexitului, este încă în top, fără modificări semnificative de la o lună la alta“, arată Roxana Ștefănescu, director de comunicare la T.Jobs.

Specialiștii în recrutări de forță de muncă pentru străinătate spun că cele mai multe cereri de joburi se înregistrează în fiecare primăvară, întrucât există o categorie destul de mare care solicită să lucreze în regim sezonier, în special în țările cu tu­rism dezvoltat.

Stingem lumina? În aceste condiții, acasă cine mai muncește? Răspunsul vine tot din cifrele Minis­terului Muncii. Datele de la sfârșitul lunii iulie arată că în România erau înregistrați 6,2 milioane de sala­riați activi. Numai că angajatorii români se plâng deja de ceva vreme de calitatea forței de muncă și chiar de lipsa ei în unele regiuni ale țării.

Companiile din industrie, în special cele din sectorul auto, au arătat nu o dată că găsesc greu personal calificat, chiar dacă salariul este de la 1.500 de lei în sus, în cazul multinaționalelor.

Un alt sector care duce lipsă de personal este cel medical, în special cel de stat. Dacă la începutul anilor 2000 medicii alegeau să plece în Italia, Spania, Germania sau în țările nordice, odată cu dez­­voltarea sistemului medical privat, medicii și asistenții s-au îndreptat către clinicile particulare.

De lipsă de forță de muncă se plâng și patrona­tele din HoReCa și turism – un efect firesc al ofertelor mai generoase venite de la angajatorii din străi­nătate. Să vedem și un exemplu: de la salarii nete de circa 1.500 de lei în România, bucătarii califi­cați au ales salarii de peste 2.500 de euro în străinătate.

Și ar mai fi un motiv. „România nu mai are școli de meserii de calitate unde să fie instruit personalul calificat“, spune pentru New Money acționarul minoritar al grupului City Grill, Marian Alecu.

Structura migrației românilor a fost cu totul alta în urmă cu peste un secol, când cea mai mare parte a celor care plecau peste graniță erau țărani. Scopul era însă același. Să câștige bani și să-i trimită acasă.

[/vc_column_text][vc_text_separator title=”De când și de ce emigrează românii„][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_column_text]În căutarea unui trai mai bun, românii au plecat în străinătate încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea.[/vc_column_text][vc_column_text css=”.vc_custom_1476691762325{padding-top: 10px !important;padding-right: 10px !important;padding-bottom: 10px !important;padding-left: 10px !important;background-color: #ffe8e8 !important;border-radius: 1px !important;}”]LUMEA NOUĂ. Primele informații despre imigranții români datează de la 1881. Primii dintre ei, 11 la număr, au fost înregistrați cu acte oficiale în Statele Unite ale Americii la sfârșitul secolului al XIX-lea, arată sferapoliticii.ro. În acea perioadă, mirajul din Lumea Nouă atrăgea tot mai mulți europeni, care se îmbarcau pe vapoare pentru a trece Atlanticul. La fel ca acum, românii plecau să lucreze în străinătate ca să facă bani și să-i trimită în țară. Potrivit unui studiu făcut de sferapoliticii.ro, migrația în masă din România spre Statele Unite a fost înregistrată în prima parte a secolului XX. Între 1899 și 1913, către America au plecat 222.977 de români, iar după Marea Unire din 1918 au plecat în America alți 193.000 de români. Majoritatea imigranților români de la începutul secolului trecut erau țărani.[/vc_column_text][vc_column_text css=”.vc_custom_1475929184145{background-color: #ffe8e8 !important;}”]MIGRAȚIE ECONOMICĂ. Românii care au ajuns la început de secol XX în America s-au orientat în special către centrele industriale, dar și către minele de cărbuni Pennsylvania, Ohio, Michigan, Illinois și Indiana. După 1918, transferurile de bani dinspre America spre România erau estimate la 467,5 milioane de dolari. Un sondaj al începutului de secol XX făcut în Oltenia arată că românii din Statele Unite erau muncitori în fabrici, ori negustori. Unii erau implicați chiar în contrabanda cu alcool. În unele cazuri, o mare parte a românilor plecați peste ocean și-au deschis propriile afa-ce-ri. Cei care au reușit să strângă sume considerabile de bani au ales să se întoarcă acasă și să inves-tească în propria gospădărie.[/vc_column_text][vc_column_text css=”.vc_custom_1475929201371{background-color: #ffe8e8 !important;}”]ALTĂ VIAȚĂ. În cea de-a doua parte a secolului trecut, migrația a fost mai mult de natură politică. Migrația peste ocean a fost de mai mică intensitate, fiind preferată Germania de Vest, țară vizată îndeosebi de sași. După 1990, românii nemulțumiți de noua clasă po-li-tică au început să caute de lucru în afara țării, însă întâmpinau dificultăți pentru că între România și țările în care plecau aceștia nu existau acorduri privind forța de muncă. Lucrurile s-au îmbunătățit după anii 2000, când România a început apropierea de Uniunea Europeană. Angajatorii din afară veneau cu oferte pentru români, dar și cei care erau deja peste granițe își ajutau cunoștințele să meargă la munci mai bine plătite. Era perioada în care mai multe zone din sudul și nord-estul țării ofertele de muncă erau extrem de scăzute, iar salariile foarte mici. Muncitorii cu o calificare supe-ri-oară și-au găsit repede de lucru în străinătate și nu s-au mai întors. În schimb, s-a întors o parte din banii lor. Dar, la fel ca ei, grosul ră-mâne deocamdată acolo, dincolo.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_separator][vc_column_text]FOTO COPERTĂ: Nicolae Grigorescu (1838-1907), Car cu boi, ulei pe pânză, 65 x 80,5 cm, Colecție privată, foto courtesy of Artmark[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]