Vizitele germanice ale lui Putin

Miniturneul central-european al președintelui rus Vladimir Putin nu a avut nimic neobișnuit – parti­ciparea la nunta șefei diplomației austriece și o vi­zită de lucru la Berlin. Cu toate acestea, cerneala a curs din plin și speculațiile de tot felul odată cu ea.

Totuși, câteva constatări se impun. În primul rând, Uniunea Europeană nu are o politică externă co­mună și se îndepărtează tot mai mult de acest vechi deziderat. Nu toate țările din Uniunea Euro­peană privesc re-emergența Rusiei cu îngrijorare. Unele țări europene, în general mari exportatoare de mărfuri și capitaluri sau având drept obiectiv o lume multipolară (Austria și Italia) văd în Moscova un partener ideal. Pe lista statelor cu poziții mai nuanțate putem include și Franța, și Germania. Sunt și state foste comuniste care merg în aceeași direcție cu Austria, precum unele state din grupul de la Vișegrad (Ungaria, Cehia și Slovacia).

Mai putem adăuga, în aceeași ordine de idei, că dele­gațiile oamenilor de afaceri europeni sunt foarte numeroase la Forumul Economic Interna­țional de la Sankt Petersburg unde iau parte și deci­denți din sfera politicului, precum preșe­dintele Emmanuel Macron care a fost invitat de onoare la ediția din acest an. Acest lucru arată și o dorință politică pentru dezvoltarea relațiilor economice cu Fede­rația Rusă, dincolo de lobby-urile mediilor economice.

Viraj spre Moscova. Pe de altă parte, relațiile transatlantice sunt în criză, iar capitale importante ale Uniunii Europene consideră că se pot baza tot mai puțin pe Statele Unite ale Americii. Nici noua administrație de la Casa Albă nu a făcut prea mult pentru a înlă­tura această percepție, ba dimpotrivă. Lipsa de consul­tări în cadrele multilaterale occidentale pe teme precum acordul nuclear cu Iranul și mutarea Ambasadei SUA la Ierusalim au întărit apetența unor state membre UE spre înțelegeri tactice cu Mos­cova.

Revenind la prezența pre­ședintelui Putin la nunta ministrului federal al Afa­cerilor Externe austriac Karin Kneissl, domnia sa are dreptul să invite pe oricine la propria-i nuntă. Nu este vorba de o gafă, iar referitor la contextul geopolitic, fiecare țară are propria sa evaluare. Mă întreb cum va conta România când va prelua președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene pe solidaritatea Austriei pe tema Parteneriatului Estic – una dintre te­mele de bază ale președinției românești… De ani buni, Austria a devenit o adevărată placă turnantă a capitalurilor rusești spre bazinul danubian, prin urmare, gestul doamnei Kneissl nu trebuie să ne surprindă.

Domnia sa nu este însă singurul politician european care se etalează cu președintele rus la evenimente personale. Să ne aducem aminte de fostul premier italian Silvio Berlusconi, iar, de vreo 15 ani, de fostul cancelar german Schroeder. Revenind la nunta doamnei ministru în funcție, asemenea eve­nimente sunt folosite în instrumentarul diplomației informale. Sunt și alte gesturi care trădează o do­rință de apropiere sau de menținere a unor raporturi cordiale. De pildă, am aflat din presa euro­peană că doamna Merkel îi trimite periodic domnului Putin câteva lăzi de bere Radeberger, produsă la Dresda și care era pe placul tânărului ofițer KGB aflat în misiune în RDG.

Vladimir & Angela. Cât privește întâlnirea lui Vladimir Putin de la Berlin cu Angela Merkel, vizita președintelui rus a avut caracterul uneia obiș­nuite de lucru, mai ales între doi mari parteneri econo­mici. Deși schim­­burile economice germano-ruse nu au revenit încă la valoarea din 2012, ante­rioară adoptării de sancțiuni și de măsuri de retorsiune, acestea au o dinamică pozitivă robustă, înregistrând o creș­tere de 23% în 2017, ceea ce a în­semnat atingerea valorii de 50 de miliarde de do­lari. Anul acesta va fi probabil încheiat cu o creș­tere de 25%. Sancțiunile economice americane la adresa Ira­nului pot avea ca efect o și mai mare apropiere economică a unor state europene de Rusia.

Există însă proiecte strategice germano-ruse care pot avea impact asupra întregii Uniuni Europene și mă gândesc mai ales la gazoductul North Stream 2. Acesta va crește volumul gazului rusesc pe piața europeană în condițiile în care Germania a dezvoltat capacități de înmagazinare și transport care de­pășesc necesarul de con­sum al pieței sale interne. De aici, nu putem decât trage concluzia că Berlinul urmărește să de­vină principalul hub în UE al gaze­lor rusești. Cei care sprijină un asemenea proiect văd două avantaje: gaz ieftin care crește competitivitatea economiei germane și poziția de hub energetic, întărește statura politică a Germa­niei în UE, poziționând-o și mai mult ca principal interlocutor al Moscovei în UE. Unii comentatori afirmă că Germania va deveni și mai mult prizo­niera Rusiei. Aș spune că și Rusia este, în parte, prizoniera Germa­niei. Rusia este dependentă și ea de achizițiile germane de gaz.

Ștefan Popescu este Doctor în istoria relațiilor internaționale contemporane la Universitatea Paris 1 - Sorbona și fost secretar de stat în MAE.
← Close