Recent, agenția de presă Reuters prezenta o fotografie-document. Este vorba despre un vultur care a capturat o dronă. Imaginea a fost surprinsă în timpul unor exerciții militare care au avut loc în Franța și era aproape suprarealistă: o uniune ciudată între natură și tehnică, între un vultur și o dronă. Se spune că o fotografie face cât o mie de cuvinte. În acest caz, se poate spune că o fotografie aduce cu sine o mie de simboluri. Este vorba despre două lumi care ajung să conviețuiască, să colaboreze sau să se vâneze una pe alta.
Dincolo de simboluri, este momentul în care mai multe state și Parlamentul European pregătesc o legislație specială pentru roboți. Bill Gates, citat de revista MarketWatch, declara recent că roboții vor trebui să plătească impozite și contribuții sociale. Logica omului de afaceri pare simplă: roboții produc, să spunem de 50.000 dolari, deci trebuie să plătească și impozitele aferente. În altă cheie, un raport coordonat de către un eurodeputat de stânga al Parlamentului European consacră faptul că utilizarea roboților ar putea pune în pericol sustenabilitatea sistemului de securitate socială. În sensul că utilizarea pe scară tot mai extinsă a roboților va duce la o reducere a forței de muncă și la o scădere a contribuțiilor sociale încasate.
Doar două observații; iată cum, pe tema roboților, un om de afaceri se întâlnește în idei cu un politician de stânga și, doi la mână, ce sens are ca o companie să introducă robotizarea dacă va fi impozitată suplimentar? Logica modernizării producției prin folosirea roboților sau, în viitor, a inteligenței artificiale este tocmai creșterea eficienței. Penalizarea companiilor care investesc în robotică va întârzia procesul.
Roboții daci. Dacă Parlamentul European este preocupat de scrierea unei legislații specifice roboticii și inteligenței artificiale, în România, avem un veritabil studiu de caz. Este vorba despre negocierile demarate între sindicate și patronat la uzinele Dacia. Mai întâi de toate, trebuie spus că a devenit o tradiție ca, la începutul fiecărui an, sindicatele de la Dacia să negocieze pachetul salarial. Uneori se ajunge la grevă, alteori, nu, dar cel mai adesea regula este că oferta sindicatelor se întâlnește la mijloc cu cea a patronatului.
Dar, în ultimii ani, un as în mâneca managementului fabricii de la Mioveni este chiar implementarea, discretă, însă hotărâtă, a unui program de robotizare. Deocamdată, roboții îi înlocuiesc doar pe muncitorii care se retrag din activitate sau pe cei care sunt mutați în alte puncte de lucru. Deocamdată. Programul de robotizare poate căpăta viteză.
Un studiu recent analizează starea capitalului privat românesc, bineînțeles, în comparație cu cel străin. Din păcate, în ultimii ani, asistăm la falii tot mai adânci între capitalul străin și cel românesc, între capitalul privat și cel de stat sau între administrație, respectiv sectorul bugetar și mediul de afaceri. Sunt lumi parcă tot mai diferite.
Capitalul românesc se simte discriminat față de cel străin: acuză, spre exemplu, că ajutoarele de stat sunt direcționate către companiile străine, că nu poate dialoga cu autoritățile statului că nu are acces egal la licitațiile publice, în timp ce investitorii străini au ușile administrației deschise.
Mai nou, Guvernul se pregătește, prin legea salarizării unitare, să facă o diferență între salariul minim din sectorul privat și cel din sectorul bugetar. Nu discutăm aici rațiunile economice ale acestei măsuri sau efectele pe care le poate avea în piața muncii, ci constatăm cum „cele două lumi“, sectorul privat și cel bugetar, se despart tot mai mult. Desigur, ele nu ezită să se unească în anumite ocazii, dând naștere unui „capitalism de cumetrie“, despre care revista NewMoney a făcut recent o interesantă analiză.
Și totuși există. Studiul inițiat de Patronatul Investitorilor Autohtoni (PIAROM) are câteva concluzii. Capitalul privat românesc există. În pofida opiniilor, îndoielilor si temerilor care ne-au străbătut în ultima perioadă. În raport de cifra de afaceri, capitalul românesc este chiar apropiat de cel străin. În același timp, este clar că există sectoare economice dominate de companiile cu capital străin, precum industria. Firmele cu capital autohton contează în câteva domenii economice, precum construcțiile, transporturile sau industria alimentară.
Problemele apar când se analizează eficiența companiilor și relațiile comerciale. Astfel, în topul 500 al exportatorilor sunt numai 50 de companii cu capital privat românesc, iar în materie de productivitate, firmele străine au niveluri mai ridicate decât cele românești.
În fine, lumile diferite sunt tot mai prezente în economia mondială. Brexitul va aduce o „notă de plată piperată“ Marii Britanii. O spune chiar președintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker. Donald Trump pregătește America pentru protecționism, iar China pledează pentru globalizare. Suntem, din nou, în lumi diferite care se ciocnesc. Cine pe cine va captura? Vulturul va prinde drona sau invers?
