Ghiță, / fugi de la portiță, / vino la Vulpiță

A crescut și Cleopatra Stratan. E o domnișoară în toată regula, ceea ce pare să dea fiori presei rigo­lacee. Nu contenesc mirările în fața normalității biologice. „Incredibil, dă click să vezi cât de mare s-a făcut Cleopatra!“. „Senzațional! Fata lui Pavel Stra­tan, așa cum nu ți-ai fi închipuit-o!“. „Șoc! Ce s-a în­tâmplat cu micuța care-l chema pe Ghiță la portiță!“. Fiecare titlu începe cu un cuvânt-cârlig și sfârșește cu un semn de exclamare, așa cum stă bine ziarelor scrise pentru cei care nu citesc.

Fapte. Cine cedează tentației descoperă următoa­rele fapte de pomină: 1. Dacă în 2005 Cleopatra Stra­tan avea 3 ani, ei bine, în 2020 împlinește 18. E un șoc, să recunoaștem. 2. Dacă în copilărie Cleopatra Stra­tan era simpatică (de acord, poate nu pentru toți), în adolescență e frumoasă de-a binelea. 3. Dacă la 3 ani cânta despre Ghiță într-o simulare de lirism precoce, la 18 ani are un prieten, ca toate fetele să­nă­­toase la minte și la trup. Bine, și de unde triste­țea? De aici: în cazul în care ar fi crescut doar Cleo­patra Stratan, totul ar fi fost în regulă. Din păcate, a crescut la fel de mult și foamea de promiscuitate a multor ro­mâni, așa cum o dovedește cea mai nouă făcătură pregătită în cuptorul unui post TV și îngă­duită cu genele lipite de narcolepticii de la CNA. Este vorba despre „afacerea Vulpița“, o tragicomedie montată pentru creierele netede din România, câte vor fi ele. Și se vede treaba că sunt destule, din moment ce audiența acestui vomitiv e îndeajuns de mare ca să permită încasarea de amenzi cu zâm­betul pe buze și cu contestația în instanță.

Ai fi zis că, după atâția ani de lături TV, publicul se va sătura de ele și va cere altceva. Nu s-a întâmplat asta – poate și fiindcă o bună parte din public nu știe că există altceva. Pentru unii privitori, mizeria de pe ecran e continuarea sau înlocuirea mizeriei de acasă. Pentru alții, suferința semenilor e triumful lor. Nu mai contează că suferința în cauză e trucată sau plătită. N-are decât. Important e că, privindu-i pe nefericiții din platou, nefericiții din fotolii obțin iluzia fericirii. E mare lucru să trăiești în orizontul lui Montaigne – „Fericirea e suma nenorocirilor de care nu ai avut parte“ – fără să fi auzit de el și fără să-i fi citit două rânduri. Jubilația salivară a celor care sorb din ochi drama familiei Stegaru măsoară lungimea toboganului pe care alunecă stima de sine a atâtor ro­mâ­ni. Dar și naivitatea lor, greu de readus între para­metrii optimi.

Ar fi interesant să știm câți dintre cei care se uită la „Acces direct“ pe Antena 1 se grăbesc să cumpere baxuri de apă plată, kilograme de mălai și tot ce se poate cumpăra stând la coadă după ce li se induce senzația pericolului iminent. Legătura nu e întâmplătoare, iar Antenele nu degeaba au părinți comuni. Antena 1 mulge țâța josniciei imunde, iar sora dumisale, Antena 3, pe cea a neghiobiei ușor de manipulat. Că e așa o dovedesc materialele care au circulat pe YouTube și care au scos la iveală un modus operandi perfect securistic. În aceste materiale, reporterii de la Antena 3 Constanța sunt sur­prinși golind rafturile unui supermarket, punând pro­dusele alături, cu ajutorul angajaților, și pe urmă filmând rafturile goale. Spre a provoca panică și isterie. Și totul în numele audienței. Nu al informării co­recte, deși Antenele se consideră – pentru cine e idiot sau extraterestru – bastioane ale adevărului.

Argumentul audienței iese și din gura realizatoarei care-i găzduiește în platou pe „Vulpița“ Veronica și pe soțul ei, Viorel. „Pe noi ne interesează ratingul, nu educația. Educația se face la școală“, se înfoaie Mirela Boureanu-Vaida și puțin lipsește să ne ardă un dos de palmă. Ratingul, carevasăzică. Profit atunci de ocazie și-i pun o întrebare realizatoarei. Cum ar reacționa dacă niște răpitori tocmiți de o televiziune concurentă i-ar fura copilul și l-ar duce

în platoul rivalilor, unde o gașcă de marinați aghes­muiți ar abuza de el, l-ar insulta și l-ar transforma în ținta unor jocuri și glume triviale? Ar funcționa mai departe argumentul ratingului? Dacă da, înseamnă că Mirela Boureanu-Vaida a fost operată nu doar de instinct matern, ci și de demnitate. Dacă nu, e în cel mai bun caz ipocrită și de rea-credință.

Șir. Afacerea Vulpița continuă un șir de toxine că­ruia nu i se poate bănui capătul: Elodia, povestea Ioanei Tufaru, drama Alexandrei Măceșanu, cu tot cu dansul mediatic al lui Alexandru Cumpănașu pe cadavrul rudei sale etc. Dar parcă nicăieri nu s-au adunat atât de bine strâmbă­tățile rasei umane ca în cei care joacă în această poveste și în cei care asistă la ea. Din acest punct de vedere, suntem exact în locul unde eram cu unu, cu două sau cu trei decenii în urmă: în excitația bălăci­tului în smârcuri. În care singura grijă a celui înmlăș­tinit e să aibă grijă să nu se păteze pagina de ziar pe care se pot citi titluri de altădată care te fac să râzi, dar și să roșești: „Un necunoscut a fost călcat de camionul sub care ador­mise“. „Nunta Suediei cu Unicatu’ a costat 125.000 de euro.“ „Un oltean a băut acidul din bateria ma­șinii.“ Zona Schengen, da?