Un salariu minim prea mare

Salariul minim crește din nou la comanda Guvernului. În pofida companiilor din sectorul privat, a regulilor de predictibilitate și a calendarului de creștere anunțat, salariul minim va fi nu doar mai mare, ci și diferențiat. Așadar, mai complicat de aplicat, pentru că acum se stabilește în funcție de vechimea în mun­că și de studiile angajatului. Pentru aplicarea a două salarii minime a fost nevoie și de o schimbare legislativă, ceea ce arată cât de mult complică actualul guvern piața muncii. Iar orice act normativ mai stufos face ca aplicarea sa în practică să devină extrem de încurcată.

Consecințele. Reprezentanții oamenilor de afa­ceri au făcut deja primele obiecții concrete, cum ar fi: un angajat cu o vechime de 15 ani și altul cu o vechime de 14 ani, ambii lucrând pe același post, vor primi salarii diferite. Mai mult, un angajat care are studii su­perioare, dar lucrează pe un post care nu necesită astfel de studii, va primi salariul minim conform studiilor sau conform muncii prestate?

Într-un moment în care companiile încearcă să revitalizeze învățământul profesio­nal, absolvenții acestei forme de școlarizare vor fi discriminați. Adică, salariații cu studii superioare vor primi un salariu mai mare, încă de la prima intrare pe piața muncii, iar cei cu studii profesionale nu vor avea același tratament. Ceea ce este posibil să descurajeze, încă o dată, școlile profesionale și pe absolvenții acestora.

Datele arată importanța salariului minim în economia românească. O economie care are specificul aparte al unei mase mari de angajați cu salariul mi­nim. Nu este singura economie din Uniunea Euro­peană aflată în această situație, dar nu multe state se află în această situație. Pentru sectorul public, administrație centrală și locală, salariul minim este puțin important. Sunt puține posturi plătite cu salariul minim, spun reprezentanții sindicatelor, iar o bună parte dintre ele au fost rezolvate prin legea de salarizare unitară. Rămâne de văzut în ce măsură creșterea salariului minim realizează o presiune, în sectorul bugetar, asupra celorlalte salarii.

Impactul asupra companiilor private va fi sub­s­tan­țial, pentru că salariile minime sunt concentrate în acest sector. Există mai multe situații. Sunt investitori străini care vin pe piața românească în cău­tarea unor costuri reduse, atât ale forței de muncă, dar și ale utilităților. Aceste companii reali­zează activități cu valoare adăugată redusă, repetitive, care necesită, în cele mai multe cazuri, forță de muncă fără calificare înaltă. De exemplu, producția în lohn din industria textilă sau cea de încălțăminte. În ultimul deceniu, aceste industrii au migrat din România spre alte zone sub impactul creșterii sala­riilor și liberalizării piețelor energetice.

Apoi, sunt sectoare economice care depind de lucrătorii cu salariul minim. Printre ele se numără firmele de pază și protecție, cele de servicii call-center, industria turistică și a ospitalității sau, parțial, sectorul comerțului cu amănuntul. Pentru compa­nii­le din aceste domenii, creșterea sa­la­riului minim va fi o problemă. Va însemna o creș­tere a costurilor, ceea ce va reduce marja profitului sau chiar va trimite unele firme în zona de pierderi. Este posibil chiar ca unele firme mici să fie nevoite să își oprească activitatea. Sau să își plătească o parte a angajaților, total sau parțial, „la negru“.

Există, de altfel, destule firme care practică un sistem salarial mixt. Adică, o plată efec­tuată parțial pe statul de plată, parțial neoficial. Nu sunt neapărat industrii întregi aflate în această situ­a­ție, ci companii care se zbat să rămână în piață, firme mici sau mijlocii, poate companii din mediul rural, din regiuni slab dezvoltate, acolo unde controlul inspecției muncii este mai puțin prezent sau ceva mai tolerant.

În fine, există companiile micilor întreprinzători, firme de familie, care sunt o adevărată „mină de aur“ pentru stat, pentru că nu cer nimic de la buget, ci, dimpotrivă, oferă. Adică, plătesc taxe și impozite și nu se duc să ceară ajutor social sau de șomaj. Pentru aceste mici companii supraviețuitoare, noua măsură va fi considerată un bir în plus, după o peri­oadă de câțiva ani în care salariul minim a tot crescut și implicit contribuțiile sau impozitul pe care acești întreprinzători trebuie să le plătească.

Marele câștigător. Bugetul de stat ar urma să încaseze mai mulți bani de la sectorul privat. Pentru că un salariu mai mare înseamnă încasări bugetare mai mari din impozitul pe venit și din contribuțiile sociale aferente. Bineînțeles, dacă nu cumva numă­rul de locuri de muncă mutate în „zona neagră“ sau în cea „gri“ va compensa creșterile de salarii reali­zate.

În ultimii patru ani, România a crescut mai mult decât dublu salariul minim, de la 190 de euro, la înce­putul anului 2014, la aproximativ 450 de euro, anul acesta. Guvernul se încăpățânează să creadă că astfel crește nivelul de trai. Dar salariul este mai mult decât expresia unei bunăstări. El depinde de productivitate, de contractele firmei, de încasările ei, de mediul în care activează, de concurență, de in­flație sau de an­samblul economiei. Dacă Guvernul ia în calcul un singur parametru, respectiv creșterea veniturilor popu­lației, riscă să existe multe victime colaterale.

Constantin Rudnițchi, realizator de emisiuni la Radio RFI România și la TVR1. De asemenea, a fost redactor-șef adjunct al revistei economice Capital.
← Close