OPINIE: Când ai destul

În timpul vieții, Kurt Vonnegut obișnuia să reitereze o conversație avută cu autorul Joseph Heller la o petrecere organizată de un miliardar, pe care, de altfel, a și publicat-o sub forma unui poem în The New Yorker. „Cum te simți știind că gazda noastră face mai mulți bani într-o zi, decât a făcut vreodată cel mai bun volum al tău, «Catch-22»”, i se adresează Vonnegut lui Heller. „Am ceva ce el nu poate avea niciodată. Am destul”, îi replică acesta. Destul, cât are și Derek Noakes, jucat de Ricky Gervais, în comedia britanică „Derek”, apărută în 2012. Noakes n-are nici autism, nici retard mintal, însă are probleme vădite de sănătate (pe care Gervais a evitat să le lămurească public ori de câte ori a fost întrebat). Și lucrează într-un azil de bătrâni, Broadhill Nursing Home. Atunci când unul dintre vârstnici este vizitat de fiul său, Pete, care gestionează conturile unor milionari, pentru a-i ajuta să-și multiplice averile, Derek nu se lasă impresionat de jobul acestuia. Oamenii nu vor cu adevărat să atingă bogăția, ci fericirea, crede el. Motiv pentru care pare să nu priceapă de ce Pete îi ajută pe cei ce nu au efectiv nevoie de ajutor. Dacă în cultura noastră, îndreptată spre consum, ni se imprimă ideea că avem continuu nevoie de haine, mașini sau gadgeturi ultimul răcnet, ce mai, că bunăstarea duce la fericire, Derek nu are acces la astfel de informații. Întreaga sa existență se învârte în jurul azilului.

În tot acest timp, la conferințele de profil, cercetătorii-și prezintă cele mai recente studii din domeniu: persoanele cu tendință materialistă sunt mai puțin fericite. Secretul? Constă într-un stil de viață minimalist. În jurul aceleiași idei argumentează și autorii Joe Dominguez și Vicki Robin în volumul „Your money, your life”. Ei  amintesc cum mai multe „cumpărături duc la o împlinire mai mare până la un punct”. Iar scenariul este ușor de intuit: odată ce salariul crește, firesc, și stilul de viață suferă modificări. Pe șleau, o mărire a veniturilor înseamnă o creștere a necesităților. Adică, implicit, mai mult efort depus la locul de muncă pentru viitoare majorări salariale care nu garantează nimănui fericirea.

O discuție Ted Talks, care îl are în prim-plan pe Shawn Achor, îți explică cum, în realitate, doar 10% din nivelul de fericire al celor din jur poate fi prezis. „90% din fericirea ta este determinată de modul în care gândești și nu de câți bani faci sau unde locuiești”, pare să fie una dintre concluziile sale. De asemenea, o descoperire a cercetătorilor în psihologia pozitivă spune că atunci când vrem să creștem indicele fericirii, trebuie să acționăm într-un mod altruist. Oamenii? Au o gândire hedonistă, ei tind spre plăcere și nu spre fericire. De pildă, o înghețată sau un film în oraș se traduc mai degrabă printr-un miraj. „Ești fericit pe parcursul unui eveniment, însă, peste o oră, efectul asupra stării tale de fericire este redus drastic”, spun cercetătorii. Totuși, atunci când îi ajutăm pe cei din jur, chiar și săptămâni mai târziu ne amintim cu bucurie că am fost acolo.

Prin felul lui de a fi, Derek dă muncii sale însemnătate. „De ce nu vorbești cu tatăl tău?” îl întreabă pe Pete. „Nu mai aude bine, ce să vorbesc cu el?” „Când nu mai aude, îl asculți, pentru că are atât de multe de povestit”, replică Derek, în timp ce-l roagă, naiv, să-l învețe și pe el să facă origami. „Nu știu să fac așa ceva”, îi zice Pete. „Cum nu? Când erai mic știai. Tatăl tău își amintește că făceai o grămadă, mi-a spus mie.”