Şantierul naval unde a fost construit Titanic cere intrarea în insolvenţă

Harland and Wolff, ale cărui macarale galbene domină cerul oraşului nord-irlandez, a fost ocupat săptămâna trecută de muncitorii care se tem că îşi vor pierde locurile de muncă. Aceştia au spus luni că vor bloca intrarea administratorilor în şantier.

”BDO au fost numiţi administratori, iar compania va face mâine (marţi n.r.) cerere pentru intrarea în insolvenţă”, a declarat purtătorul de cuvânt al Harland and Wolff.

Compania a fost scoasă la vânzare anul trecut, de către compania mamă Dolphin Drilling, din Norvegia, care în iunie a făcut cerere pentru intrarea în faliment.

Înfiinţat în 1861, şantierul naval Harland and Wolff avea peste 30.000 de angajaţi în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi rămâne un simbol puternic al istoriei oraşului Belfast, ca centru industrial al Imperiului Britanic.

Şantierul a fost însă în declin de peste o jumătate de secol, iar în prezent are doar 130 de angajaţi permanenţi, specializaţi în proiecte de energie şi inginerie marină. Compania angajează însă un număr mare de contractori atunci când are comenzi.

”Este o zi tristă. Nu ştiu ce voi face”, a declarat un angajat în vârstă de 54 de ani, cu o vechime de 38 de ani la şantier. Acesta a spus că toţi muncitorii ar fi fost înştiinţaţi de concedieri.

Muncitorii s-au închis în şantier săptămâna trecută şi fac cu schimbul, ocupând clădirile principale, în încercarea de a prelua controlul asupra unui proces de care se tem că va duce la pierderea locurile de muncă.

John McDonnell, purtătorul de cuvânt al Partidului Laburist pe probleme financiare, a vizitat luni şantierul şi a cerut statului să intervină şi să îl naţionalizeze.

“Nu va fi dificil pentru premierul Boris Johnson să spună că va da şantierului un viitor. Dacă va fi închis acum, s-ar pierde forţa de muncă calificată, viitorul”, a spus McDonnell.

Un purtător de cuvânt al guvernului britanic a spus săptămâna trecută că soarta şantierului, care s-a aflat în proprietatea statului în perioada 1975-1989, este o problemă comercială.

Susan Fitzgerald, reprezentantă a sindicatului Unite, a spus că este îngrijorată de informaţiile din presă potrivit cărora şantierul ar putea fi vândut de administratori fără obligaţii precum pensiile şi contractele angajaţilor. ”Aceasta ar fi o măsură cinică, menită să se scape de locurile de muncă şi muncitorii”, a spus Fitzgerald.

În timp ce administratorii ar putea pune în pericol locurile de muncă, nu este obligatoriu că şantierul va fi închis, mare parte din terenul acestuia fiind închiriat pe termen lung de către Belfast Harbour Commissioners.

O parte a şantierului a fost vândută, iar acolo se află un muzeu dedicat Titanic, cel mai mare vas de la momentul construcţiei lui, care s-a scufundat la prima sa cursă, în 1912, cu pierderea a 1.500 de vieţi.

Un hotel de patru stele a fost deschis recent în clădirea în care a fost proiectat vasul.

Multe persoane din Belfast consideră şantierul, a cărui forţă de muncă a fost de-a lungul unei mari părţi a istoriei sale exclusiv protestantă, drept o emblemă a diviziunii sectare a Irlandei de Nord.

Oraşul încă îşi revine după trei decenii de violenţe între naţionaliştii irlandezi catolici care vor o Irlandă unită şi unioniştii pro-britanici care doresc menţinerea statutului britanic al Irlandei de Nord, în care au murit peste 3.600 de oameni.

FOTO: Wikipedia