S-a vorbit mult în ultima vreme la noi despre Ungaria și într-un mod total neproductiv. Prin urmare, aș vrea să dedic textul de astăzi acțiunii externe a țării vecine în timpul crizei sanitare provocate de pandemia de COVID-19.
Am mai scris în acest spațiu că această criză este un accelerator al istoriei, un fenomen care va schimba peisajul mondial și pe cel european. În consecință, se vor produce repoziționări în sistemul global, dar și în cel european, iar nu toate țările vor ieși câștigătoare. Criza provocată de pandemie va avea și învinși.
DIPLOMAȚIE ȘI SOFT POWER. Reconstrucția economică în Uniunea Europeană nu va fi la fel pentru toate statele membre, după cum așteptatele și necesarele mutări din China nu se vor realiza oricum. Fondurile europene destinate reconstrucției nu vor acoperi nevoile statelor membre decât în măsura în care acestea vor avea obiective clare de investiții care să aibă potențial multiplicator. Criza sanitară aduce în prim-plan acțiunile umanitare care au întotdeauna o dimensiune de diplomație publică și soft power. Ele permit, dar și obligă statele care „privesc dincolo de propriile frontiere“ să își relegitimeze statutul care se exercită în primul rând la nivel moral (după cum spunea și marele diplomat american George F. Kennan).
Mi-a atras atenția acțiunea umanitară inteligentă a Ungariei în direcția Republicii Moldova. Domnul Peter Szijjártó, activul ministru de externe al Ungariei, a fost primul demnitar european ajuns la Chișinău. Mesajele sale au fost percutante și au vizat poziționarea țării sale ca principal avocat al Moldovei în Uniunea Europeană. Apelul său către Uniunea Europeană de a debloca, ținând cont de situația specială a momentului, tranșa de 70 de milioane de euro din acordul de asistență era exact ceea ce
Chișinăul avea nevoie să audă. Că diplomația ungară caută să profite de pe urma distanțării dintre Bucureşti și Chișinău este o cu totul altă poveste, dar acest lucru este absolut firesc, inclusiv în diplomația intraeuropeană.
Întrebarea trebuie pusă cu totul altfel: de ce România nu a fost capabilă să aibă o politică în care să țină cont de toate forțele politice de la Chișinău și nicidecum să intre în jocul periculos și neproductiv al susținerii unei părți împotriva celeilalte. Cu atât mai mult, cu cât nu exista opțiunea reunificării decât ca discurs electoral, populist. Cine a urmărit cu atenție discursul lui Emmanuel Macron de la Conferința de Securitate de la München a observat cum acesta a spus la un moment dat că UE trebuie să dea o perspectivă strategică Rusiei, deoarece „alianța acesteia cu China nu este durabilă“. Prin urmare, UE se va sprijini pe actori cât mai neutri în promovarea politicii sale în spațiul ex-sovietic.
ROMÂNIA, FĂRĂ AMBIȚII. Diplomația sanitară a Budapestei a fost foarte activă în statele din Balcanii Occidentali. Nu mai puțin de 600.000 de măști de protecție au fost expediate în Serbia, Croația, Bosnia-Herțegovina, Albania, Macedonia de Nord. Echipamente de protecție și materiale sanitare au fost distribuite în 17 spitale din vestul Ucrainei, unde trăiesc comunități ungarofone. O politică externă activă și inteligentă care vizează legitimarea ca putere-reper în bazinul carpatic și în Balcanii Occidentali.
Mă întreb, de dragul discuției, ce asistență a acordat România spitalelor din Regiunea Cernăuți, dacă s-au avut în vedere țările în care trăiesc comunități istorice românești, precum Serbia, Albania, Macedonia de Nord? Și comparația între donația făcută de România (200.000 de euro) și Ungaria (750.000 de euro) la campania Uniunii Europene de finanțare a luptei pentru găsirea unui tratament eficient împotriva COVID-19 pălește, deși din punct de vedere politic, dacă am fi nutrit vreo ambiție, am fi putut urmări să fim primul donator al regiunii.
Fără a fi simplist, dar oare printre marii beneficiari ai contractelor cu statul, ai privatizărilor eșuate s-ar fi putut găsi câțiva donatori care să crească contribuția statului român măcar la un milion de euro. Ar fi putut fi astfel și un gest de reparație simbolică față de un stat care le-a permis să prospere în orice condiții. Dar iată că politica externă este în primul rând nu o chestiune de resurse, ci o chestiune de voință a societății în ansamblul ei. Iar din acest punct de vedere, societatea ungară dovedește o cu totul altă consistență.
Și înainte de a-i critica pe vecinii noștri, poate că ar fi mai util să ne uităm și la ce nu facem noi. Acest exercițiu ar fi cu atât mai util, cu cât frontierele nu mai sunt, așa cum erau în accepțiunea lui Jacques Ancel, simple „izobare politice“. Acestea reflectă tot mai mult forță de atracție a unităților politice. Perspectiva economică, dezvoltarea, o anumită imagine de civilizație vor conta tot mai mult în raportarea identitară a omului modern.
Turcia le-a transmis aliaţilor că va susţine candidatura premierului Mark Rutte pentru a fi următorul…
Comisia Europeană a aprobat ajutorul de stat pentru restructurare în valoare de 95,3 milioane EUR…
Peste jumătate dintre părinţii care au plecat din România pentru a munci în străinătate nu…
Biroul Electoral Central a stabilit, luni, prin tragere la sorţi, ordinea de pe buletinele de…
Garanti BBVA lansează chatbot-ul de ultimă generație, GIA, conceput pentru a îmbunătăți experiența clienților și…
Glovo a realizat o analiză privind cele mai comandate produse de către români pentru masa…
Acest website folosește cookies