Ziduri, ziduri

În momentul în care Donald Trump a decis ca Statele Unite să părăsească tratatul comercial Trans-Pacific a construit un zid. În momentul în care președintele Statelor Unite a declarat că do­rește o renegociere a tratatului comercial, NAFTA se pregătește să construiască un alt zid. În momentul în care cetățenii britanici au votat pentru Brexit, și ei au decis să construiască un zid.

Nu este vorba neapărat despre ziduri palpabile, cum este cazul celui care se dorește să se con­struiască la granița dintre SUA și Mexic, ci despre ziduri invizibile care se măsoară în taxe vamale, în bariere netarifare sau în contingente vamale.

Schimbare de modele. Politica economică protecționistă declanșată de administrația ame­ri­cană poate schimba modelele de afaceri din întreaga economie globală, inclusiv în România. Care este impactul acordurilor comerciale asupra eco­no­miei americane? Un raport al unei agenții americane de specialitate arată efec­tele unor acorduri comerciale asupra schimburilor comerciale dintre statele semnatare. Studiile de caz privesc Statele Unite, dar ele sunt relevante pentru oamenii de afaceri de pe toate continentele.

Iată câteva exemple, prezentate succint. Statele Unite sunt al treilea producător de carne de porc, după China și Uniunea Europeană, și al doilea cel mai mare exportator. Încheierea unui acord comercial cu Columbia a avut ca efect triplarea cantității de carne de porc livrate din America spre Columbia. Un alt caz este cel al fructului avocado. Și Sta­tele Unite, și Mexicul sunt producători de avocado. Statele Unite, în primele zece țări ale lumii, Mexicul se află chiar pe primul loc.

Acordul NAFTA, criticat de Donald Trump, care a intrat în vigoare în anul 1994 (NAFTA are trei sem­natari: SUA, Mexic și Canada), a deschis treptat piața americană pentru avocado mexican. În paralel, însă, companiile americane au investit în Mexic în linii de ambalare, în depozite, și în America, în promovare și marketing. În 20 de ani de la semna­rea NAFTA, importul de avocado a crescut specta­culos în Statele Unite, dar atenție!, realizat în pro­­porție importantă chiar de companii americane.

Un alt exemplu este al fructelor de pădure. Este vorba despre exportul de coacăze și afine din America în Coreea de Sud. Ani de zile, exportul a fost prohibitiv, pentru că taxele vamale erau mari, iar barierele netarifare, respectiv autori­zațiile fito­sanitare blocau practic accesul pe piața coreeană. În anul 2012, a intrat în vigoare acordul comercial KORUS și, ca urmare, taxele vamale au scăzut în timp și concomitent au crescut exporturile americane de fructe de pădure în Coreea de Sud.

Mult mai complicat este cazul industriei auto. Este deja cunoscut faptul că Donald Trump i-a avertizat pe producătorii auto care activează în Mexic că vor avea parte de taxe vamale mărite. În felul acesta, președintele american îi somează practic pe producători să investească în SUA. De vină pentru situația creată ar fi acordul comercial NAFTA. În aparență. O analiză mai atentă arată că situația industriei auto în America de Nord și Mexic este mai complicată.

Este adevărat că, după semnarea NAFTA, Mexic a devenit o bază bună de dezvoltare pentru constructorii auto. Dar nu doar NAFTA influențează evoluția industriei auto în regiune. Este vorba despre o schimbare a modelului de business. În primul rând, din rațiuni economice, producători europeni sau asiatici își așază baza industrială în Mexic sau SUA. În al doilea rând, producătorii încep să folosească pe scară largă asamblarea pieselor și subansamblelor, cele mai multe fabricate în China sau în alte state. În felul acesta, rolul importurilor devine esențial. În al treilea rând, efi­ci­ența fabricilor din America este în creștere sem­ni­ficativă, bazată pe noi tehnologii.

Așadar, tabloul este mai complicat decât doar acordul NAFTA. Este vorba despre un model de afa­ceri. Un alt exemplu este producția de autotu­risme în Marea Britanie. Brexitul pune sub semnul întrebării eficiența fabricilor din Marea Britanie, doar dacă luăm în calcul faptul că, pentru a produce un vehicul, piesele și subansamblele se plimbă de câteva ori peste Canalul Mânecii.

Înapoi peste Ocean. Este cert că Donald Trump, ca om de afaceri, înțelege complexitatea situației în cazul industriei auto. Numai că preșe­dintele Trump pare că nu ține cont de argumentele omului de afaceri cu același nume.

În România, zidurile sunt altele. Dacă îi ascultăm pe exportatori, vom vedea că vorbesc despre lipsa diplomației economice, despre birocrația care vine încă din anul 1989, despre ratarea târgurilor inter­na­ționale pe bandă rulantă sau despre bugetul de 45 milioane de lei alocat promovării produselor românești pe piețele externe. Adică vreo 45.000 de tone de fructe de pădure.

Zidurile comerciale sunt mai complicate decât cele fizice. Ele îi blochează pe comercianți, le com­plică viața, le scad cifrele de afaceri și profiturile. Deocamdată, politicienii au ieșit la rampă. Oamenii de afaceri privesc și se gândesc la soluții. Investitorii se vor adapta la zidurile care se vor ridica în calea comerțului. Se vor adapta sau vor muri.