Inițiativa de a modifica, substitui ori elimina cuvinte considerate în prezent jignitoare din opera autorului Roald Dahl e o nerozie fără margini.
O alătur altor tâmpenii contemporane: matematica etnică – l-am rugat pe Horia-Roman Patapievici să-mi explice acest concept care „sparie gândul“, s-ar cuveni să se predea în școlile nord-americane și după sistemul numeric primitiv al inuiților; tăvălugul vigilent al mișcării woke, care decide ce e ofensator, ce cuvinte și idei sunt admisibile în spațiul public; anularea culturii, o cenzură inițiată de stânga, dar care-i vine mănușă și dreptei; gastronaționalismul, care o face pe Mașa Zaharovna, purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, să vadă o probă de nazism în faptul că Ucraina și-a însușit borșul, doar pentru că îl înscrisese pe lista patrimoniului imaterial UNESCO (fie iertată: filmarea declarației dovedește că rusoaica era fie foarte obosită, fie beată); uimirea unei universitare americane, autoarea unui articol în The Washington Post în care deplângea absența fotbaliștilor de culoare din naționala Argentinei (după ce publicația a revenit cu o rectificare, precizându-se că persoanele de culoare reprezintă sub unu la sută din totalul populației argentiniene, Ben Harris-Quinney, președintele unui think tank britanic, a remarcat că articole de acel gen sunt scrise de oameni care habar n-au de fotbal, dar se pricep foarte bine la woke).
FĂRĂ GRAȘI SAU URÂTE. Un colectiv care se autodefinește drept unul pentru oameni pasionați de incluziune și accesibilitate în literatura pentru copii a decis, alături de alți zeloși care nu pot ațipi din cauza incorectitudinii politice, că personajele nu mai pot fi grase sau urâte, fiindcă le strică bucuria citirii celor mici. „Rescrierea cărților lui Dahl, după moartea sa, e o versiune minimalistă a pictării de haine pe trupurile din Capela Sixtină“, observă, în The Guardian, Francine Prose, membră a Academiei Americane de Arte și Litere.
Am râs cu poftă în urmă cu câțiva ani, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, la o întâlnire cu scriitorul Radu Paraschivescu și cu jurnalistul Cătălin Striblea, când am discutat despre volumul „Povești corecte politic de adormit copiii“, de James Finn Garner.
Am amintit atunci că expresia cea mai stupidă a corectitudinii politice pe care o auzisem suna așa: după ce o obrăznicătură de copil a spart un geam cu o piatră, s-a scris că un non-adult s-a jucat cu prietenul său mineral. Dacă nici bolovanului nu mai avem voie să-i spunem pe nume ca să nu-l jignim, hai să rescriem totul. În privința literaturii române, încep eu.
TRADUCERE ROMÂNO-ROMÂNĂ. Întrucât și opera lui Mihai Eminescu are destule cuvinte și expresii care au nevoie de explicații în lumea corectă politic de azi, am rescris „Scrisoarea a III-a“. Iată un glosar:
Gata. Problemă rezolvată.
Ministerul Finanţelor şi ANAF au elaborat Ghidul privind Sistemul national e-Transport, prin care se urmăreşte…
Ministerul Mediului a emis acorduri de mediu pentru patru parcuri eoliene, cu un total de…
Necesitatea ca prosumatorii să îşi instaleze un contor care să măsoare electricitatea consumată din producţia…
Ministrul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, Adrian Câciu, a anunţat că în primul trimestru al acestui…
Execuţia bugetului general consolidat în primele trei luni ale anului 2024 s-a încheiat cu un…
Aproape jumătate (49%) dintre participaţii la un studiu derulat de EY intenţionează că cheltuiască pentru…
Acest website folosește cookies