Cultura recenziilor

De unde știau pământenii, înainte de apariția recenziilor digitale, unde să meargă în vacanță, ce restaurant să aleagă, care e locul optim de cazare, taximetristul ideal care să-i conducă în cursa cea mai si­gură, filmul care merită văzut?

Pentru generațiile cu smartphone din școală, acestea sunt chestiuni cu care nu merită să-și bată capul, fiindcă riscă să risipească un timp mai prețios decât a curs vreodată pe această planetă. Căci noi­lor pământeni, deși au acces la mai multe cunoștințe decât au avut predecesorii lor, le lipsește ceva ce înaintașii lor pare că aveau din belșug: timp.

ÎNAINTE DE NOI, POTOPUL. La potop, Noe a avut timp berechet, cum aflăm din Geneză: „În ziua întâi a lunii a zecea s-au arătat vârfurile munților. După patruzeci de zile, a deschis Noe fereastra, pe care o făcuse la corabie. Și a dat drumul corbului, ca să vadă de a scăzut apa pe pământ. Acesta, zburând, nu s-a mai întors până ce a secat apa de pe pământ. Apoi, după el a trimis porumbelul, ca să vadă de s-a scurs apa de pe pământ. Porumbelul însă, negăsind loc de odihnă pentru picioarele sale, s-a întors la el, în corabie; căci era încă apă pe toată fața pămân­tu­lui. (…) Și așteptând încă alte șapte zile, a dat iarăși drumul porumbelului din corabie. Și porumbelul s-a întors la el, spre seară, și iată că avea în ciocul său o ramură verde de măslin. Atunci a cunoscut Noe că s-a scurs apa de pe fața pământului“.

Spre deosebire de corb, porumbelul a întocmit una dintre primele recenzii cunoscute: secând apa, Pământul era, din nou, o planetă de cinci stele. Noe, însă, s-a abținut să-i dea un rating porumbelului – sau să-i compromită reputația corbului – întrucât, deși ajunsese în anul 601 al vieții, businessul cu porumbei voiajori încă nu înflorise. Practic, nu avea niciun interes comercial să facă vreo recenzie.

Mergem tot îndărăt, hăt, în anul 1999, când au apărut primele evaluări online. Inițial se găseau pe site-uri de vânzări, precum eBay, dar în curând s-au ivit trei mari competitori: Epinions, RateItAll și Deja. Împreună au generat 1.146.201 recenzii online, la produse variate. Tustrei au fost înghițiți de alți mari jucători online, care, după un deceniu, s-au așezat confortabil ca lideri pe piața recenziilor: Yelp, Amazon, Google, Facebook și TripAdvisor.

Și iată-ne în 2023, când Rachel Connolly scrie, în The New York Times, în analiza „Tirania «celui mai bun»“, despre un amic ezitant când vine vorba despre o ieșire la un bar cu rating de doar patru stele pe Google. Sigur, recenziile ne ajută să ne descur­căm, în calitate de consumatori, în hățișul unui mediu ne­verosimil de vast. Dar ne și împart, observă Barry Schwartz, autor al volumului „Paradoxul alegerii. De ce mai mult este mai puțin“, fie în „maximizatori“, fie în „satisfăcuți“. Primii vor să ia cea mai bună decizie, ceilalți au o serie de criterii și aleg prima op­țiune care respectă criteriile. Paradoxal, „satisfă­cuții“ tind să fie mai fericiți decât „maximizatorii“, pentru că nu pierd timpul cumpănind excesiv fie­care opțiune.

A AVEA DESTUL E TOTUL. Vânătoarea celor mai bune opțiuni a fost adoptată cu frenezie de media. Suntem copleșiți de informații legate de numărul ideal de nuntași, de locul perfect în care să trăim, de cea mai bună vârstă (cică ar fi 36). Problema e că, și dacă ar exista cel mai bun loc în care să te retragi la pensie, potrivit recenziilor, asta nu te ferește de posibilitatea de a divorța acolo și de a rămâne singur.

Fericirea nu ține cont de evaluări și de studii. În plus, există mereu diferențe. Spațiul de cazare în care am stat recent la Constanța avea un scor de 9,9 aferent unui sejur pentru două persoane. Nu spun că afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul, ci doar că această evaluare a fost exagerată. Și nu sunt „ma­ximizator“, în pofida unor exigențe ridicate în raport cu serviciile, ci „satisfăcut“.

Cultura recenziilor nu m-a transformat într-un căutător de comori sau de chilipiruri. Mă regăsesc în postura „satisfăcutului“ dintr-un comentariu la articolul din The New York Times care sună așa: „Mi-am amintit de povestea a doi prieteni, unul, un fost profesor care trăia din pensie, celălalt, un plutocrat. După ce a ascultat o listă lungă de posesii și de privilegii ale celui de-al doilea, profesorul a spus: «Eu am ceva ce nu vei avea niciodată». «Ce anume?», a întrebat plutocratul. «Destul», a spus profesorul“.

Cred că e îndurabil să nu beneficiezi de cele mai bune lucruri de pe lume. Există și al doilea, și al trei­lea cel mai bun restaurant, așa cum, e drept că o ma­joritate covârșitoare ignoră asta, și pagina a doua, și pagina a treia pe Google.

După cum există și recenzii fără cusur pe care cultura recenziilor de pe internet nu le-a preluat, poate și pentru că ar fi încetinit răspândirea într-o epocă în care viteza contează cel mai mult. Sunt ceea ce se numește recenzie colegială ori evaluare inter pares – estimarea activității științifice, academice sau profesionale a unei persoane sau a unei lucrări înainte de publicare, de către alte persoane, din același domeniu. Dar dacă se aplicau regulile de peer review recenziilor online, rămâneam ignoranți și nu aflam numărul ideal de cupe din cornetul de înghețată.