Vom trăi mai mult decât companiile

În acest deceniu, vârsta medie a unei companii mari va fi în jur de 15 ani, a unei companii mici – de circa 8 ani și jumătate. Pe de altă parte, speranța medie de viață a românilor este de peste 70 de ani la băr­bați și 77 de ani la femei, urmând să crească până în 2060 la peste 81 de ani la bărbați și 86 de ani la femei. Așadar, adaptabilitatea, capacitatea de a învăța pe tot parcursul vieții, de liberă inițiativă și antreprenoriat vor fi esențiale pe piața muncii.

Companiile care vor rezista acordă o atenție parti­culară acum coordonării oamenilor, proceselor și noilor tehnologii, vor angaja personal mai inteligent (dacă îl vor găsi) și care va presta mai puține ore de muncă efective, însă mai productive, într-un regim de muncă flexibil sau hibrid.

DE CE DAU FALIMENT MARILE COMPANII? Încă din 1973, englezul F. Schumacher răspundea la această întrebare în lucrarea sa „Small is Beautiful“, în care anticipa ineficiența marilor companii și intuia tendințele actuale de dezvoltare durabilă și de apa­riție a organizațiilor mici, dar exponențiale. Un alt motiv ține de termodinamica marilor companii complexe, închise, care pierd energie multă pentru a se adapta la nou, iar managementul consumă mult efort pentru a le ține în viață și mai puțin efort pentru a-și gestiona clienții. De mai bine de o jumătate de secol, spe­ranța noastră de viață crește conside­rabil, la fel și vârsta de pensionare, în timp ce vârsta medie a unei companii mari scade semnificativ.

Într-un studiu recent al Innosight, „2021 Corporate Longevity Forecast“, care a analizat dinamica prime­lor 500 de companii mari listate la bursă (S&P 500), vârsta medie a unei companii în 1965 era de 61 de ani, în anii 1970 a scăzut drastic la 35 de ani, în 1985 – la 25 de ani, iar în 2011 și-a continuat scăderea până la 18 ani. În acest deceniu, estimările Innosight indică o speranță medie de viață a marilor companii care tinde spre 15 ani.

McKinsey arată și mai clar că 75% din aceste companii mari vor fi achiziționate sau vor dispărea până în 2027, dar vor apărea marii actori cu creșteri acce­lerate în zona info-tech. Conform aceluiași studiu, 89% din companiile Fortune 500 din 1955 nu mai erau active în 2014. Tranziția către un model de afa­ceri digital, achizițiile sau acordurile strategice devin cruciale chiar pentru supraviețuirea companiilor. Organizația Mondială a Comerțului estimează pentru anul acesta o creștere a volumului comer­țu­lui global cu 7,2% ca urmare a acordurilor strategice dintre marile companii, asocierilor în participație, a fuziunilor și achizițiilor.

Digitalizarea a grăbit aceste procese, a reproiectat structurile agenților economici într-un secol al extremelor în care „timpul s-a comprimat“ și „distan­țele au dispărut“, iar companiile noi exponențiale cu „scopuri transformatoare masive“ provoacă vechile modele de afaceri (Ismail, S., 2014). Față de „bătrânii NYSE“ – General Electric, Exxon Mobile, Procter & Gamble sau DuPont –, Apple și Microsoft au devenit companii mari, eficiente, nu­mărul 1 și 2 în lume la capitalizarea bursieră actuală și care își continuă creșterea, fiind bazate pe noi tehnologii cu putere de control asupra comunicării (Fairlie, R, 2020). Capita­lizarea de piață a Apple, de peste 2.252 de miliarde de dolari în anul 2021, depă­șește cu mult PIB-ul Rusiei – al doisprezecelea cel mai mare din lume (Statista, 2021).

DE CE DAU FALIMENT MICILE COMPANII? Majoritatea covârșitoare a agenților economici sunt însă companii mici, a căror speranță medie de viață este de circa opt ani și jumătate (SUA, Kiisel, T., 2021), iar principala cauză a dispariției lor ține de cash flow. Cele mai profitabile și sigure industrii în care să por­nești o afacere mică rămân cele din domeniile serviciilor contabile, avocățești și juridice, imobiliare, de sănătate, curățenie etc., la care s-au atașat repede cele din domeniul serviciilor IT și conexe care spri­jină micii agenți economici în procesul digitalizării.

Ultimul deceniu ne-a arătat și puterea inovatoare a organizațiilor exponențiale sau ExO, în care nici vârsta, mărimea, reputația și nici măcar vânzările actuale nu garantează că o companie va exista și mâine (Salim I., 2014). Pe de altă parte, neferite de eșecuri și riscuri, aceste companii reușesc să își construiască organizații puternice și inte­ligente, de succes, cu un minim de resurse și timp alocate, dar cu o idee de afaceri creatoare care schimbă complet regulile de afaceri tradiționale, de la taximetrie, tu­rism sau comerț până la noi tipuri de companii care valorifică puterea tehnologiilor exponențiale, de la groupware și utilizarea big data până la biologie sin­tetică, robotică, senzori și inteli­gență artificială.

O organizație exponențială, în viziunea lui Salim Ismail, este una care are un impact major pe piață, „de cel puțin 10 ori mai mare“ decât corporațiile mari tradi­ționale, liniare. Este acea companie care valori­fică tehnologia la capacitatea ei maximă, pentru a deservi nevoile clienților, care „preia ceea ce a fost odată fizic prin natura sa și dematerializează în lumea digitală, la cerere“.