Un hidrotehnist care a lucrat la construcția metroului face milioane din prepararea peștelui după metode tradiționale

După orice captură, fie ea cât de bună, pescarii visează de fiecare dată la un pește și mai mare. Iar dacă rezultatele sunt slabe, nu se descu­ra­jează și privesc de fiecare dată spre partea plină a năvodului. Dar cheia unei capturi sigure este ca balta să aibă tot timpul pește.

Acest articol a apărut în numărul 41 (28 mai – 10 iunie) al revistei NewMoney

„Nicio masă fără pește“, suna sloganul din perioada comunistă prin care ro­mânii erau îndrumați să mănânce cât mai des preparate din pește. Dacă aveau de unde. Acum, românul-statistic consumă doar puțin peste cinci kilo­grame de pește pe an, sub o medie euro­peană care este de 22,5 kilograme anual. Dar există totuși semnale că ape­titul pentru produsele din pește ar pu­tea crește și la noi.

Pe un avans al pieței mizează și Ma­rian Cuzdrioreanu (61 de ani), cunoscut printre cei inițiați drept Don Maria­no, proprietar al restaurantului cu specific pescăresc Victorița Pescărița și fondator al companiei importatoare de pește Costiana.

Inginer hidrotehnist prin formare aca­demică, Marian Cuzdrioreanu a lucrat înainte de 1990 la amenajarea râului Dâmbovița, dar și la construcția sta­țiilor de metrou de la Brâncoveanu și Piața Sudului. După Revoluție a început să lucreze în cercetare și preda și la Hidrotehnică și Instalații, la institutul de Construcții. Pentru că avea venituri insuficiente și doi copii mici, accepta orice job suplimentar care îi putea aduce un plus de bani. La fel ca majoritatea inginerilor la începutul ani­lor ’90, dădea și meditații.

La un moment dat, Cuzdrioreanu a fost sunat de o cunoștință care căuta o persoană cu aptitudini în vânzări. „Aveau nevoie de cineva care să vândă vreo cinci tiruri de macrou norvegian. Aduse­seră un pește subdimensionat“, își amin­tește antreprenorul. În cele din urmă a ajuns să fie el cel care să distribuie mar­fa și a făcut acest lucru cărând peș­tele inclusiv cu mașina personală, atunci când nu era la cursuri la facultate ori nu avea meditații. Până la sfârșitul anului a reușit să scape de toată marfa.

Norvegienii au fost mulțumiți de randamentul său și s-au arătat interesați să continue colaborarea. „Un an de zile mi-au promis norvegienii că vom fi par­teneri, dar până la urmă au uitat“, glu­mește antreprenorul acum. Numai că, odată ce a încercat balta cu degetul, a decis să intre pe cont propriu în afacerea cu pește. Era 1991 și românii cunoșteau cât de cât gustul peștelui oceanic, însă aveau să descopere și savoarea fructelor de mare. Astfel, Cuzdrioreanu a început să importe pește prin Costiana, compa­nie care a împrumutat numele copiilor săi, Costin și Ana. Și cum la începutul ani­lor ’90 nu existau rețele de retail, peș­tele importat de Marian Cuzdrioreanu era distribuit în piețe, la magazine pes­cărești și la restaurante.

TRADIȚIE DE FAMILIE. Pentru a avea un business cu valoare adăugată mai mare, în 2010 a decis să deschidă un restaurant pescăresc, în bucătăria căruia să îmbine rețetele de fructe de mare cu cele tradiționale, testate de zeci de ani în propria familie. Iar calculele de pe hârtie ară­­tau cât se poate de bine. „Din activitatea de import, marjele sunt de 5-10%, la magazine – de 30%, iar la restaurante – de peste 100%“, explică antreprenorul.

Restaurantul a primit numele mamei lui Cuzdrioreanu, Victorița Pescărița. „Mama a fost fată de morar și aveau și heleșteie“, povestește omul de afaceri. Mama sa se trăgea din zona Moldovei, din apropiere de Botoșani. Tatăl său era ardelean din Cuzdrioara, o localitate din apropiere de Dej. Întâmplarea face că atât familia tatălui, cât și cea a mamei lui Cuzdrioreanu să aibă hanuri. De aici vine și pasiunea antreprenorului pentru gătit, însă cele două hanuri nu aveau specific pescăresc.

Cu toate acestea, mama lui Cuzdrio­reanu a strâns mai multe rețete tradițio­na­­le din pește, care au fost adaptate de omul de afaceri gusturilor moderne. „Prin conceptul Victorița Pescărița le pre­dau copiilor mei tradiția de familie“, mărturisește el. De altfel, meniul restaurantului este construit în jurul numelor membrilor familiei. Astfel, antreprenorul Cuzdrioreanu își revendică rețetele mai rafinate, sub brandul „Don Mariano“, în timp ce rețetele clasice îm­prumută numele fiului Costin, sub brandul „nea Cos­tică“.  Zona tradițională este acope­rită de numele mamei sale – cu preparatele „Victorița Pescărița“ – și de cel al fiicei sale, sub brandul „Tanti Ana“.

Și asta nu e tot. Cu toate că el este capul afacerii, „Don Mariano“ le-a delegat copiilor săi mai multe atribuțiuni în firme și le-a dat mână liberă pentru a găsi direcții noi de dezvoltare. Și chiar au identificat o nișă care aduce venituri.

REȚETA STRĂZII. Victorița Pescărița a de­venit activă și în zona festivalurilor culi­nare, sub coordonarea directă a fiu­lui an­treprenorului, Costin Cuzdrio­rea­nu. „Eve­nimentele de tip street food sunt în creș­tere și chiar mai profitabile decât res­taurantul“, explică acesta din urmă. Pentru astfel de evenimente, adaugă el, mana­ge­mentul trebuie asigurat în lo­cul în care se află cherhanaua mobilă. Și asta pentru că fiecare eveniment are specificul său, iar gus­turile clienților sunt tot timpul diferite. „Trebuie să fii mereu pe drumuri. Să fii atent la oameni și la produse, pentru că, dacă ai greșit o singură dată rețeta, pierzi totul“, detaliază Cuzdrioreanu.

Președinte al Asociației Procesatorilor, Importatorilor, Distribuitorilor și Comer­cianților de Pește din România (Ro-Fish), Marian Cuzdrioreanu cunoaște și el foarte bine potențialul festivalurilor culi­nare. Și o știe atât de bine încât a secu­ri­zat prin înregistrare la OSIM mai multe astfel de evenimente, cum ar fi Festivalul Peștelui, Festivalul Fructelor de Mare, Festivalul Crapului, Festivalul Sturionilor și Festivalul Scoicilor.

Dezvoltarea afacerilor culinare în jurul preparatelor de pește ar putea avea vii­tor, crede antreprenorul, mai ales că, în ultimii trei ani, a crescut volumul fondurilor europene alocate pentru dezvolta­rea acvaculturii. Și asta în condițiile în care România are în momentul de față în exploatare în sectorul piscicol doar 80.000 de hectare de luciu de apă, față de 1,8 milioane de hectare în perioada interbelică.

În aceste condiții, 90% din peștele consumat în piața românească provine din import. Un procent care nu îl îngrijo­rează pe Cuzdrioreanu, care spune că în următorii ani va crește și producția in­ternă de pește. Până atunci, antrepreno­rul se va concentra pe dezvoltarea restaurantului.

În prezent deține o cherhana în zona Andronache și o terasă la târgul săptă­mânal de produse tradiționale din curtea Institutului Agronomic. De curând a re­nunțat la o terasă pe care o avea în incinta Romexpo, deoarece era funcțională doar 45 de zile pe an și nu aducea veniturile dorite.

Însă Cuzdrioreanu va dezvolta în vii­to­rul apropiat o rețea de restaurante cu spe­cific pescăresc, în sistem de fran­ciză. „Plănuiesc să deschid restaurante inclusiv pe litoral. Am prețuri cu 40% mai mici decât piața de acolo“, adaugă Cuzdrio­reanu. El spune că poate ține pasul cu concurența pe litoral, pentru că are continuitate în aprovizionarea cu pește și fructe de mare grație contractelor pe care le are cu furnizori externi și locali. Însă vizează și alte mari orașe din țară, unde vrea să concureze inclusiv cu restaurante care promovează consumul de carne de porc și de pasăre. Dar asta e altă mâncare de pește.

În câteva cifre

Consumul de pește din România este de 120.000 de tone pe an. Per capita, românii mănâncă o medie de 5,5 kg de pește pe an.

• Statistici. Circa 90% din peștele consumat în România provine din import, în timp ce doar 10% este asigurat din producția internă.
• Preferințe. Din peștele importat, 50% este hering și stavrid, în timp ce 30% sunt soiuri cu carne albă. Restul de 10% din importuri intră sub formă de fileuri, iar alte 10% sunt fructe de mare.
• Venituri. Piața peștelui din România este de circa 1,2 miliarde de euro pe an, luând în calcul un preț mediu de 10 lei pe kilogram.

FOTO: Laszlo Raduly / NewMoney