Deep Purple, infinit de buni

Să fie „The Long Goodbye“ ultimul turneu al britanicilor de la Deep Purple? Oricum ar fi, concertul din 13 mai de la București promite o călătorie spre infinit.

„Ar putea fi ultimul nostru mare turneu“, spunea bateristul de la Deep Purple, Ian Paice, pentru heavyworlds.com, în decembrie 2016, când trupa anunța turneul „The Long Good­bye“, prin care-și promovează acum cel de-al 20-lea album de studio, „inFinite“. Mesajul bateristului (membru fondator, alături de Rod Evans, Ritchie Blackmore, Jon Lord, Nick Simper) venea în urma problemelor de sănă­­tate pe care acesta le-a avut în iunie anul trecut, când a suferit un atac cerebral, pe care el îl numea „minor“, dar care i-a afectat mâna dreaptă. Câteva concerte au fost, la vremea aceea, anulate – fiind singu­rele de la care Paice a lipsit din 1968, când a luat ființă trupa, și până la acea dată. „Este evident că nu poți face un turneu în același fel în care îl făceai la 21 de ani. Devine tot mai dificil. Oamenii au alte planuri în viața lor, care cer timp. Dar niciodată nu spun niciodată“, mai adăuga bateristul lăsând în ceață fanii care nici as­­tăzi nu știu dacă trupa se va retrage sau nu după acest turneu.

Zvonurile că membrii Deep Purple ar putea „ieși la pensie“ au început să circule tot prin 2016, când revista online de metal rock themetal­­circus.com scria că „o sursă foarte apro­piată managementului trupei“ a con­fir­mat că trupa „își va lua rămas- bun de la scena mondială odată cu ultimul lor turneu, «The Long Goodbye»“.

În Franța, la scurt timp după publicarea acestei știri, apăreau, pe străzile orașelor, flyere cu anunțul concertului Deep Purple din 1 iunie, de la Lille, în­soțit de cuvintele „ultimul turneu“ scri­se cu majuscule sub logoul trupei. Ceea ce i-a determinat pe fani (și nu numai) să se gândească la o posibilă retragere a formației nu au fost însă doar aceste aspecte, ci și numele turneului („The Long Goodbye“), precum și cel al albumului („inFinite“), ambele ducân­du-te cu gândul la un posibil final.

Trupa nu a făcut însă niciun fel de declarație privind retragerea, solistul și compozitorul Ian Gillan (ale cărui ieșiri, începând cu 1974, și reveniri în line-up sunt cunoscute, ultima reu­nire cu trupa a fost cea din 1992) fiind singurul care a reacționat (e drept, fără vreo lămurire): „Dacă o iei literal, s-ar putea ca par­tea «finit» din cuvânt să descrie viața Deep Purple, cu un început clar și un sfârșit nebulos“.

Fapte. Cum a lucrat timpul la acest nou album (primul după „Now What?!“, din 2013) vom afla pe 7 aprilie, când „inFinite“ va fi lansat (înainte de concertul din 13 mai de la Romexpo, care va deschide turneul ce va dura până pe 23 noiem­brie), însă până atunci ne putem face o idee despre acest album ascul­tând „Time for Bedlam“, primul single de pe „inFinite“, lansat la înce­putul lunii fe­bruarie, sub formă de EP, alături de alte trei piese, ce nu vor apărea pe album: „Paradise Bar“, „Uncommon Man“ și „Hip Boots“ (Ian Paice înregistrând). Alert, intens, provocator – așa sună „Time for Bedlam“ anunțând un album promițător, în care orice fan Deep Purple se așteaptă să regăsească soundul inconfundabil de hard rock/heavy metal al trupei – gen muzical al cărui lider de necontestat a devenit, încă de la înce­putul anilor ’70, alături de Led Zeppelin și Black Sabbath. Produs de Bob Ezrin – care a mai lucrat cu Deep Purple, dar și cu Lou Reed, Alice Cooper, Kiss sau Pink Floyd – albumul conține zece piese, printre aces­- tea regăsindu-se și un cover după o piesă a celor de la The Doors, „Roadhouse Blues“.

Așteptări. Început, probabil, cu „o foaie albă“, ca toate albumele lor, și continuat cu ore întregi de discuții, înregistrări, repetiții (cum lăsa să se înțeleagă Gillan, într-un interviu acordat de curând revistei „Antihero“, în care descria procesul de creație al Deep Purple), „inFinite“ conti­­nuă istoria unei formații care a reușit să-și păs­treze aura de trupă-pionier și care a creat unele dintre cele mai puternice albume rock: „Machine Head“ (1972), ce a contribuit enorm la dezvoltarea heavy metal-ului, sau „Purpendicular“ (1996), la care s-a experimentat, poate, mai mult decât la orice album Deep Purple (influențe de country, folk, jazz și blues).

Piesele de pe „inFinite“, „piese cunoscute“, dar și „improvizație“ (elemente care nu lip­sesc de la un nici un concert Deep Purple), se vor auzi în concertul de la Bu­cu­rești, unde Ian Gillan, Steve Morse, Don Airey, Roger Glover, Ian Paice (line-up valabil începând cu 2001) vor duce spre infinit sunetele „celei mai zgomotoase formații din lume“, cum a fost numită în 1975, când a fost inclusă în Cartea Recordurilor.

FOTO: Guliver / Getty Images