Un alt lider care și-a pierdut aura de invincibil este premierul Israelului, Benjamin (Bibi) Netanyahu. Protestele masive care zguduie țara de 12 săptămâni au reușit deocamdată să oprească asaltul premierului la adresa independenței sistemului judiciar israelian.
Prim-ministrul Israelului, Benjamin Netanyahu, a fost văzut mulți ani drept unul dintre cei mai înzestrați politicieni ai vremii sale. Abilitatea de a câștiga scrutin după scrutin (ca și președintele Turciei, Recep Tayipp Erdogan, n.r.), devenind cel mai longeviv premier al Israelului, i-a adus porecla „Magicianul“. Tenacitatea sa – a trecut prin cinci rânduri de alegeri anticipate grele în decurs de patru ani, în încercarea de a câștiga o majoritate solidă – a fost răsplătită anul trecut, când, după un an și jumătate în opoziție, a revenit în fruntea coaliției de guvernare.
Doar că este vorba de o coaliție a habotnicilor, a celor care cred în supremația evreilor și a homofobilor.
În pofida acestei imagini, acțiunile sub imperiul panicii din ultima perioadă sugerează că Netanyahu și-a pierdut simțul politic, iar odată cu el – și aura de invincibilitate care l-a făcut un formidabil politician pe durata a aproape trei decenii, comentează într-o analiză revista britanică The Economist.
Netanyahu are în față un armistițiu tensionat pe perioada pascală, înainte să înceapă din nou carnagiul, titrează și cotidianul israelian Haaretz. Premierul a primit un mesaj nuclear de la opinia publică, dezgustată de modalitățile sale brutale de a silui democrația Israelului. Anunțul laconic trimis către presă cu privire la demiterea ministrului apărării, Yoav Gallant, pe 26 martie, rezumă cele trei luni din noul mandat al lui Benjamin Netanyahu – colapsul sistemului, sună verdictul publicației israeliene.
Nu este vorba doar de demiterea unui ministru, ci de fața unei dictaturi. Așa se comportă dictatorii, tiranii, liderii narcisiști, precum Donald Trump. Nici măcar membrii formațiunii politice conduse de Netanyahu, Likud, și nici cei de dreapta, care urăsc sistemul judiciar, nu sunt de acord cu periclitarea securității țării prin deciziile acestuia.
Înțelegerea pe care Netanyahu a făcut-o în decembrie anul trecut cu partidele ultrareligioase și de dreapta a inclus și angajamentul de a slăbi prerogativele și independența Curții Supreme. Mulți din eșalonul de dreapta îi contestă pe magistrații, care nu sunt aleși, acuzându-i că intenționează să le pună frâne politicienilor care sunt aleși.
În ultimele 12 săptămâni, israelienii, în număr tot mai mare zi de zi, au ieșit în stradă pentru a proteja sistemul de justiție, garant al democrației israeliene. Protestele s-au intensificat în ultimele zile, pe măsură ce Netanyahu a făcut tot posibilul ca legislația cu pricina să fie adoptată înainte de 2 aprilie, dată după care Knesset (parlamentul israelian) a intrat în vacanță timp de aproape o lună.
Un rol crucial în proteste îl joacă miile de cadre militare, active sau în rezervă, care au amenințat că nu vor mai veni la muncă. Au fost inițiate petiții în care aceștia au declarat răspicat că nu au de gând să slujească o dictatură. Este o mutare
foarte inspirată a protestatarilor, dat fiind că armata israeliană se bazează masiv pe rezerviști. Șefii serviciilor de securitate se plâng că le este tot mai greu să controleze escaladarea violențelor în Cisiordania, dar și amenințări mai îndepărtate, precum Iranul.
Problema s-a acutizat pe 25 martie, când ministrul israelian al apărării, Yoav Galant, a avertizat public că tensiunile provocate în societate de reforma sistemului judiciar afectează direct apărarea țării și activitatea agențiilor de securitate. „Vorbim de o amenințare clară, imediată și tangibilă la adresa securității statului“, a formulat ministrul.
La o zi după acest avertisment, Netanyahu l-a dat afară din guvern, comițând ceea ce poate fi considerată cea mai mare greșeală politică din cariera sa. În loc să accepte sfatul partenerilor și miniștrilor din partidul Likud de a căuta un compromis, Netanyahu pare mai interesat să nu piardă sprijinul partidelor de extremă dreaptă și al celor ultranaționaliste din coaliție, de susținerea cărora depinde actualul guvern.
La câteva ore de la demiterea lui Galant, israelienii au umplut străzile, luând cu asalt chiar și casa lui Netanyahu din Ierusalim și blocând drumurile în Tel Aviv. A doua zi, sindicatele și cei mai mari angajatori ai țării au anunțat grevă generală – s-au închis porturile, avioanele nu au mai decolat, practic Israelul a fost paralizat. Era limpede că jocul s-a terminat.
În seara zilei de 27 martie, Netanyahu a dat pentru prima dată înapoi, anunțând un time-out pentru a face loc negocierilor cu privire la legislație. Dar, din nou, în loc să caute să calmeze spiritele, Bibi le-a inflamat, pufnind și acuzând că totul e orchestrat „de o minoritate de extremiști care caută să divizeze țara, să o împingă spre război civil, nemaivorbind de teribilul delict de a refuza să-ți aperi țara“.
Un înalt oficial din guvern susține că aceste negocieri ar putea oferi oportunitatea ca Israelul să rezolve în sfârșit chestiunea lipsei unei constituții oficiale și să clarifice statutul legilor sale fundamentale cărora Curtea Supremă le-a acordat un statut cvasiconstituțional.
Acum pare că Netanyahu a pierdut lupta și că va avea mari dificultăți să mai miște lucrurile în următoarea sesiune parlamentară.
După ce au ripostat atât de puternic, este puțin probabil că israelienii liberali și seculari vor da înapoi într-o lună sau două pe o chestiune de care atârnă viitorul democrației israeliene. Demersul de a promova schimbări fără un sprijin larg va conduce cu siguranță la proteste ample. Cu toate acestea, dacă Netanyahu le diluează considerabil, s-ar putea să aibă probleme în menținerea coaliției de guvernare, dată fiind posibilitatea ca partidele de extremă dreapta și ultrareligioase să își retragă sprijinul.
Chiar dacă va reuși să mențină coaliția aflată la putere, acțiunile i-au afectat masiv imaginea în rândul mediului de business și în cel militar, vitale pentru un premier care și-a bazat toată cariera pe creșterea economică și securitatea Israelului. În schimb, istoria îl va reține drept liderul care a adus Israelul pe marginea războiului civil și l-a lăsat profund divizat.
Fostul premier al Israelului, Naftali Bennett, avertizează în privința efectelor pe care le au încercările lui Netanyahu de a schimba sistemul judiciar.
Acest articol a apărut în numărul 161 al revistei NewMoney
FOTO: Getty
Gigantul rus Gazprom a raportat pierderi nete de 629 miliarde de ruble (6,9 miliarde de…
Walmart, cea mai mare companii de retail din lume, a anunţat că își va închide…
Rezervele valutare la Banca Naţională a României (BNR) se situau la data de 30 aprilie…
Preşedintele francez Emmanuel Macron are un plan pentru evitarea unei morţi ”brutale” a UE şi…
Domeniul Regal Săvârşin nu se va deschide publicului în luna mai, ca până acum, ci…
Un proiect pilot inițiat de agenția de recrutare a personalului străin WORK FROM ASIA, prin…
Acest website folosește cookies