Un hamster din Germania, pe nume Mr. Goxx, care face tranzacții (adevărate) pe piața criptomonedelor, a reușit în trei luni să aibă performanțe mai bune decât indicele S&P 500 – cel care măsoară evoluția celor mai mari 500 de companii publice din Statele Unite. Mai exact, simpaticul animal de companie avea spre sfârșitul lui septembrie un randament de 16,62%, în vreme ce S&P 500 crescuse cu doar 4% în același interval de timp. Da, pare incredibil, dar – după cum vom vedea – nu e nici pe departe o premieră.
Cum tranzacționează Mr. Goxx? Închis într-o cușcă high-tech, hamsterul aleargă în interiorul unei roți din lemn, pe care sunt demarcate 30 de criptomonede.
În momentul în care se oprește din alergat, practic „alege“ una dintre ele. Ulterior, trece printr-unul dintre cele două tunele, marcate cu „vinde“ și „cumpără“, și printr-un impuls electric aceste ordine sunt transmise către o platformă reală de tranzacționare. Întreaga operațiune poate fi urmărită pe YouTube, acolo unde Mr. Goxx are propriul canal.
O LEGENDĂ. Dinamica unor criptomonede precum bitcoin, dogecoin sau ether este o zonă ermetică pentru mulți, iar faptul că un hamster poate fi un investitor de succes ne lasă să credem că, de fapt, nu e vorba de nicio știință și că oricine, indiferent de alegerile pe care le-ar face, poate ieși în câștig. Și mai e ceva care ne vine în minte. Legenda spune că Joe Kennedy, tatăl lui J.F.K., a avut o revelație în vara lui 1929, când lustragiii (mulți dintre ei, copii) au început să îi dea ponturi despre bursă.
Investitor experimentat, Kennedy a înțeles că e ceva în neregulă și și-a vândut toate acțiunile cu puțin înainte de marele crah bursier care avea să marcheze începutul Marii Depresiuni. Când niște copii, lipsiți de orice cultură investițională, ajung să joace și să câștige la bursă, înseamnă că avem de-a face cu o bulă – așa se spune că a judecat la momentul respectiv tatăl viitorului președinte american.
Să deducem iminența unei mari crize din faptul că un hamster investește la fel de eficient ca un profesionist? Ar fi un raționament mult prea simplist. (Și nu pentru că apariția unei crize de proporții ar fi un scenariu cu totul exclus.) În realitate, Mr. Goxx nu este singurul animal cu „pricepere“ la piața de capital din istorie, iar bursa americană și-a revenit destul de repede după prăbușirea din toamna lui 1929, spun istoricii finanțelor.
De exemplu, Richard Sylla, un profesor cu largă experiență universitară, susținea într-un interviu acordat publicației Time, în 2019, că marele crah bursier nici măcar nu a fost declanșatorul acelei crize de proporții. De altfel, până în aprilie 1930, bursa avea să-și revină la niveluri apropiate de cele de dinaintea căderii. Marea problemă a apărut în momentul în care importante bănci americane au intrat în colaps din cauza numărului ridicat de credite neperformante acordate în trecut.
În 2010, cimpanzeul Lusha a făcut investiții cu randamente mai bune decât 94% dintre băncile rusești, iar pisica Orlando a depășit un grup de investitori profesioniști de pe piața de capital în 2012. În niciunul dintre cele două cazuri, nu am văzut vreo recesiune care să succeadă aceste întâmplări.
Burton Malkiel, un profesor de la Princeton, a fost printre primii care au deslușit semnificația investițiilor făcute la voia întâmplării. În 1973, a publicat cartea „A Random Walk Down Wall Street“, în care afirma că „o maimuță legată la ochi care aruncă săgeți de darts spre paginile de finanțe ale unui ziar poate selecta un portofoliu de acțiuni care va performa la fel de bine ca unul construit cu atenție de experți“.
MERS ALEATORIU. Teza lui Malkiel se bazează pe teoria probabilității, iar random walk (mers aleatoriu, n.r.) este un concept al acestei ramuri a matematicii. Foarte pe scurt, lucrarea își propune să demonstreze că evoluția din trecut a unei acțiuni nu este un bun indicator a ceea ce urmează să se întâmple cu ea. Prin urmare, atât analiza fundamentală, cât și analiza tehnică – instrumente sofisticate folosite de investitori – sunt strategii cu nimic mai eficiente decât alcătuirea unui portofoliu pasiv pe termen lung.
După 38 de ani de la apariția cărții lui Malkiel, teza s-a dovedit corectă. Un experiment din Marea Britanie derulat între 1968 și 2011 a arătat că 10 milioane de maimuțe (e vorba de o metaforă, pentru că în cadrul cercetării au fost folosite softuri) pot „bate“ indicii pieței. Cei 100 de dolari cu care maimuțele digitale au pornit la drum în 1968 s-au multiplicat de 50 de ori până în 2011. În plus, jumătate dintre „maimuțe“ au generat 8.700 de dolari, un sfert – peste 9.100 de dolari, iar 10% dintre ele – peste 9.500 de dolari.
Ce putem învăța de la hamsterul Mr. Goxx și de la „maimuțele“ londoneze? Diversificarea portofoliului e poate mai importantă decât înțelegerea profundă a fiecărei acțiuni în parte. Mai în glumă, mai în serios, pentru investitorii aspiranți e o concluzie cât se poate de bună: în jocul bursier, nu trebuie să te pricepi la multe, ci trebuie să cumperi multe.
