Analiștii financiar-bancari anticipează pentru sfârșitul lui 2023 o valoare medie a cursului de schimb de peste 5,1 lei pentru un euro

Cursul euro-leu practic a stagnat în 2022, situație care – împreună cu dobânzile semnificativ mai avantajoase la euro – a convins companiile să se împrumute mai mult în valută. Cumulat cu incertitudinile din 2023, precum și cu problemele structurale din bilanțurile firmelor, fenomenul ar putea crea dificultăți suplimentare în acest an.

Leul a avut o evoluție „de invidiat“ în raport cu euro în 2022, reușind chiar să marcheze perioade semnificative de apreciere în a doua parte a anului. Chiar dacă până la urmă evoluția s-a „corectat“, aceasta a produs efecte. Cumulată cu o creștere mai lentă a dobânzilor la euro, influențate de deciziile Băncii Centrale Europene (BCE) și de nivelul dobânzii din Zona Euro, aceasta a dus la o creștere semnificativă a creditării în valută.

Pe de altă parte, specialiștii se așteaptă la o depreciere a leului în acest an, care ar urma să marcheze o depășire a pragului psihologic de 5 lei/euro, așteptată și anul trecut. „În ceea ce privește cursul de schimb euro/leu, peste 90% dintre participanți anticipează o depreciere a leului în următoarele 12 luni (comparativ cu valoarea actuală)“, se arată în cel mai recent sondaj realizat în rândul analiștilor financiar-bancari din România.

Valoarea medie a anticipațiilor pentru orizontul de șase luni este de 5,0279 lei pentru un euro, în timp ce pentru orizontul de 12 luni valoarea medie a cursului anticipat este 5,1021 lei pentru un euro, a precizat Adrian Codîrlașu, vicepreședinte CFA România.

Deși leul a avut o evoluție peste așteptări, fiind sprijinit semnificativ de intervenția Băncii Naționale a României (BNR) în piață, specialiștii avertizează că acest lucru nu este de natură să ofere garanții cu privire la evoluția sa. „Cu toate acestea, există o serie de riscuri la adresa evoluției cursului de schimb leu/euro, provenite din accentuarea dezechilibrului extern, precum și din deteriorarea încrederii în piețele din regiune, alimentată de continuarea războiului Rusiei în Ucraina“, avertizează raportul privind stabilitatea financiară, ediția din decembrie 2022, realizat de economiștii băncii centrale.

Efecte

Dobânzile de aproape trei ori mai mici la euro decât la lei au făcut ca în perioada martie-septembrie 2022 creditarea nouă în lei să înregistreze un ritm mediu de creștere de 5% față de aceeași perioadă a anului 2021, în timp ce creditarea nouă în valută să avanseze semnificativ mai rapid, cu un spor mediu de circa 92%, potrivit calculelor băncii centrale. Avansul a fost generat, în cea mai mare măsură, de creșterea creditelor corporate în valută, populația având acces mai greu la împrumuturi bancare în valută.

„Majorarea decalajului dintre ratele dobânzilor la creditele în lei și cele în euro a determinat o ajustare în structura fluxului de credite, companiile orientându-se într-o proporție mai mare către creditarea în valută. Astfel, ponderea creditelor în monedă națională a scăzut de la 63% (decembrie 2021) la 58% (septembrie 2022)“, se arată în raportul BNR.

„Lecțiile crizei anterioare nu trebuie însă uitate: este prudent ca debitorii să se împrumute în moneda în care obțin veniturile, astfel încât să fie acoperiți la riscul valutar“, avertizează specialiștii băncii centrale. Cu toate acestea, rata creditelor neperformante a continuat să scadă anul trecut, semn că deocamdată nu există motive de îngrijorare. De altfel, volumul de credite neperformante noi din primele șase luni ale anului 2022 reprezenta doar 10% din soldul creditelor neperformante ale companiilor.

În cazul companiilor, rata de neperformanță (rata NPL) s-a redus în septembrie 2022 cu 1,4 puncte procentuale față de aceeași lună din 2021, ajungând la valoarea de 4,4%, în condițiile în care expunerile băncilor pe companii au crescut cu 27% în aceeași perioadă. La nivel sectorial, portofoliul cu cea mai mare rată de neperformanță este cel al construcțiilor (9,4%), iar la celălalt pol se află utilitățile (1,2% în septembrie 2022, în scădere cu 7 puncte procentuale față de aceeași perioadă a anului anterior).

Dacă la prima vedere datele de mai sus sugerează că finanțele companiilor din România sunt relativ robuste, imaginea este incompletă, întrucât majoritatea firmelor nu apelează la bănci, cifrele de la nivelul economiei reale fiind foarte diferite de cele aferente creditării bancare.

O problemă de structură

Companiile din România continuă să se finanțeze preponderent de la furnizori, prin credite comerciale. Acestea reprezentau 17% din pasiv la sfârșitul anului 2021, potrivit celor mai recente date centralizate de BNR, iar această sursă de finanțare se majorase cu 12% față de anul precedent.

Finanțarea prin credit comercial „este caracterizată de un nivel mai ridicat de risc, având un nivel de neperformanță important“, avertizează specialiștii băncii centrale. Mai exact, 11% din datoriile față de furnizori aveau o întârziere mai mare de 30 de zile. De altfel, datele agregate la nivel european sugerează că România are cea mai mare rată de utilizare a creditului comercial la nivel european.

Datoriile față de entitățile afiliate și față de acționari (inclusiv credite externe de tip mamă-fiică) reprezintă în continuare o sursă importantă prin care firmele atrag fonduri, cumulând 11% din pasiv. Asta, în condițiile în care acest de tip de finanțare nu este întotdeauna foarte avantajos din punct de vedere financiar – chiar din contră, potrivit unei analize a unui grup de lucru din cadrul Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială (CNSM). Multe companii preferă să apeleze la credite mai scumpe, în euro, de la entitățile-mamă decât să se împrumute la băncile de la nivel local, ceea ce ridică semne de întrebare despre „o potențială problemă de prețuri de transfer“ sau de calitate a serviciilor bancare din România, a avertizat Florian Neagu, director adjunct la Direcția Stabilitate Financiară din BNR.

Interdependență

„A fost o constatare în cadrul analizei făcute în acest grup de lucru (din cadrul CNSM, n.r.) și ceea ce am văzut noi acolo este că este un fenomen persistent, în care firme din România se finanțează de la banca-mamă. Sumele sunt în jur de zece miliarde de euro. Reprezintă niște cifre semnificative, uitându-ne la valoarea intermedierii financiare domestice“, a declarat Florian Neagu.

În ultimii 15 ani, companiile din România au apelat tot mai mult la creditele nerezidente de tip mamă-fiică sau la entități nerezidente membre ale grupului, valoarea acestor credite majorându-se de peste nouă ori, se arată în analiza Grupului de lucru CNSM pentru creșterea sustenabilă a intermedierii financiare. Analiza costului acestor credite arată că o parte importantă a fost contractată la rate ale dobânzii mai mari decât cea oferită de sectorul bancar autohton la creditele în euro. În iunie 2021, 53% din creditele externe de tip investiție străină directă (ISD) accesate de companiile din România aveau o rată a dobânzii superioară celei oferite de bănci pe piața internă.

Prin urmare, creditul de la bănci și de la instituții financiare nebancare (IFN) reprezintă abia a treia sursă de finanțare a companiilor, cu o pondere de doar 8% în nivelul pasivului, similar celei din anii anteriori. Mediul privat din România este așadar extrem de interdependent, orice probleme cu care se confruntă anumite companii fiind de natură să destabilizeze economia.

Expunere străină

Stabilitatea cursului de schimb al monedei naționale în raport cu euro a avut efecte pozitive asupra inflației și încrederii, ducând inclusiv la o creștere a creditării în valută.

• COMPANII. Majorarea decalajului dintre ratele dobânzilor la creditele în lei și la împrumuturile în euro a determinat o ajustare în structura fluxului de credite, companiile orientându-se într-o proporție mai mare către creditarea în valută. Astfel, ponderea creditelor în monedă națională acordate companiilor a scăzut de la 63% (decembrie 2021) la 58% (septembrie 2022). În funcție de tipul dobânzii, cele mai multe companii au credite cu dobândă variabilă (peste 90%).
• POPULAȚIE. Creditele denominate în monedă străină acordate populației sunt mai riscante și prezintă o performanță mai scăzută comparativ cu creditele acordate în moneda națională (6,4% versus 2,5%, în luna septembrie 2022). Totuși, riscul valutar se menține pe o traiectorie descendentă în cazul populației, stocul expunerilor în valută reprezentând 15% din totalul creditelor în luna septembrie 2022, în scădere de la circa 18%. Totodată, circa 98% din fluxul anualizat de credit nou este acordat în moneda națională.

Acest articol a apărut în numărul 156 al revistei NewMoney

FOTO: Laszlo Raduly