Unde începe și unde se termină muzica rock

Răzvan Țupa 25/10/2016 | 11:00 Timp Liber
Unde începe și unde se termină muzica rock

„Am trecut prin perioade financiare foarte bune și prin altele foarte proaste“, mărturisește Adrian Despot, solistul trupei Vița de Vie, într-un scurt interviu pentru NewMoney.

Muzicianul povestește că deceniile pe scenă l-au adus treptat în postura de compozitor: „În primii ani luam chitara de pe perete și cântam. Nu știam să scriu piese. Unele lucruri au ajuns pe primul album, dar foarte puține. «Încet», «Spre Paradis» sunt melodii în care au intrat lucruri care mă frământau atunci. Dar sunt foarte puține piese pe care le-am compus eu pe primul album. Basistul și clăparul trupei compuneau atunci. De la al doilea, am început să scriu eu mai mult. Din ’99, de la «Fenomental», tot ce e Vița de Vie e făcut de mine“.

Ce fel de vedetă este un cântăreț în România?

Nu am în cap proiecția persoanei publice Adrian Despot, sunt un om normal, care stă cu oamenii la masă. Noi toți din Vița de Vie ne-am apucat de cântat din nevoia de a face muzică și pentru că i-am văzut pe alții cum fac și am vrut și noi. La fel cum noi am stat în fața scenei la alte trupe, am avut șansa să ieșim din sală, să ne urcăm (din nou, n.r.) pe scenă și, acum, să avem în fața noastră alți oameni care ne ascultă. Dar noi nu ne-am schimbat, tot ăia suntem, tot muzica este cea care ne unește. Sunt un ascultător de muzică, un pasionat.

Cât de importantă este tehnica în muzica rock?

Pe cât de mult îmi displăcea expunerea publică, pe atât de fascinat eram de cum funcționează cablurile, mixerele. Când mergeam în turnee, eu eram puștiul ăla care stătea lângă tehnician și întreba butonul ăla ce face, dar ăla. De fiecare dată când mă gândesc la nivelul la care a ajuns Vița de Vie nu pot să nu mă gândesc la tehnicienii care sunt în jurul nostru.

Cum e compusă o piesă VdV?

De cele mai multe ori, o piesă nouă Vița de Vie pleacă de la o temă de chitară. Alteori poți să faci singur acasă, schițezi niște tobe, câteva versuri, în mare, conturezi cum ai vrea să sune și mergi cu ea la colegi, asta când muzica ta e foarte personală și vrei să sune cât mai aproape de ce ai simțit tu. Fiecare vine cu ideile lui și te așezi la masă cu toți colegii și începem să construim pornind de la propunerile unuia dintre noi. Când muzica e înregistrată, ultimul lucru asupra căruia mă aplec sunt versurile. De cele mai multe ori eu, ca producător, după ce trag vocea încep să tai piesa și să o schimb ca să ajungă la o formă perfectă. După ce e înregistrată, o ascultăm din nou și o refacem, pentru că are cu totul altă formă decât cea de la care am pornit.

muzica_vitadevie_mediafax-newmoney
FOTO: Mediafax

 

Cum se împacă muzicianul cu acțiunile umanitare?

Din ’98, am tot participat la campanii umanitare. Din 2007, am început să lucrăm cu Asociația Down. Strângem fonduri, cântăm pentru copiii afectați de sindromul Down. Asta nu înseamnă ca refuzăm alte campanii sociale, dar ne concentrăm spre asta. Acum vreo trei ani de zile, râdeam cu Mărgineanu pentru că la fiecare concert umanitar eram tot timpul împreună. Mai veneau și alții, dar ei se tot schimbau, iar noi eram la fiecare eveniment. Îl întrebam pe Mihai: când o să pățească ceva unul dintre noi, Doamne ferește, pentru noi cine o să cânte?

Ce a fost cel mai important ca să rezistați două decenii pe scenă?

Am fost de multe ori și foarte sus, și foarte jos. Prima dată când am simțit că am ajuns sus am trecut printr-o depresie. Mă ascundeam pe stradă și m-am îngrășat, doar ca să nu mai fiu recunoscut. Plecând de la Școala Vedetelor și începând să lucrez cu Vița de Vie a fost o perioadă de un an sau doi de un oarecare anonimat, am trecut prin perioade financiare foarte bune și prin altele foarte proaste. Am reușit să trecem prin toate. După cinci trasee din astea de sus-jos-sus-jos, am zis că mai bine rămân la mijloc, să nu mă mai sperii atât de tare nici când sunt sus, nici când sunt jos. Am și ales. Am reușit să găsesc un fel de balans. Asta înseamnă că inclusiv lucrurile rele prin care am trecut m-au format.

Cu cine ești confundat de obicei?

Îmi dau seama când sunt la modă, pentru că ies pe stradă și începe iar lumea să se uite la mine. A, tu nu ești dansatorul ăla de la ProTV? Mă confundă lumea cu Edy Stancu. Am avut un concert prin ’99 și m-a distrat că i-am auzit pe niște puștani care treceau pe lângă Artanu exclamând: „uite-l pe ăla de la Școala Vedetelor“. Noi am fost tot timpul pentru ascultătorii ocazionali o trupă, dar nu le-a fost clar dacă suntem Vița de Vie sau Vama Veche. În continuare, poate că sunt prea multe „v“-uri în amândouă numele și nu îi deranjează că Vama Veche nu mai există de zece ani.

 


FOTO copertă: Mediafax

Și-a împărțit timpul între poezie și presă. A doua, culturală, prima... mai degrabă relațională. Scrie și pe poetic.ro. Este membru Pen Club Romania, iar la NewMoney Răzvan Țupa acoperă subiectele de cultură și timp liber.