„Voyage”, povestea albumului care a făcut ca trupa ABBA să se reunească după patru decenii

După patru decenii, Agnetha, Anni-Frid, Benny și Björn marchează anul acesta cea mai remarcabilă revenire a unei trupe pop. Albumul „Voyage“ este dis­ponibil din 5 noiembrie, iar primul concert dedi­cat reunirii, în care componenții trupei suedeze ABBA vor fi reprezentați de câte un avatar cu înfăți­șarea lor de acum 40 de ani, este programat pe 27 mai 2022 la Londra. Proiectul „Voyage“ ar urma să fie ultima apariție muzicală împreună a celor patru scandinavi.

Imagini misterioase, amplasate pe panouri împrăștiate în toate colțurile lumii și pe internet – un soare răsă­rind peste patru planete întunecate –, însoțite de titlul „ABBA: Voyage“. La momentul anunțului oficial făcut pe 2 septembrie, era deja cea mai așteptată revenire din istoria pop.

Detaliile au depășit așteptările. Nu a fost vorba doar de un nou album, „Voyage“, primul din ultimii 40 de ani, cu 10 melodii noi care au readus în studio trupa pentru prima oară după separarea din 1982, ruptură precipitată de divorțul celor două cu­pluri.

Relansarea trupei ABBA se va face printr-un eveniment la Londra, avându-i în centru pe Abbatars, apa­rent neîmbătrâniți și cântând o serie interminabilă de hituri. Altfel spus, într-un an încă marcat de pandemia de COVID-19, ABBA revine să salveze 2021, comen­tează The Guardian într-un amplu articol consacrat re­unirii celor mai cunoscuți patru artiști.

Cum era de așteptat, mașinăria de PR s-a turat imediat la maximum. Podul Harbour din Sydney a fost ilu­minat în onoarea trupei (ABBA s-a bucurat mereu de un succes enorm în Australia), iar BBC și-a mutat bu­letinul de știri de la ora 18 pentru a difuza în pre­mieră două melodii noi – „I Still Have Faith In You“ și „Don’t Shut Me Down“.

Pe rețele sociale au rulat filmulețe cu mulțimi de fani adunați în diverse orașe ale lumii, ascultând în pre­mieră – unii cu lacrimi în ochi – noile compoziții. Simultan, la Londra cei patru dădeau un interviu online în care Benny Andersson a ținut să repovestească momentul în care, în 1975, compuneau hitul „Mamma Mia“.

„Nu mai era cool“

The Guardian ține să remarce contrastul dintre interviul din 2021 și ultima apariție a celor patru, în noiembrie 1982, la emisiunea „Late Late Breakfast Show“, găzduită de Noel Edmonds. La câ­teva săptămâni de la acea apariție, ABBA s-a des­trămat, chiar dacă oficial despărțirea nu a fost anun­țată niciodată.

Deși s-a bucurat de un succes imens, formația a fost și destul de criticată și nu părea deloc genul de trupă despre care oamenii să spere că va reînvia vreodată.

În primul lor interviu desfășurat via Zoom după anun­țul din 2 septembrie, Björn Ulvaeus și Benny Andersson au mărturisit că au simțit și ei același lucru la acel moment. „La începutul anilor ’80, din momentul în care am oprit înregistrările, am simțit că ABBA e terminată, că nu se va mai vorbi de ea, era o for­ma­ție moartă și nu mai era deloc cool să îți placă ABBA“, spune azi Ulvaeus. „Aveam o mică firmă pe numele nostru, al celor patru. Toate veniturile câștigate de ABBA au fost văr­sate în acea firmă și împărțite la patru“, povestește și Andersson despre efectele concrete ale despărțirii formației. „Ne-am zis, ei bine, până aici a fost, hai să ne apucăm de altceva o perioadă și apoi, poate peste câ­țiva ani, revenim, dacă mai suntem în viață. Și am vândut compania. Nu ne-am aștep­tat ca ABBA să continue cumva, vă spun cert asta“, a mai spus Andersson.

Agnetha Fältskog și Anni-Frid Lyngstad, vocile femi­nine ale trupei, nu s-au implicat în partea de promo­vare a revenirii, ocupându-se exclusiv de organizarea proiectului live. Au ales în schimb să dea publicității câteva declarații pregătite din timp. „O bucurie imen­să de a lucra din nou împreună“, a transmis Lyngstad.

Creativitate cu ochelari de cal

Cele zece noi melodii au fost scrise „în orb“, în formularea lui Ulvaeus, adică ignorând deliberat ce s-a mai întâmplat (ca evoluție) în industria pop de la destrămarea trupei. Motivul? În parte, pentru a putea astfel păstra esența originală a trupei, dar și pentru că „în popul con­temporan nu am găsit nimic de care să mă agăț, nimic pe care să simt că aș vrea să-l emulez“, explică Andersson.

„Ne-am decis de la bun început să ignorăm tot ce e în jur din punct de vedere muzical. Scriem pur și simplu cântece, cele mai bune pe care putem să le compunem la acest moment. Adică să scriu versuri care să capteze o parte din gândurile mele din ultimii 40 de ani, să dau o profunzime care, din fericire, vine cu vârsta și care le face diferite de ce scriam acum patru decenii“, detaliază Ulvaeus. Ceea ce sugerează că albumul „Voyage“ înclină mai mult spre stilul lor mai me­ditativ, regăsit în melodii mai vechi precum „The Winner Takes It All“ sau „Slipping Through My Fingers“.

Pare-se că această abordare de a compune „în orb“, ignorând complet evoluția muzicii pop, a funcționat. „I Still Have Faith In You“ (un soi de baladă meditativă în siajul vechilor hituri „Thank You for the Music“ sau „The Winner Takes It All“) și „Don’t Shut Me Down“ (un reload fresh al genului disco pe care-l regăsim în vechiul hit „Dancing Queen“) au fost primite amestecat – o combinație de exaltare și sentiment de ușurare colectivă.

Este posibil ca primirea aceasta entuziastă să fi fost potențată de contextul sanitar mondial din ultimii doi ani. Trăim în vremuri incerte, oamenii caută în diver­tisment ceva reconfortant și un sentiment de încredere. ABBA s-a mulat perfect pe acest sentiment – după 40 de ani, se află aici și sună exact ca ABBA.

„Lagom“

Ulvaeus și Andersson, aflați în centrul aces­tui exercițiu despre care știm că va fi ceva fără pre­cedent, sunt aproape ciudat de calmi. Sunt „lagom“, un cuvânt suedez care tradus aproximativ înseamnă „suficient“ sau „totul cu moderație“, un cuvânt definitoriu pentru identitatea națională suedeză.

Ei bine, cei de la ABBA par a fi întruparea vie a aces­tuia – Ulvaeus, mai luminos și patern, Andersson, mai rece și mai pro business. Nu dau niciun semn de neli­niște cu privire la revenirea lor virtuală pe scenă atât de mult așteptată de o întreagă planetă.

Au stat cinci săptămâni în studiourile Ealing din Londra, unde au fost create, cât mai realist posibil, cele patru avataruri ale membrilor trupei. Și au interpretat, ca și când ar fi fost pe o scenă reală, 24 de me­lodii în fața unei echipe de 75 de oameni înarmați cu sute de camere de filmat și cu computere. Pare o ex­periență ciudată și ireală pentru o trupă ai cărei membri sunt toți septuagenari și care au interpretat ulti­mul lor hit acum patru decenii. Nu i-a deranjat nici pro­cesul de întinerire aplicat imaginilor filmate, astfel încât avatarurile să arate fix ca muzicienii în anii lor de glorie. „De fiecare dată când se vorbește de noi, sun­tem ilustrați cu imaginile noastre din tinerețe, prin urmare nu e nimic ciudat, pentru mine este complet natural. Cred că oricine ar trebui să aibă propriul avatar“, explică Ulvaeus.

Pare că Andersson și Ulvaeus au fost mereu așa. Sunt uimiți când li se spune că mulți cred că faima planetară de care s-au bucurat în anii ’70 a pus o presiune uriașă pe ei. Singura dată când s-au simțit stre­sați a fost când și-au dat seama că au un cântec în minus pentru un album pe care ar fi urmat să-l lanseze în două săptămâni, problemă rezolvată și ea ra­pid – au compus într-o seară melodia „Super Trouper“. „Cred că ne-a ajutat că am fost suedezi, că am trăit în Suedia. Aici nu se agită nimeni, oamenii ne recu­noș­teau pe stradă, ne recunosc și acum, dar nu e nicio isterie în legătură cu asta. E firesc și de-asta am putut să ne continuăm munca și viața aici în mod normal“, spune Andersson.

Revenirea

Dincolo însă de tendința naturală spre lagom, Andersson și Ulvaeus au avut ani buni la dis­poziție să se obișnuiască și cu ideea revenirii. Primele idei privind reunirea s-au închegat acum cinci ani, iar primele melodii noi de pe albumul „Voyage“ au fost definitivate în 2018.

Unii ar putea crede că revenirea datează de la înce­putul anilor ’90, când popularitatea trupei a început din nou să crească uluitor. În 1992, Erasure a ocupat primul loc în topul britanic cu un album de cove­ruri ABBA. În 1994, „Vis împlinit“ („Muriel’s Wedding“), o comedie australiană cons­truită în jurul muzicii ABBA, s-a bucurat de un imens succes internațional, la fel și fil­mul australian „Prisci­l­la, regina deșertului“, în care melodia „Mamma Mia“ aproape că este un personaj în sine. În 1992 a fost lan­sată compilația „ABBA Gold“, care s-a vândut în 30 de milioane de exemplare, în con­tinuare fiind al doilea album ca vânzări în Marea Britanie.

Odată cu revirimentul muzicii ABBA s-au înmulțit și ofertele privind o revenire propriu-zisă pe scenă – cea mai notabilă datează din 2000, când li s-a propus un turneu cu câștiguri de un miliard de dolari. Ulvaeus și Andersson spun azi că ofertele nu au ajuns nicio­dată la ei. „Cineva ne-a spus ceva la un moment dat despre un turneu sponsorizat, dar nu a fost niciodată pus pe hârtie. Culmea e că toată lumea a aflat că noi suntem cei care nu am vrut“, povestește Ulvaeus.

Cei doi compozitori mărturisesc că nu au luat nici­o­dată în calcul reanimarea trupei, preferând ca moș­te­nirea acesteia să fie întreținută altfel – musicalul „Mamma Mia“, un succes imens din 2008, atât filmul, cât și urmarea din 2018, expoziția „Abbaworld“ și mu­zeul ABBA din Stockholm, unde au fost recreate stu­dioul în care au compus și cabina unde se îmbră­cau pentru concerte. Între timp, cum nicio încercare de reunire nu se ma­terializa, speculațiile erau mereu alimentate. De fiecare dată când erau surprinși în pu­blic împreună cei patru, știrea ajungea pe prima pa­gină a publica­țiilor – cum a fost prezența la inaugurarea unui restaurant din Stockholm conceput în jurul tematicii ABBA. „Am tot fost văzuți împreună de-a lungul anilor, cu diverse ocazii, suntem prieteni, Björn și Agnetha au copii și nepoți, se înțeleg bine. La fel, eu am rămas prie­ten cu Frida“, spune Andersson.

În realitate, motivul nu a fost doar absența unei mo­ti­vații financiare pentru un turneu de reunire – oferta de un miliard de dolari pare astronomică, dar nu mai sună la fel, dacă știi că „Mamma Mia“ a încasat patru miliarde de dolari doar din punerea în scenă, cât și faptul că membrii trupei nu au fost niciodată fanii spec­­tacolelor live. Succesul lor s-a datorat în primul rând pionieratului în materie de clipuri muzicale – ma­jo­ritatea avându-l ca regizor pe Lasse Hallström, care și-a câștigat faima la Hollywood cu peliculele „Necazurile lui Gilbert Grape“ și „Legea pământului“ („The Cider House Rules“). Andersson își amintește că nu au fost mai mult de 100 de concerte în cei 10 ani de existență a trupei. Mai mult, pentru Agnetha Fältskog, concertele erau de-a dreptul un coșmar, pentru că avea trac de scenă – „o te­rifia isteria fanilor dezlănțuiți“, după cum avea să-i mărturisească biografului, decenii mai târziu.

Varianta holografică

Așa se explică faptul că abor­darea din 2016 a lui Simon Fuller, managerul altei trupe pop celebre, Spice Girls, și creatorul „Pop Idol“ și al „American Idol“, a fost tentantă. „A venit și ne-a pro­pus ideea lui – să mergem într-un turneu fără să fim noi însă“, rememorează Andersson. Fuller a fost așa­dar cu ideea de a avea ceea ce comunicatul de presă a numit-o încă din 2016 ca fiind „o nouă și extra­or­di­nară experiență de realitate virtuală (VR)“.

ABBA a început să compună și să înregistreze din nou, inițial două cântece pentru spectacol. S-ar putea crede că membrii trupei au intrat în trepidație odată cu revenirea în studio, la presiunea marilor așteptări legate de noile compoziții ale uneia dintre cele mai res­pectate formații din istoria muzicii. Dar și de data aceasta au fost lagom. „A fost amuzant să încercăm să vedem dacă mai putem face ceva. Cred că toată lumea era conștientă că, dacă nu ieșea ceva la nivelul dorit de toți, am fi re­nunțat, așa că nu a fost nicio pre­siune din acest punct de vedere“, spune Ulvaeus.

„Ceea ce am simțit în primul rând a fost că Agnetha și Frida au fost extrem de încântate de proiect, ceea ce este de înțeles, ținând cont că nu prea au mai avut ac­tivitate artistică în ultimii 40 de ani, așa că văzân­du-le atât de fericite să lucreze la acest proiect a fost perfect“, rememorează Andersson.

„Și a fost la fel ca de fiecare dată, am intrat în studio, în camera de control, am făcut copii după text, fetele au început să cânte. Când au ajuns în studio, mărtu­ri­sesc că mi-a trecut prin cap că, înainte să ne înhă­măm la tot acest proiect, ar fi trebuit, totuși, mai întâi să le întrebăm dacă mai pot cânta. Dar, după prima zi, nu mi-am mai făcut griji“, adaugă Andersson.

Chiar și atât de tentant, proiectul cu Fuller a ajuns într-un impas. A trebuit să abandonăm pentru că a în­ceput să spună că vrea un spectacol holografic, mai zice Andersson, adăugând că au refuzat categoric.

Oferta de nerefuzat

În schimb, au mers la Industrial Light & Magic, compania de efecte vizuale fon­dată de George Lucas și deținută de Disney, pentru un clip de promovare a melodiei „I Still Have Faith In You“. „Ne-au spus ce pot face pentru noi și ce pot pune în scenă, de asemenea. Așa a început totul. Acum trei ani am constatat că devine prea complex pentru un turneu, așa că ne-am decis să fie un singur spectacol. Londra a fost prima alegere“, mai povestește Andersson.

Spectacolul, programat să înceapă în mai 2022 în parcul olimpic Queen Elizabeth, este ceva ce nicio trupă rock sau pop nu a mai încercat vreodată. Presu­pune con­strucția unei arene speciale cu o capacitate de 3.000 de locuri, participarea regizorului Baillie Walsh și a coregrafului londonez Wayne McGregor, o or­ches­tră cu zece instrumentiști și o echipă a Industrial Light & Magic alături de 800 de animatori din toată lumea care vor crea avatarurile celor patru. A costat deja o groază de bani, o mare parte din ei puși chiar de cei patru membri ai trupei suedeze, potrivit producătorului Svana Gisla, iar bugetul a crescut și mai mult din cauza Brexitului și a pandemiei de COVID-19.

Se vorbește mult despre întâlnirea dintre digital și realitatea fizică sau de crearea unei experiențe imersive. Orice întrebare despre ce va însemna spectaco­lul primește invariabil asigurarea că va fi fără prece­dent, ceva ce trebuie să vezi „cu propriii ochi“.

„Cuvântul-cheie este avatar, altfel spus creăm noi versiuni ale ABBA, nu?!“, spune Walsh, care s-a impus regizând apreciatele clipuri ale celor de la Massive Attack, inovativele prezentări de modă ale creatorului Alexander McQueen sau seria de documentare despre artiști, de la Oasis la Daniel Craig. „Ce am făcut a fost să-i filmăm pe cei patru, apoi Wayne McGregor le-a luat mișcările și le-a transferat avatarurilor, apoi le-am contopit, dar nu în 3D. Avem această construcție, unde vom face un concert live care nu va fi cu holograme și pe care oamenii vor vrea să tot vină să-l vadă. Asta a fost cea mai mare provocare – cum pu­tem face această experiență imersivă, live, dar pe un ecran plat?“, relatează Walsh.

Walsh nu detaliază dacă va fi vorba de un ecran gi­gantic. „Nu vrem să dezvăluim nimic. Dacă vă spun ce și cum vom face este ca și cum v-aș băga în culise prea devreme. În plus, este irelevant cum vom realiza ceea ce veți vedea. Vreau să veniți la spectacol și să plângeți“, adaugă regizorul.

Este limpede că va fi ceva incredibil de complex – suficient de complex cât să facă nopți albe echipei care evident se teme că ar putea să o dea în bară. Este atât de complex, încât Ludvig, fiul lui Andersson, se întreabă dacă tatăl său și ceilalți componenți ai trupei s-ar mai fi implicat dacă ar fi știut de la început ce va presupune totul.

Cert este de pe acum că spectacolul live va fi o ex­periență de care nimeni nu a avut până acum parte vreodată. „Posibilitatea de a face ceva ce nimeni nu a mai făcut, grație tehnologiei, a fost extrem de seducă­toare și a fost greu să îi rezistăm. Va fi, cred, o ex­pe­riență cum nimeni nu a mai avut vreodată“, măr­­tu­ri­sește și Ulvaeus.

A fost implicat și James Ringhton, soțul actriței Keira Knightley, pentru a forma și o trupă de instru­mentiști. A spus „da“ proiectului fără nicio ezitare.

Va urma?

Indiferent de cum va fi, spectacolul „Voyage“ este deja un succes comercial – cererea pentru bilete după anunțul din septembrie a fost atât de mare, în­cât site-ul s-a blocat. Svana Gisla spune că este genul de eveniment revoluționar pentru muzica pop. „Când va fi inaugurat, toți vor vrea să-l imite. Cred însă că este genul de spectacol total care funcționează doar în cazul ABBA. Cu cei care nu mai sunt printre noi nu ai permisiunea lor și nici inputul creativ. Ar ieși doar un film despre ei“, detaliază aceasta.

Ciudat este că, în ciuda inputului creativ al celor patru, ABBA a încetat să existe a doua oară, altfel de­cât în lumea virtuală. Și Andersson, și Ulvaeus sub­li­niază că nu vor mai compune alte melodii în afara ce­lor pentru albumul „Voyage“ – au compus și două me­lodii care nu au mai ajuns pe album, dar au fost lăsate neterminate și așa vor rămâne. „Așa trebuie să fie“, insistă Andersson, căruia mintea îi fuge înapoi în timp, pe când se afla pe canapeaua lui Noel Edmonds, la emisiunea „Late Late Breakfast“. „De fapt, în 1982 nu am spus «până aici a fost», nu mi-am spus niciodată că ABBA nu va mai exista. Dar pot să vă spun asta acum – până aici a fost.“

Pe celălalt ecran, unde participa la discuția desfă­șu­rată pe Zoom, Ulvaeus confirmă, dând viguros din cap și întărind ușor cu un „așa e“, urmat de tăcere.

Istorie

ABBA este una dintre cele mai importante trupe din istoria muzicii pop.

• ÎNCEPUTUL. Fondată de două cupluri – Björn Ulvaeus și Agnetha Fältskog, alături de Benny Andersson și Anni-Frid Lyngstad – în 1972, trupa ABBA a devenit cunoscută odată cu câștigarea concursului Eurovision cu hitul „Waterloo“.
• SUCCESUL. În cei zece ani de activitate artistică, ABBA a vândut peste 385 de mili­oane de albume de la primul hit. S-a menținut în fruntea tuturor topurilor in­ternaționale până la destrămarea de la începutul anilor ’80.
• RECORD LA ZI. După ce a anunțat noul album, ABBA a depășit recordurile, deoarece a înregistrat cel mai mare număr de precomenzi pentru un album în Marea Britanie, cu peste 80.000 de copii în doar trei zile. De asemenea, în primele trei zile de la anunț au fost vândute peste 250.000 de bilete pentru concert.

Acest articol a apărut în numărul 128 al revistei NewMoney

FOTO: Getty