Industria copiilor concepuți din spermă sau din ovule donate trece printr-o perioadă de creștere fără precedent. Anonimatul și faptul că donatorii se aleg și cu niște bani frumoși sunt motivele pentru care Statele Unite ale Americii au devenit cel mai mare exportator de spermă.
De fiecare dată când una dintre companiile americane de testare genetică face publicitate unui kit de ADN, Michael (nu este numele real) cam știe ce urmează – încep mesajele de la odrasle pe care nu le cunoaște. Cu 30 de ani în urmă, Michael, student la Universitatea Houston atunci, devenea donator de spermă. Până acum, Michael (55 de ani) știe de 60 de copii și de câteva zeci de nepoți pe care i-a zămislit pe lângă cei patru adolescenți pe care îi are cu soția sa. Presupune însă că ar avea în jur de 100 de copii biologici.
„Aș putea să scriu o carte“, povestește el despre consecințele întinse pe o viață a ceea ce atunci îi părea un mod ușor de a face bani. A fost însă și o bună motivație, admite – a dus o viață sănătoasă (pentru a păstra calitatea spermei nu avea voie să consume alcool și droguri). Dintre toți copiii concepuți din banca de spermă, câțiva l-au contactat și vizitat regulat. A fost surprins să vadă că multora li s-a spus că tatăl care i-a crescut era și părintele biologic. „Uneori sunt foarte furioși că au fost mințiți toată viața“, mai spune Michael. Știe și că sunt unii care i-au aflat identitatea, dar au ales să nu-l cunoască. De Ziua Internațională a Tatălui primește multe felicitări scrise.
Tot mai mulți oameni – bărbați și femei – au experiențe similare. Dat fiind că industria donatorilor de spermă, respectiv de ovule este în mare măsură nereglementată, nimeni nu are o statistică privind numărul copiilor concepuți astfel, remarcă publicația britanică The Economist.
Schimbările sociale induc faptul că industria trece printr-o perioadă de creștere fără precedent. Cei mai mulți dintre copiii lui Michael s-au născut în cupluri heterosexuale. Astăzi, aceste cupluri sunt o minoritate printre clienții clinicilor de acest gen, parțial datorită progreselor făcute de medicina reproductivă, ceea ce înseamnă că multe cupluri care au probleme de fertilitate pot acum avea copii. Majoritatea clienților clinicilor și băncilor de spermă sunt astăzi cuplurile gay și femeile singure.
Rosanna Hertz, de la Wellesley College, autoarea cărții „Random Families“, crede că acest boom se datorează faptului că americanii gay au atins vârsta căsătoriei, dar și pentru că ideea de mamă singură câștigă tot mai mult teren printre femei. Iar pentru că este mai accesibilă conceperea copiilor din spermă donată decât apelând la ovule donate, numărul celor născuți din donatorii de spermă este cu mult mai mare decât cei concepuți din ovule.
„O creștere spectaculoasă a cererii pe fondul lipsei unei reglementări a creat un teren fertil care a transformat ceva medical într-un business“, apreciază Dov Fox, profesor de bioetică la Universitatea din San Diego, autor al cărții „Birth Rights and Wrongs“. Iar linia dintre cele două se șterge adesea. A reglementa conceperea copiilor ridică dileme etice dificile despre cine poate deveni părinte și cine ar trebui să se nască. Dar există niște cerințe deja impuse de clinici care le cer donatorilor să aibă o anumită înălțime, să ducă un stil de viață sănătos, să aibă cel puțin liceul etc.
Cel mai evident clivaj este de a impune o limită legală numărului de copii ce pot fi concepuți din sperma unui singur donator, oricât de înalți și deștepți ar ieși aceștia. America este printre puținele țări care nu au o astfel de limitare. Marea Britanie, de pildă, limitează la zece copii per donator și, la fel, numeroase clinici impun unele limite.
Jaime Shamonki, de la Generate Life Sciences, care operează California Cryobank, cea mai mare bancă de spermă din SUA, spune că, pe lângă temerea că existența într-o comunitate a unor grupuri mari de oameni care sunt frați vitregi ar putea duce la incest, cea mai mare temere rămâne aceea ca un donator cu o afecțiune ereditară nediagnosticată să o răspândească nelimitând serios numărul de copii concepuți per donator.
În absența unei legi, chiar și limitele autoimpuse sunt adesea încălcate. Alan (nu este numele real) admite că are sute de copii, dat fiind că timp de patru ani a donat spermă unei clinici de trei ori pe săptămână. În cel mai bun an a obținut 50.000 de dolari.
Mai există un motiv important pentru a limita cantitatea donată de un singur donator. Copiii astfel concepuți, ca și cei adoptați, vor la un moment dat să-și cunoască rudele de sânge. Dar este dificil de stabilit relații puternice când la mijloc este vorba de un număr mare de copii.
Wendy Kramer, de la registrul Donor Sibling, care ajută membri ai familiilor donatoare să intre în legătură unii cu alții, spune că este chiar ea un exemplu de cum contractul dintre clinică și părinții adoptivi nu a ținut cont de interesele copiilor concepuți astfel. În 2000, băiatul ei de 10 ani, conceput cu spermă donată, a devenit curios să știe mai multe despre familia biologică. În urmă cu o lună a aflat că mai are doi frați vitregi, astfel că acum numărul total al fraților a ajuns la 22. Problema e că cei de la clinică i-au dat asigurări că donatorul, în cazul ei, va fi limitat să conceapă doar zece copii. O limită de bun-simț, s-a gândit atunci.
Un alt aspect este legat de respectarea anonimatului. Majoritatea clinicilor din SUA le oferă donatorilor de spermă opțiunea de a rămâne anonimi până când copilul împlinește 18 ani sau pentru totdeauna. Dar dat fiind că respectivii copii se descurcă psihologic mai bine când li se spune adevărul despre cum au fost concepuți și pot să-și găsească rudele de sânge dacă vor, a existat o presiune pentru a interzice anonimatul.
Este, oricum, o falsă promisiune, pentru că există cunoscutele teste de ADN. Apare și un cost – când anonimatul este interzis, scade numărul donatorilor. În alte țări, s-a decis că trebuie și merită plătit un preț pentru binele copiilor astfel concepuți. Anonimatul și faptul că donatorii pot fi plătiți sunt motivele pentru care SUA au devenit cel mai mare exportator de spermă, comentează și un articol din The New York Times.
Numeroși observatori ar dori o legislație care să le ceară clinicilor și să monitorizeze mai bine starea de sănătate. În 2014, un donator prolific, tatăl biologic al unui număr mare de copii în mai multe state americane și chiar în cel puțin două țări, a mințit când a declarat că este poliglot, neurolog și că are o sănătate perfectă. De fapt, nici nu își terminase studiile universitare, avea cazier și chiar probleme de sănătate. Cazul lui a dus la mai multe procese împotriva clinicii din Georgia care l-a promovat și i-a folosit sperma fără să-i verifice trecutul medical și cazierul. O parte din procese au fost închise, pe motiv că nu există temei care să arate că respectiva clinică ar fi încălcat legea.
Pe lângă registrul Known Donor, cu 50.000 de membri (donatori și beneficiari), au apărut și aplicații care găsesc donatori – Modamily sau Just a Baby.
Gigantul rus Gazprom a raportat pierderi nete de 629 miliarde de ruble (6,9 miliarde de…
Walmart, cea mai mare companii de retail din lume, a anunţat că își va închide…
Rezervele valutare la Banca Naţională a României (BNR) se situau la data de 30 aprilie…
Preşedintele francez Emmanuel Macron are un plan pentru evitarea unei morţi ”brutale” a UE şi…
Domeniul Regal Săvârşin nu se va deschide publicului în luna mai, ca până acum, ci…
Un proiect pilot inițiat de agenția de recrutare a personalului străin WORK FROM ASIA, prin…
Acest website folosește cookies