Un important proiect energetic al Europei și României, BRUA, va fi gata anul acesta. Vom apuca să transportăm gaze prin această conductă?

Mihai Nicuț 10/08/2020 | 10:22 Financiar
Un important proiect energetic al Europei și României, BRUA, va fi gata anul acesta. Vom apuca să transportăm gaze prin această conductă?

Un important proiect energetic al Româ­niei și al Europei, BRUA, va fi finalizat în acest an. Felicitările, masa și dansul se vor lăsa însă așteptate.

„Anul acesta va fi dată în folosință conducta BRUA. În condițiile în care nu am re­zolvat încă problema investițiilor din Marea Neagră, personal mă gândesc ce vom transporta prin această conductă. Mai ales că în paralel se dezvoltă prin Bulgaria o nouă conductă către partea ves­tică. (…) Ca atare, începând de anul viitor, în tarifele de transport al gazelor, Transgaz va începe să-și recupereze investiția, ceea ce va însemna o creștere a acestui tarif, în condițiile în care nu vom avea un trafic de gaze. Sper să se găsească și volume disponibile de gaze care să fie transportate prin această conductă, astfel încât povara acestei investiții să nu fie doar a consumatorilor români, ci să existe și companii care să transporte gaze“. Declarația a fost făcută de un oficial al Autorității de Reglementare în Energie (ANRE), Maria Mâni­cuță, director pentru tarife, pe 21 iulie.

Ea arată, de fapt, eșecul de proporții al po­liticii energetice a României din ultimii ani. Vom explica mai jos de ce.

Ce înseamnă BRUA

BRUA este un proiect de gazoduct care urma să transporte gaze pe relația Bulgaria-România-Ungaria-Austria. Este un proiect de interes comun al Uniunii Europene, lansat oficial în 2017.

Pe te­ri­toriul României, BRUA presupune, în prima sa fază, construcția unei con­ducte lungi de 479 de kilometri între sudul țării (Podișor) și vestul ei (Recaș). Conectat la actualul sistem de transport al gazelor din România și la țărmul Mării Negre (prin legătura Tuzla-Podișor), proiectul ar fi urmat, în prima sa fază, să permită creșterea capacității de tranzit de gaze, pe relația Ungaria, cu 1,75 miliarde de metri cubi pe an, și dinspre Bulgaria, cu 1,5 miliarde de metri cubi pe an. Proiectul are o valoare de circa 480 de milioane de euro, dintre care 180 de milioane de euro au reprezentat finanțare nerambursabilă de la Uniunea Europeană, iar restul – investiție din surse proprii sau atrase ale Transgaz, compania națională care administrează sistemul ro­mânesc de transport al gazelor naturale. Conducta, cu stațiile de comprimare a gazelor cu tot, va fi terminată până la finalul acestui an.

Scopul declarat al gazoductului BRUA, considerat pro­iect strategic chiar de Co­misia Euro­peană, este asigurarea accesului Europei Centrale și de Est la noi surse de gaze, altele decât cele rusești.

Pericolul

Conducta va fi gata în acest an, dar asta nu înseamnă că va și curge gaz prin ea. După ce va fi gata, ea va fi su­pusă testului rezervării de capacitate. Cu alte cuvinte, „țeava“ nouă se scoate la lici­tație, cu invitația adresată oricui dorește de a transporta, ferm, timp de un an, o can­titate minimă de gaze naturale.

Să explicăm simplu. Dacă cineva re­zervă, plătește rezervarea și apoi taxele de transport al gazului către Transgaz, ceea ce înseamnă o investiție de succes. Dacă nu rezervă nimeni, avem parte de un eșec, care, după cum a explicat oficialul ANRE, va fi plătit de toți consumatorii de gaze din România: dacă Transgaz nu va putea acoperi cheltuielile de investiție din exploa­tarea conductei, acestea vor fi transferate în tariful de transport al gazelor, plătit de fiecare consumator român, prin factură.

Există două cauze principale pentru care se întrevede că vom fi în al doilea scenariu: blocarea extracției gazelor româ­nești din Marea Neagră și politica expan­sio­nistă a Rusiei în zonă. Să le luăm pe rând.

Blocajul

După ani de cercetări și foraje și 1,5 miliarde de euro cheltuite, companiile ExxonMobil și OMV Petrom au anunțat o descoperire de anvergură în blocul Neptun Deep din largul coastei românești a Mării Negre: între 42 și 84 de miliarde de metri cubi de gaze – România consumă acum spre 11 miliarde pe an.

Extracția este însă blocată, decizia finală de investiție (încă 3 miliarde trebuie investite pentru a scoate gazul și a-l pune în re­țeaua Transgaz) este amânată de doi ani, pentru că statul român a elaborat ceea ce se cheamă Legea offshore, prin care s-au impus con­diții împovărătoare, inclusiv de taxare, companiilor petroliere implicate în extrac­ția gazelor din Marea Neagră.

Situația nu pare a avea o rezolvare ra­pidă, dacă va mai avea vreuna: sătui de atâta așteptare, americanii de la Exxon au anunțat că își vând partea din proiect, cei de la OMV Petrom au spus că mai pot aștepta un an, timp în care statul să modifice legea pentru a face exploatarea gazelor atractivă. Guvernul spune că ar mo­di­­fica-o, dar e nevoie de un consens al tuturor forțelor politice din Parlament, care pare însă imposibil de obținut.

„Trebuie să fim conștienți că aceasta este o oportunitate extraordinară pentru România, dar că nu va rămâne așa pentru totdeauna“, spunea recent Christina Ver­chere, chief executive officer (CEO) al OMV Petrom, care a mai afirmat că proiectul este blocat în sistemul politic.

Un singur proiect de extracție a gazelor din Marea Neagră avansează, cel prin care fondul american de investiții Carlyle începe să extragă, prin firma Black Sea Oil and Gas, gaze din zona de apă mică a Mării Negre.

Compania a luat decizia finală de in­ves­tiție și a anunțat că anul viitor va pompa în conductele Transgaz primele gaze din rezervele de circa 10-20 de miliarde de metri cubi, câte ar fi în perimetrul Midia. Dar americanii au amenințat voalat statul român cu instanța dacă, atunci când vor aduce gazul pe uscat, nu vor fi schimbate condițiile împovărătoare ale Legii offshore.

Așadar, revenind la BRUA: conducta, care a fost gândită inițial și pentru a duce ga­zele din Marea Neagră spre Europa, va fi gata, dar gazele pe care trebuia să le transporte sunt tot sub fundul mării.

Expansiunea Gazprom

În timp ce statul român făcea socoteli despre cât câș­tigă din gazele din Marea Neagră și schimba legislația pentru a-și maximiza cota de profit – efectul l-ați citit mai sus –, rușii nu au stat deloc degeaba. Cu o viteză amețitoare, Gazprom a terminat TurkStream, o conductă așezată pe fundul Mării Negre între Rusia și Turcia, de unde vor urma ramificații către Bulgaria și Serbia, cu o capacitate imensă: 30 de miliarde de metri cubi de gaze pe an, în final. Gazul curge de la începutul acestui an, iar Bulgaria își asigură deja tot consumul din această conductă.

Gazoductul transbalcanic vechi, prin care din Rusia, via Ucraina și România (prin Dobrogea), ajungea gazul spre sudul continentului, este gol de la începutul anului – România nu mai încasează mare parte din taxele de tranzit, dar asta e deja altă poveste. Avem acum situația în care noul gaz ru­sesc ajunge, pe o altă rută care ocolește România, pe piețele unde ar fi trebuit să ducă BRUA gaz din Marea Neagră. Și lucrurile merg ca unse pentru Gazprom, compa­nie care asigură mare parte din veniturile bugetului Rusiei, dependent de vân­ză­rile de hidrocarburi.

Premierul bulgar Boiko Borisov a decla­rat în iunie că autoritățile de la Sofia speră să termine până la finalul anului gazoduc­tul Balkan Stream, o prelungire pe teritoriul Bulgariei a conductei rusești TurkStream, care ajunge în Serbia – 20 de miliarde de metri cubi pe an capacitate.

În aceeași lună, FGSZ, echivalentul ungar al Transgaz, anunța că a aprobat un plan de investiții privind construcția unui gazo­duct care să lege Ungaria de Serbia, cu o capacitate de 6 miliarde de metri cubi pe an.

Nu trebuie să fiți foarte buni la geografie pentru a vedea amenințarea de la începutul textului: gazele rusești ajung să satis­facă nevoile de pe toate piețele unde trebuia să ajungă gazul din BRUA. Și, de aici, în restul rețelei europene la care Ungaria este foarte bine legată.

În această situație nu ar trebui să ne mire că, exact în această lună, procedura de rezervare de capacitate pentru secțiu­nea Ungaria-Austria a BRUA s-a terminat cu un eșec: nimeni nu a rezervat vreun metru cub pe traseul final al BRUA, care să lege Ungaria de rețeaua Europei Centrale, în hubul austriac de la Baumgarten. Adică nimeni nu vrea să transporte gaz pe ultima secțiune a BRUA. Adică încă un argument pentru avertismentul de la începutul textului.

Soluția Caspică

În această situație, care să mai fie șansa gazoductului BRUA? Oficialii ro­mâni și-au modificat puțin discursul. „BRUA a fost făcut pentru corido­rul vertical, pentru gazul azer și pentru LNG-ul (gaz natural lichefiat, n.r.) grecesc, ca o sursă alternativă pentru gazul rusesc. Evident că poate veni, dacă legăm Tuzla de Podișor, și gazul din Marea Neagră (conducta de la țărmul mării până la BRUA, care se construiește acum de către Transgaz, n.r.). Singurul lucru care oprește să cir­cule gaz prin BRUA este interconectorul Bulgaria-Grecia. (…) Eu cred că, până la urmă, Ungaria își va construi partea de pro­iect. Ei vin cu o variantă alternativă, eu cred că își vor respecta obligația. Dacă vor să se interconecteze la TurkStream, foarte bine, dar asta nu exclude ca BRUA să ajungă în Austria.

Tot Ungaria a îngropat proiectul Nabucco, fiecare țară are priori­tă­țile ei. Eu cred în finalizarea proiectului BRUA, în finalizarea interconectării Grecia-Bulgaria, acolo s-au apucat de lucrări“, a declarat ministrul economiei, Virgil Popescu, întrebat despre viitorul BRUA în con­textul în care gazele din Marea Neagră sunt incerte, iar noi conducte cu gaz ru­sesc au îm­pânzit zona.

Despre ce este vorba? Zona Mării Cas­pice s-a dovedit a fi în ultimii ani un ade­vărat eldorado al gazului. Spre exemplu, Azerbaidjanul a ajuns la rezerve dovedite de peste 2.000 de miliarde de metri cubi, adică aproximativ 1,5% din rezervele pla­ne­tei. Acest gaz a ajuns deja în Europa prin conducta Trans-Anatoliană TANAP, care traversează Turcia de la est la vest pe o lun­gime de circa 1.850 de kilometri și care poate transporta 16 miliarde de metri cubi pe an. TANAP s-a legat deja, la granița turco-elenă, cu conducta TAP (conducta Trans-Adriatică) – aceasta va traversa Grecia, Albania și Marea Adriatică pentru a ajunge în Italia. Primele livrări de gaze din TAP ar uma să fie făcute în acest an.

Speranța noastră esta ca, odată construit un interconector între Bulgaria și Grecia, gazul caspic să ajungă apoi și în BRUA, pentru a fi transportat pe aici spre Europa Centrală.

Gazul natural lichefiat

Și tot de acel interconector dintre Bulgaria și Grecia ar putea depinde și livrările de gaz natural lichefiat în această parte de Europă, pentru a putea fi, speră autoritățile de la Bucu­rești, preluate prin BRUA în rețeaua euro­peană.

În Grecia se construiește, la Alexandropoulis, un terminal de gaz natural lichefiat cu o ca­paci­tate de 5,5 miliarde de metri cubi de gaze pe an, terminal din care gazul ar urma să ple­ce și spre nord, sperăm noi.

Partea pozitivă, cel puțin pentru greci, este că terminalul de la Alexandropoulis a trecut testul rezervării de capacitate în pri­măvară.

„Ofertele angajante primite, cu profil asociat pe termen lung, de până la 15 ani, pentru o capacitate totală de 2,6 miliarde de metri cubi pe an, venite din par­tea unor companii grecești sau inter­na­ționale, active în domeniul gazelor sau utilizatori finali, confirmă interesul pentru rezervarea capacității de regazificare a acestui terminal“, informa compania de utilități din Grecia Gastrade SA, care dez­voltă proiectul.

Tot ca un „succes“ al politicii energeti­ce românești, Romgaz, companie deținută de statul român și cel mai mare produ­că­tor ro­mân de gaze, care intrase în cursa de a cum­păra 20% din acțiunile companiei Grecia Gastrade SA, a re­nunțat la achiziție, pe care nu a mai considerat-o „oportună“. Anunța asta pe 20 martie, cu patru zile înainte ca proiectul terminalului să fi trecut testul rezervării de capacitate.

Acest articol a apărut în numărul 96 al revistei NewMoney. FOTO:Getty

Citește ultimul număr al revistei NewMoney în format e-paper