Perla comerțului cu petrol din epoca Ceaușescu, în faliment. Povestea companiei care a deținut monopolul afacerilor din domeniul petrolier

Petrolimportexport, una  dintre cele mai  mari surse de atragere de valută în România socialistă, a anunțat Bursa de Valori că Tribunalul București a acceptat cererea de intrare direct în  faliment, formulată de acționariatul principal al companiei. 

Compania  care se  ocupa cu afaceri în sectorul petrolier a înregistrat o decapitalizare galopantă în ultimii ani. Compania a fost listată la Bursă în 1999, iar după un an s-a privatizat în totatlitate. Cea mai mare capitalizare  a fost înregistrată în 2006, circa 80 de milioane de lei. Din acest moment, afacerile Petrolimportexport au început să scadă de la an la an.  Cea mai mare cădere a fost înregistrată în ultimii cinci ani. Dacă în 2013, capitalizarea la Bursă era era de peste 7 milioane de lei, la anunțarea falimentului, compania a ajuns la 0,45 milioane de lei.

Petrolimportexport a fost înființată de noua putere comunistă venită la conducerea României, în perioada postbelică, în 1948. Compania avea ca rol atragerea de valută în țară, însă în anumite cazuri, autoritățile de la  acea vreme acceptau și schimburi, ori anumite afaceddri erau făcute  pe datorie. Pe a cea vreme era principala companie prin intermediul căreia se desfăşurau afacerile cu petrol ale ţării. Până în 1997 compania a deținut monopolul importului de ţiţei şi exportului de produse petroliere prin sistemul de rafinare.

Din ianuarie 1991,  Petrolimportexport a fost transformată în societate pe acțiuni. Din 2000, compania a fost complet privatizată. Acționar majoritar devenea Ovidiu Popescu, unul dintre cei mai cunoscuţi oameni din industria petrolului, care  a controlat compania prin Laird  Resources. În  2011, Ovidiu Popescu a murit într-o clinică din Statele Unite în urma unui cancer pancreatic.

De-a lungul timpului, afacerile companiei au început să scadă dramatic. Cea mai înfloritoare epocă a Petrolimportexpot a fost înregistrată, însă în perioada comunistă. Nicolae Ceaușescu se baza foarte mult pe această compan ie, prin intermediul ei desfîșurând mai multe afaceri pe piața petrolieră, în special cu țări din zona  Golfului Persic.

Înainte de 1989, România era un jucător activ pe piața petrolului. Era perioada în care România trimitea în Orientul Mijlociu și alte produse precum animale, autoturisme și componente pentru industria auto, ori grâu. Pentru a crea mai multă valoare adăugată, specialiștii lui Ceaușescu  importau  din țările arabe cantitați mari de petrol pe care îl rafinau și îl returnau drept combustibil. Acest lucru a fost confirmat și  de  fostul ministru  comunist de externe, Ștefan Andrei. Tot acesta mai spune că Ceaușescu a făcut și o greșeală în cazul acestor afaceri cu lumea arabă. A acceptat ca multe astfel de tranzacții să fie făcute „la mica înțelegere”, așa încât, la sfârșitul lui 1989, mai mulți parteneri ai lui Ceaușescu aveau datorii de sute de milioane de dolari către România, Irakul fiind în topul datornicilor. Exportul de carburanți către țările producătoare de petrol confirmau în acea perioadă capacitatea enormă de  rafinare de care dispunea România.

Foto: Guliver/Getty Images