Ovizi şi fitingăraie

Există în România o stilistică a afişajului şi a reclamei pe care e greu de bănuit că ai putea s-o gă­seşti altundeva. Componentele ei fundamentale sunt fractura logică, inadecvarea, gramatica pre­cară, absurdul şi umorul fără intenţie. Ultimul, cel puţin, are o percuţie devastatoare pentru cei care nu ştiu doar să se uite, ci şi să vadă. În ţara panourilor de afişaj pe care scrie „Afişajul interzis“, în ţara unde există o Asociaţie a celor care nu fac parte din nicio asociaţie, în ţara unde afli la fiecare colţ de stradă că te poţi trezi cu ceva în cap („Atenţie, cad ţurţuri!“, „Atenţie, cade ten­cuială!“, „Atenţie, cad bolovani!“ etc.), îţi vine, nu de puţine ori, să cazi tu însuţi. Pe spate. De râs. Suntem veseli şi imposibil de imitat. Ăsta ne e felul.

„Executăm fotografi“. Locul care mi-a atras atenţia pentru prima dată în materie de anunţuri trăşcălii a fost Piaţa Ovidiu din Constanţa. Eram elev în vacanţă şi mi-a fost dat să trec prin dreptul unui magazinaş şi al unui atelier foto. În vitrina primului scria „Avem ovizi“. Alături, „Executăm fotografi“. Stimulat de apro­pierea mării, m-am gândit pentru o clipă că „ovizii“ sunt nişte peşti întru câtva asemănători guvizilor, înainte să constat că era vorba de nişte statuete cu Ovidiu, replici mini­aturale şi din plastic ale statuii care domina piaţa. Am descoperit, cu acest prilej, cât de mare e de fapt diferenţa dintre Naso şi nasol. În ce priveşte lipsa celui de-al doilea „i“ din anunţul care împo­dobea vitrina atelierului foto, m-am întrebat ce reacţie ar putea să aibă un străin care, ştiind româneşte, ar afla că există locuri în lumea asta mare unde fotografii sunt exe­cutaţi pentru delict de profesie.

Cred că de atunci am început să fiu atent la ce scrie pe ziduri, pe geamuri, pe panouri, la aviziere şi în vitrine. Şi mi-am dat seama că lucrurile pot fi sistematizate după cum urmează:

1) Anunţurile administratorilor, dintre care mulţi se autointitulează, cu mândrie agramată, „adimistratori“. Am avut parte de un declic şi aici – de data asta, din anii studenţiei. La avizierul scării de bloc unde locuia un coleg de facultate, responsabilul de bloc afişase următorul strigăt de revoltă: „O bestie cu chip de om a vandalizat trei cutii poş­tale. Urâtă faptă! Duşmănos om! Proastă educa­ţie!“ La rândul lui, administratorul de la blocul părin­ţilor mei îşi semna toate înştiinţările cu „D. Radu“. Ştiind că prenumele lui era Stelian, l-am întrebat cândva de unde vine iniţiala. „De la Dom’ Radu“, a sunat răspunsul. De aici până la enun­ţurile amuţitor-ameţitoare pasul e foarte mic, ceea ce mă face să consemnez mai jos trei asemenea giuvaiere de gândire şi de aşternere pe hârtie. În ordine cronologică: a) „Cei care nu închid geamurile şi se sparg din cauza lor vor plăti toţi studenţii de pe acel etaj“ (într-un cămin studenţesc). b) „Cine nu aduce cotele de apă până săptămâna viitoare plata se va face pauşal“ (la mine pe scară). c) „Toţi pacienţii care primesc fişa de internare sunt obligaţi să meargă la vestiar bolnavi“ (într-un spital bucureştean). Spre deosebire de primele două citate, veritabile rapsodii ale anacolutului, la al treilea fonfleu se constată, desigur, ravagiile pe care le face extirparea cazului genitiv din organismul limbii române.

2) Micile oferte ale întreprinzătorilor privaţi, de la vânzare-cumpărare la servicii de baby-sitting, trecând şi prin anunţurile matrimoniale. Citez aleatoriu: „Vând fitingăraie“ (o remarcabilă sinteză între barbarismul rădăcinii şi neaoşismul desi­nen­ţei), „Ofer loc de veci eliberabil prin schimb“, „Fus­­tele se ridică zilnic între orele 10 şi 14“, „Tâ­nără doamnă drăguţă, inteligentă, caracter, familie bună, doreşte căsătorie cu domn bine situat, care să aibă şi autoturism; ofertele se vor adresa subsemnatei, însoţite de fotografia autoturismului“, „Vând maşină de cusut mână şi picior“, „Atragem atenţia clienţilor că în magazinul nostru lenjeria de corp nu se schimbă“, „Căutăm femeie la fetiţă în vârstă şi nefumătoare“, „De vânzare căţeluş jucăuş şi prietenos. Nepretenţios. Mănâncă orice. Îi plac foarte mult copiii“, „Închiriez camere la două fete încadrate cu un singur pat“, „Vând borş şi varză acră în fund“, „Firma noastră comercializează

castroane pe placul gospodinelor cu fund rotund pentru batere eficientă“ şi, pour la bonne bouche, urmă­torul mesaj greu de încadrat: „Ofer recom­pensă celor care i-au spus nevestei lui Paul Ionescu că l-au văzut cu o femeie în maşină, în ziua de 18 iunie, pe autostrada Bucureşti-Piteşti. Vă rog să veniţi să depuneţi mărturie şi la tribunal. Paul Ionescu.“

3) Distihuri stradale de armonie domestică şi de carieră, din categoria „Când iubirea te apasă / Eu îţi dau o motocoasă“ sau „Peştele, mâncat mai des, / Te conduce la succes“.

4) Reclame ale dezmăţului complice: „Păsăroiul are păsărică fiindcă are cuib şi are căldurică. De la centrala termică Saunier Duval. Căldurică de la păsărică. Începând de la o sută de lei pe lună, ai centrala termică Saunier Duval în rate, cu avans zero şi garanţie trei ani. Căldurică de la păsărică. Acum şi în rate.“

Cum spuneam, veseli şi imposibil de imitat.