Viitor cu AUR țara noastră n-are

Și prevăz prin secoli a ei revoltare. Așa ar suna acum, la început de aprilie 2022, parafraza la ulti­mele două versuri din „Mircea cel Mare și solii“ de Dimitrie Bolintineanu. Partidul din titlu, care căpu­șează strălucirea metalului fără ca metalul să se poată opune, are totuși alt azimut poetic: Eminescu.

Probabil că recitalurile și cenaclurile aurifere se ordo­nează mai degrabă în jurul „Doinei“ decât al „Scrisorii I“. Și e de bănuit că poetul însuși ar semna o cerere de adeziune dacă, înviat și adus printre noi, ar vedea că nu e deloc Târziu pentru extremism, pul­siuni antisemite și discursuri absurd-înflăcărate. AUR nu mai stă „pe bănci de lemn, în scunda ta­vernă mohorâtă“. Se mișcă pe rețelele de sociali­zare, are un președinte pentru care șicanarea este modus operandi și împrăștie venin și minciuni în spațiul public. Cu grijile țărișoarei zvâcnindu-i în atrii și ventricule, AUR vine și cu o propunere de premier în persoana unui cetățean năpădit de ifose sapiențiale, care pune în circulație citate prost înțelese și trădează fidelități îndoielnice, dacă nu cumva abjecte de-a binelea.

Per­sonajul, pe numele lui Călin Georgescu, consi­deră România „o colonie furnizoare de materii prime și de forță de muncă“. Tot dumnealui stabilește că „pan­demia este un steag fals inventat să îngenuncheze (cine? – n.m.) omenirea“. Aici, rigoarea lexi­cală a lui Călin Georgescu amintește de Cătălin „Mitra­lieră“ Rădulescu, autorul constatării că „ei, pe la curțile regale, inventau homosexualitatea și făceau orgii“. În fine, cu o seninătate dătătoare de fiori, același domn Georgescu declară la Metropola TV că „șansa României este înțelepciunea rusească“. E adevărat, a trecut aproape un an de la enunț, însă respectiva înțelepciune s-a manifestat deja de câteva ori de când Solomon a luat chipul lui Vladimir Vla­dimirovici Putin. Cecenia, Georgia și Crimeea i-au simțit pe pielea lor foloasele.

FOARTE DELICAT“. A trecut deja o lună și jumă­tate de când beneficiarul direct al înțelepciunii ruse este Ucraina. Nația (sau, în fine, colonia) română așteaptă o declarație de la cel propus de AUR pentru funcția de șef al guvernului. Ce părere are domnul Georgescu despre sfaturile pline de tâlc revăr­sate cu dragoste de înțeleptul de la Kremlin peste Mariupol? Cum i se par povețele lan­sate din avioane peste alte orașe ale Ucrainei?

În ce fel condamnă dumnealui milioanele de ucraineni care, nevrând să moară de atâta înțelepciune, fug încotro văd cu ochii, ba sprijinind câte-un bătrân cu ochi apoși, ba ținând în brațe câte-un copil și știind că nu mai au unde să se întoarcă, fiindcă înțelep­ciu­nea le-a terciuit locuința, strada, orașul și viața? Și mai cu seamă așa, ca între oratori, ce impresie îi face domnului Georgescu declarația reprezentantului permanent al Kremlinului la sediul ONU din Geneva, Ghenadi Gatilov, care declară că Rusia nu invadează Ucraina, ci doar „încearcă s-o bombardeze foarte delicat“? Dacă asta înțelege Călin Georgescu prin „înțelep­ciune rusă“, mă tem că mulți preferă prostia.

Nu e limpede dacă eminența cenușie a AUR are sau nu lecturi din Orwell. Dacă nu le-a făcut încă, e bine să știe că doar acolo cuvintele ajung să însemne opusul lor: „ade­văr“ devine „minciună“ și „invazie“ de­vine „elibe­rare“. Doar acolo un Minister al Adevă­rului propagă minciuni și intoxicări. Iar dacă-i va cădea domnului Georgescu în mână „Zâtul“ Tatianei Tolstaia, să facă bine să nu-l evite. Între Mârzacul Suprem din carte și Antihristul de la Kremlin sunt destule asemănări.

CHIAR AȘA, UNDE-O FI? Același domn Gatilov se declară pentru oprirea masacrului și precizează că răspunzători pentru el sunt, desigur, ucrainenii: radicalii și neonaziștii. Mai mult, insistă domnul Gatilov, Rusia încearcă să nu rănească populația civilă. Ce-i drept, aici succesele Rusiei sunt incontestabile. Civilii nu sunt răniți, ci morți de-a binelea. Asta dacă nu cumva drama Ucrainei n-o fi cusută cu ață albă.

Să nu uităm, există oameni care exact asta cred sau credeau. Cei care stau bine cu memoria își amintesc de părerile ferme ale unei făpturi care, cu o lună și ceva în urmă, o ținea una și bună că nu există nici urmă de război în Ucraina și că totul e o minciună a NATO și a occidentalilor care, după ce au luat lumea prizonieră pentru Bill Gates prin 5G-uri, trec acum la distruge­rea Maicii Rusia.

Cu aver­tis­mentul că antivomitivul este obligatoriu, iată pos­ta­rea de pe Facebook a făpturii: „Să vă spun un mic secret: aveți internet! Efectiv nu înțeleg cum de nu puneți mâna să căutați imagini direct de la sursă. Aveți atașat acestui articol o imagine luată de pe mai multe camere live din Kiev. Îmi spuneți, vă rog, unde sunt «atroci­tățile» comise? Unde sunt bombardamentele, unde e nebunia frontului?“.

Chiar așa, Diana Iovanovici-Șoșoacă, unde-o fi? Din Mariupol n-a mai rămas nimic, în Kiev lumea stă ascunsă prin adăposturi, maternitățile, blocurile, magazinele și teatrele sunt bombardate. (Sigur, foarte delicat.) Granițele abia fac față fluxului de refugiați. Dar nu e cazul să ne îngrijorăm. Așa se exprimă înțelepciunea rusă de care e amorezat domnul Georgescu.

Prozator, traducător și jurnalist sportiv, Radu Paraschivescu a realizat emisiunea „Pastila de limbă” la Digi24.