Se schimbă centrul puterii globale, iar Europa se pregătește deja să salute noul „jandarm mondial“ – China. Între timp, s-au împlinit, în luna mai, 45 de ani de relații diplomatice între cele două părți.
„Crește presiunea de a alege una din părți“, recunoaște Josep Borrell, înaltul reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe și Politici de Securitate. Sunt tot mai multe semne că Beijingul ia încet-încet locul Statelor Unite drept centru al puterii globale, prin urmare și UE trebuie să adopte „o strategie mai robustă“ față de China. „Analiștii vorbesc de multă vreme despre sfârșitul sistemului condus de americani și sosirea unui secol asiatic. Acest lucru se petrece deja“, a mai spus șeful diplomației europene, citat de publicația britanică Financial Times (FT).
Italia e prima care a virat deja spre China, amenințând stabilitatea blocului comunitar, concentrat acum pe asigurarea unei alte stabilități – cea macroeconomică. Testul suprem va fi însă capacitatea Uniunii Europene de a dezvolta o poziție comună față de China, continuă analiza publicată de FT.
China tinde să devină puterea externă cea mai influentă pentru UE. Inițiativa Belt and Road (Noul Drum al Mătăsii), un proiect pe termen lung de infrastructură întins în Eurasia, se află în centrul strategiei industriale globale a Chinei. Iar guvernele europene știu bine asta. Propunerea franco-germană de a crea un fond de salvare de 500 de miliarde de euro pentru a ameliora impactul coronacrizei include, de fapt, un efort de a proteja Europa în fața investițiilor unor terți în sectoare strategice.
Însă abordarea europeană ridică probleme pentru Italia, una din principalele beneficiare ale investițiilor viitoare ale Chinei în Europa. În martie 2019, Italia devenea primul și deocamdată singurul stat european care a semnat aderarea la Inițiativa Belt and Road. Dintre statele UE, începând din 2000, Italia a fost a doua destinație preferată a investițiilor chineze, după Germania. Numai că Germania a început să impună restricții asupra achizițiilor, mai ales cele care vizează companii high-tech. Decizia a fost determinată în 2016, când chinezii au preluat grupul german de robotică Kuka. Italia a pierdut ceva business în favoarea Chinei la începutul anilor 2000, dar în ultima vreme are mai mult de câștigat. Totul depinde de cum va muta guvernul italian – va curta activ China sau se va alinia poziției franco-germane. Beijingul a promis investiții în portul Trieste de pe coasta Adriaticii, dar acesta concurează cu locații alternative în Croația sau în Slovenia. Un efect indirect al inițiativei chineze va fi mutarea centrului de greutate politic al Europei din nou spre est, comentează FT.
Pentru italieni, China, urmată de Rusia, este țara străină cea mai prietenă, arată un recent sondaj de opinie. Germania este considerată cel mai puțin apropiată, urmată de Franța. Un alt sondaj arată că 44% din italieni vor ca țara lor să rămână în UE, 42% vor să iasă (în urmă cu doi ani, raportul era de 65% pentru UE și 26% împotrivă).
O explicație pentru creșterea euroscepticismului poate fi contextuală – lipsa de solidaritate manifestată de UE în prima fază a pandemiei. Oricare ar fi însă explicația, cifrele rămân alarmante. Italienii sunt într-un punct în care, iată, consideră China cel mai important partener strategic al țării lor.
Este un eșec uimitor al UE, care a permis să se ajungă aici. Acum, europenii mizează pe fondul de ajutorare de 500 de miliarde de euro pentru a mai ameliora acest euroscepticism italian. Calculele arată însă că produsul intern brut va crește firav, cu maximum 1,5%, în scenariul fericit, ceea ce nu va fi suficient să convingă Italia să înceteze flirtul cu China.
Și în Germania, reputația Chinei este în creștere. Un sondaj recent arată că numărul germanilor care sunt pentru strângerea relațiilor cu China a ajuns la 36%, iar 37% favorizează SUA. Intervenția brutală din Hong Kong și ascunderea informațiilor legate de răspândirea coronavirusului au avut, pare-se, un efect destul de mic în ochii opiniei publice europene. Riscul în cazul UE nu este dezintegrarea bruscă, ci pierderea treptată a coeziunii. Răul făcut de Brexit unității blocului va fi nimic comparativ cu cazul în care Italia și alte țări ale UE se vor arunca în brațele Chinei.
2020 se prefigura ca fiind crucial pentru relația UE-China. La summitul din septembrie, cele două părți plănuiau pași importanți pentru strângerea relațiilor economice și strategice. Pandemia și ascunderea informațiilor le-au arătat europenilor încă o dată că un angajament cu China nu vine fără riscuri. „Cred că această criză le-a reamintit multora că, oricât de atrăgători sunt banii Chinei, aceasta rămâne un rival sistemic“, este de părere Steven Blockmans, director în cadrul Centrului European pentru Studii Politice, făcând referire la un comunicat al Comisiei Europene din martie 2019, în care China era descrisă drept un „rival sistemic care promovează modele alternative de guvernanță“, citează CNN.
Lipsa de încredere față de China începe să se răspândească la Bruxelles, apreciază CNN. Recent, într-un interviu acordat publicației franceze Le Journal du Dimanche, Josep Borrell a spus că Europa a dat dovadă de naivitate în relația cu China, iar aceasta din urmă – de o înțelegere diferită a ordinii internaționale.
Velina Tchakarova, directorul Institutului Austriac pentru Politică Europeană și de Securitate, anticipează că „acțiunile Chinei înainte și după declanșarea pandemiei de COVID-19 vor adânci dezacordurile și fragmentarea între țările UE vizavi de cum își vor seta relațiile cu China“. Va fi un moment de regândire, dar este cert că „nu putem pune China în paranteză. Toate economiile noastre depind de lanțurile de aprovizionare care încep sau trec prin Wuhan și prin alte regiuni industriale chineze“, admite un diplomat european pentru CNN. Un diplomat german vede și partea cu oportunități – influența Chinei crește, dar China are nevoie și ea de Europa.
Dintr-un punct de vedere, calculele UE cu privire la China nu s-au schimbat – ideal ar fi să nu fie strivită între cele două superputeri – China și SUA. Însă, istoria recentă arată o Chină care nu se dă în lături să dividă statele europene. Curând însă, Europa va trebui să se decidă dacă și cât merită independența diplomatică față de SUA.
Experții spun că pandemia și criza ce a urmat ar putea deveni un catalizator pentru cooperarea dintre Uniunea Europeană și China și va modela viitoarele relații dintre cele două părți.
Acest articol a apărut în numărul 93 al revistei NewMoney. FOTO: Getty
Citește ultimul număr al revistei NewMoney în format e-paper
rtk romania, subsidiara locală a rtk international (cu o rețea de peste 3.000 de agenții…
Premier Energy Group vrea să ajungă la peste 1.500 de MW energie instalată în surse…
Grupul TEILOR anunță lansarea unui nou brand de bijuterii, DAAR, pe piața din România. Cu…
Fondul de investiții de growth AGISTA a sprijinit cel mai mare lanț de recuperare medicală…
Este telefonul mobil care a definit o întreagă generație. Și acum, la 25 de ani…
Cu aproximativ un million de locuitori, Cipru este una dintre țările cele mai dezvoltate pe…
Acest website folosește cookies