Capitalismul roșu: câtă încredere au companiile străine în China și de ce se tem

Acest articol apare în numărul 27 (6-19 noiembrie) al revistei NewMoney

Congresul al XIX-lea de anul acesta a conturat noua elită politică de la Beijing. De ea și de președintele Xi Jinping, ales pentru un al doilea mandat în fruntea Chinei, își leagă speranțele și companiile străine care vor să facă mai mult business în economia chineză.

Pe 18 octombrie, 2.300 de delegați din ministerele, provinciile, armata și companiile private și de stat ale Chinei s-au adunat în Marea Sală a Poporului din Beijing, unde au avut loc lucrările celui de-al XIX-lea Congres al Partidului Comunist. Peste jumătate dintre liderii de la vârf au fost schimbați, inclusiv cinci dintre cei șapte membri ai Comisiei Permanente a atotpu­ternicului Birou Politic (Politburo, cel mai înalt organism decizional al Partidului Comunist Chinez (PCC), n.r.). Însă preșe­dintele Xi Jinping va mai conduce China încă cinci ani, poziție din care va căuta să-și consolideze și mai mult puterea.

O veste poate nu foarte bună pentru companiile străine. Este adevărat că pre­șe­dintele chinez vorbește de o mai mare deschidere. Una dintre primele legi promulgate ca președinte a fost să reactiveze așa-numitul „Turneu Sudic“, menit să sti­muleze reformele de piață de la începutul anilor ’90. Și politicile anunțate în 2013 la al Treilea Plen promiteau un rol decisiv pentru forțele economiei de piață.

ACȚIUNI CONCRETE. Doar că retorica lui Xi nu corespunde cu realitatea, susțin multi­naționalele. Într-un sondaj realizat pe aproape 500 de companii americane de Camera de Comerț americană din China, 81% au spus că nu se simt bine pri­mite în China, iar peste 60% spun că au încredere puțină sau deloc că piața se va des­chide mai mult în următorii trei ani. Același sentiment este împărtășit și de președintele Camerei de Comerț a Uniunii Europene din Beijing, Mats Harborn, care spune că membrii săi sunt sătui deja de atâtea promisiuni. „Afacerile și investițiile nu se pot baza pe promisiuni, prin urma­re vrem să vedem că retorica de încurajare se transformă în acțiuni concrete privind o mai mare deschidere a pieței“, punc­tează acesta.

Și, într-adevăr, în ciuda retoricii pro-reformiste a lui Xi, China se află încă pe lo­cul al 59-lea dintr-un clasament cu 62 de state evaluate de Organizația pentru Coo­pe­rare Economică și Dezvoltare (OCDE) în ceea ce privește deschiderea față de investițiile străine directe. Acest gen de investiții au o pondere tot mai mică în eco­nomie: puțin peste 1% din PIB în 2016, față de 2,3% în 2006 sau 4,8% în 1996.

„MADE IN CHINA 2025“. La începutul primului mandat de președinte, câteva companii străine au devenit chiar ținte în cadrul unei largi campanii anti­co­rupție. În 2013, producători precum Abbott Laboratories, Danone sau Mead John­son Nutrition au fost sancționați să plă­tească o amendă comună de 110 milioane de do­lari, pe motiv că s-ar fi înțeles să țină prețurile ridicate.

Un motiv și mai mare de îngrijorare pen­tru multinaționale sunt planurile Beijingului de a copia tehnologiile străine și a sprijini neloial campioni naționali care să le promoveze apoi la nivel global. Programul „Made in China 2025“, lansat în 2015, are drept scop ca, în zece ani, să pro­pulseze competitivitatea Chinei în zece sectoare – printre ele, aerospațial, autovehicule electrice, biotehnologie. Ministrul american al Comerțului, Wilbur Ross, a eti­chetat planul drept un „atac împotriva geniului american“.

În timpul lui Xi, China și-a dublat și eforturile de a-și construi propria industrie de semiconductori. China cumpără în pre­zent circa 60% din producția globală de cipuri, dar producătorii chinezi de cipuri generează doar 16,2% din vânzările globale, potrivit PwC. Programul „Made in China 2025“ ia în calcul investiții de 150 de miliarde de dolari pentru a crește această pondere în următorii zece ani.

Politicile lui Xi urmează un model bine pre-definit de predecesorii săi. La mijlocul anilor 2000, China și-a propus să dezvolte reactoare nucleare avansate. Companii de stat din domeniul energetic precum China General Nuclear Power Corp. și China National Nuclear Corp. au integrat tehnologie occidentală și derulează azi proiecte în Argentina, Kenya, Pakistan. În 2010, compania britanică Westinghouse Electric Co. a furnizat peste 75.000 de do­cu­mente în care își detalia tehnologia nu­cleară pentru compania chineză Nuclear Power Technology Co. în cadrul unei lici­tații privind construirea a patru reactoare nucleare. În 2014, guvernul american a pus sub acuzare patru oficiali militari chinezi pe motiv că au penetrat ilegal companii ame­ricane, inclusiv Westinghouse, pentru a fura informații menite să le dea con­cu­renților chinezi un avantaj competitiv.

BOXERUL. Președinții Chinei nu sunt aleși, ci unși, prin urmare au nevoie de spri­jinul total al aparatului de stat pentru a-și putea promova agenda. Campania anticorupție începută de Xi imediat după ce a venit la putere în 2012 are un bi­lanț im­presionant – aproape un milion de oficiali și rivali politici au fost trași pe dreapta. Totodată, Xi coordonează cea mai amplă opera­țiune de modernizare a armatei din 1950 încoace.

De obicei, măsurile în forță nu caracte­ri­zează primul sau al doilea an de la prelua­rea puterii, remarcă analiștii. Xi le-a luat însă. „Xi a ajuns la putere și și-a pornit ofen­siva ca un boxer însetat să dea lovituri decisive“, comentează Sidney Rittenberg, jurnalist american, fost translator  al lui Mao Zedong.

Potrivit lui John Thornton, cel care a cons­truit businessul Goldman Sachs în China în anii ’90, iar acum este președinte executiv al Barrick Gold, crede că o mare parte dintre politicienii chinezi s-au temut că o liberalizare mai mare a economiei ar con­duce la o dominație a companiilor stră­ine. Simțind, mai ales  în ultima perioa­dă, nemulțumirea companiilor străine, conducerea de la Beijing a încercat să le dea noi asigurări. În ianuarie, a lansat o politică numită „Documentul nr. 5“ prin care se permite un acces lărgit la servicii, pro­ducție și la sectorul minier. Au fost luate în dis­cuție și schimbări privind legislația care guvernează industria auto și sectorul asi­gurărilor, unde limitarea deținerii de către o entitate străină obligă practic com­pa­niile străine să recurgă la joint venture pentru a porni o afacere în China.

Un fost bancher de investiții al Morgan Stanley, Gao Zhikai, spune că multina­țio­nalele ar trebui să-și mai domolească așteptările. În anii ’90, China s-a bazat pe companiile străine nu doar pentru inves­tiții, ci și pentru expertiza tehnică și în materie de management a acestora. Azi, sunt mai puțin atractive deoarece nu prea mai pot oferi ceva ce China nu ar avea.

„China este una dintre cele mai mari economii ale lumii. A venit vremea ca ea să fie în fruntea unor trenduri noi globale“, crede Zhikai.

 Capitalismul roșu

Programul „Made in China 2025“ își propune să propulseze competitivitatea Chinei în zece sectoare.

• Globalist. Președintele chinez este adeptul globalismului. Într-un discurs susținut la Davos, aprecia că „a opta pentru protecționism este ca și cum te-ai închide singur într-o cameră complet neluminată.“
• Robotizare. Beijingul vrea să crească până la 50% ponderea roboților produși pe piața internă. Producătorii chinezi de roboți speră să devină companii multinaționale.

Articol preluat din BloombergBusinessweek

de Peter Martin și Keith Zhai; adaptare de Mimi Noel

Cu contribuția lui Danielle Bochove

FOTO: Guliver / Getty Images