Laboratorul britanic de imagini

În mai puțin de un an și jumătate, imaginea româ­nilor în lume a oscilat de la dezastruos la miraculos, cu o viteză amețitoare. Coincidența face ca lentilele presei britanice să fie aproape exclusiv răspunzătoare pentru această întorsătură spectaculoasă de percepție.

În februarie 2015, la un an după deschiderea pieței muncii pentru români și bulgari, un documentar din mai multe episoade cu titlul alarmist „Vin românii!“ îi zugrăvea pe imigranții de la nord de Dunăre drept sălbaticii Europei. Producția Channel 4 a generat proteste din partea autori­tăților române și chiar un protest pașnic în fața postului de televiziune. Documentarul a fost considerat la momentul respectiv o minge la fileu ridicată pentru partidul de extremă dreaptă UKIP, cu două luni înaintea alegerilor generale din Marea Britanie. Cu alte cuvinte, mulți au consi­derat filmul un instrument ocult de influențare a alegerilor – cei aproximativ 200.000 de români care muncesc în Regatul Unit reprezintă a patra mare comunitate de imigranți, după polonezi, indieni și irlandezi.

„Traficanții“. În august anul trecut, era rândul unor jurnaliști de la grupul media britanic Sky News să aducă România sub luminile rampei. Tot un documentar, tot cu conotație negativă, doar că – de data aceasta – lucrurile au părut ireal de rele. Un grup de traficanți presupus români, cu cagule și echipamente paramilitare, le explica jurna­liștilor britanici, în fața camerelor de filmat, cât de eficientă este afacerea cu arme automate pe care au pus-o la punct. Mai mult decât atât, unul dintre ei se lăuda că vânzările uneia dintre armele din „portofoliu“ (AK-47) au explodat datorită comenzilor în creștere pe care le plasează grupările te­roriste.

Puțini au „cumpărat“ povestea – în sensul britanic al termenului –, însă procurorii DIICOT au deschis un dosar pentru comunicare de informații false și au chemat la audieri trei jurnaliști de la Sky News, inclusiv pe Stuart Ramsey, protagonistul întâmplării. De asemenea, cei trei „traficanți“ români cu origini maghiare au fost arestați preventiv și eliberați ulterior.  Întregul caz pare îngropat din toamna anului trecut. Scenariul – la propriu, după toate aparențele – a fost atât de exagerat, încât România a rămas cu imaginea nepătată.

Recent, cu doar câteva zile înainte de alegerile generale anticipate din Marea Britanie (acestea vor fi avut loc după trimiterea acestei reviste la tipar), un alt episod cu un român în prim-plan avea să facă istorie. De data aceasta însă, mass- media britanică transforma în erou un oarecare Florin Morariu din Iași, brutar la Bread Ahead în Borough Market din Londra. Cu un făcăleț și două lăzi de pâine goale, Florin a atacat grupul de teroriști care a creat panică în capitala britanică la început de iunie. Cele trei instrumente l-au propulsat pe prima pagină a ziarelor și buletinelor de știri din toată Europa.

Eroul de la London Bridge. „Un brav brutar român îi lovește pe teroriști cu o ladă în cap, înain­­te să adăpostească 20 de oameni terifiați“, a titrat The Telegraph. „Brutarul de origine română Florin Morariu“ este decretat unul dintre eroii de la London Bridge de Huffingtonpost.co.uk. În termeni similari este descris Florin și de The Independent.

Ce-i drept, brutarul a ajuns să se teamă de o eventuală răzbunare a teroriștilor, însă imaginea României a strălucit, pentru prima dată după mulți ani.

Celebritatea lui Florin ar fi avut mult de suferit dacă eroul nostru nu ar fi avut în dotare și un telefon mobil cu care să imortalizeze momentul in­tervenției sale. Pe scurt, a fost omul potrivit, la locul potrivit, cu device-ul potrivit.

Dacă e să-l ascultăm pe Dan Mihalache, ambasadorul României în Regatul Unit, eroismul lui Florin este discutabil, însă o propunere de deco­rare tot va fi înaintată auto­rităților române. Pro­babil dintr-o stângăcie de exprimare, ultimul atentat din Marea Britanie pare să-i fi stricat ambasadorului un eveniment de familie. „Am fost chiar naș. Eu nu pot să-mi planific nășiile în funcție de atentate“, a conchis ambasadorul stârnind revoltă în mediul virtual.

În toate cele trei situații de mai sus, imaginea României este cumva la voia întâmplării sau a altora, iar aceasta are de câștigat sau de pierdut (de cele mai multe ori), în funcție de cum bate vântul.

Ca să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, în ultimul timp, tema imaginii de țară a fost dezbătută pu­blic și la noi acasă, dar tot ca un capriciu al ha­zardului și, cum altfel?, tot în grilă comic-grotescă. E vorba, evident, de episodul cu oaia, „statuia vie“ care ar trebui să ia locul frunzei în logoul nostru național.