Un compromis pentru toată lumea. Așa ar putea fi socotit noul pachet de sprijin pentru consumatorii de energie electrică și gaze naturale

Mihai Nicuț 31/03/2022 | 10:12 Energie
Un compromis pentru toată lumea. Așa ar putea fi socotit noul pachet de sprijin pentru consumatorii de energie electrică și gaze naturale

Un compromis pentru toată lumea. Așa ar putea fi socotit noul pachet de sprijin pentru consumatorii de energie electrică și gaze naturale, adoptat în sfârșit de guvern și valabil un an.

Pachetul aduce, în esență, pentru consumatorii de energie și gaze, casnici și industriali, o anumită garanție că, timp de un an, prețu­rile vor fi ținute sub control, printr-un mix de măsuri care privesc toată piața: produ­că­tori, distribuitori, furnizori, clienți. Totuși, nimeni nu poate fi mulțumit pe deplin.

Consumatorii

Noua OUG prevede, pentru consumatorii casnici de energie elec­trică, un preț plafonat în perioada 1 aprilie 2022 – 31 martie 2023, de 0,68 lei/kWh pentru cei care au consum lunar de până la 100 kWh și de 0,80 lei pentru cei care consumă până la 300 kWh. Pentru cei care consumă peste acest prag, nu există plafon, dar există un mecanism complicat impus furnizorilor prin care prețurile nu vor exploda. La gaze, consumatorii casnici vor plăti maximum 0,31 lei/kWh, indiferent de consum.

Pentru consumatorii industriali, prețul energiei electrice este de cel mult 1 leu/kWh, iar cel al gazelor – de 0,37 lei/kWh, exceptând clienții industriali mari consu­matori, care au scheme de sprijin dedicate.

De ce nu poate fi toată lumea mulțumită? Spre exemplu, consumatorii casnici de ener­gie cu peste 300 kWh lunar se pot plânge că la ei nu există plafon. Iar cei de gaze pot replica faptul că actualul preț plafonat, care este o indicație de preț pentru viitor, este mult mai mare decât cel de acum un an jumătate-doi sau chiar decât prețul lor actual de contract – mai există mulți care plă­tesc la nivel de 0,25 lei/kWh de gaze, încă, până le va expira contractul. Desigur, prețul în piețele de gaze pentru livrare în trimestrele următoare sau chiar anul viitor este mult mai mare decât cel plafonat de guvern, dar oamenii pot reproșa că guvernul a pus plafonul prea sus, în con­di­țiile în care România își asigură din resurse proprii trei sferturi din necesarul său de gaze.

Nu trebuie însă uitat că guvernul va plăti furnizorilor, ca și pe schema actuală, di­fe­rența dintre prețul mare din piață și cel plafonat. Cu cât plafonul este mai jos, cu atât sumele de rambursat sunt mai mari.

În teorie, contractele care sunt cu prețuri sub plafon se vor derula așa până la expirare. Cele care au acum prețuri peste plafon vor avea prețuri scăzute până la nivelul plafonului, începând cu aprilie 2022.

Producătorii

Beneficiari ai creșterilor de prețuri la energie electrică și gaze din ultimul an, producătorii sunt obligați să sus­țină și ei o parte din povară. Astfel, pro­du­cătorii de energie electrică vor plăti un im­pozit suplimentar, calculat la 80% din prețul de vânzare a energiei de 450 de lei/MWh. Pre­țurile în piață la care se vinde acum energia sunt în general de peste 800 de lei, iar în pie­țele spot au fost momente în care s-a vân­dut și cu 2.000 de lei/MWh. Asta în­seamnă că, dacă tarifele nu scad, produ­cătorii de elec­tricitate vor îngrășa bugetul statului.

Evident, nu au cum să fie mulțumiți, mai ales că impozitul se aplică la venit, nu la pro­fit, chiar dacă mecanismul legiferat le reduce cumva povara (se ia în calcul o „netuire“ a sumei impozabile, cu energia care mai trebuie și cumpărată de producători), însă nu se iau în calcul toate cheltuielile când se aplică impozitul. Totuși, este mai bine pentru ei decât vechea idee de a se fixa de către stat prețurile la vânzare. Foarte im­portant: noile capaci­tăți care vor intra în funcțiune nu vor plăti suprataxa.

La gaze, situația este ceva mai complexă. Statul chiar a fixat prețurile, pentru pro­du­cători – acum, Petrom și Romgaz –, la o parte din volumele vândute: 150 de lei/MWh pentru cantitățile livrate furnizorilor pentru acoperirea consumului popu­lației și 250 de lei/MWh pentru consumul producăto­ri­lor de energie termică. Un compromis greu de acceptat. Întâi, principial – o piață re­gle­mentată, chiar și temporar, este mult mai puțin atractivă, fie și pentru faptul că dacă statul a arătat că a făcut-o o dată, e adevărat, într-o situație excepțională, în­seamnă că o poate face oricând și la ce ni­vel de preț vrea el. Apoi, pentru că mecanismul se aplică și pentru gazele extrase în viitor – adică și pentru americanii de la Black Sea Oil and Gas, de la care așteptăm primele gaze noi din Marea Neagră în acest an. Ei au spus de mult că prevederile legate de suprataxarea actuală și lipsa de predic­ti­bilitate din actuala Lege offshore (încă ne­modificată) sunt inacceptabile, iar acum primesc, în plus, și un preț plafonat de vânzare pentru o parte din producție.

Mecanismul a venit și cu o „îndulcire“ pentru Petrom și Romgaz. Redevența pentru cantitățile vândute la preț plafonat se va plăti la aceste prețuri, nu așa cum spune acum legea, la prețul mediu spot de la Central European Gas Hub de la Viena, mult mai mare. Iar impozitul suplimentar achitat de companiile româ­nești, de 80% din pre­țuri de peste 85 de lei/MWh de gaz, o po­vară mare și o sursă bună de venituri pentru buget acum, nu va mai fi plătit deloc pentru gazele vândute casnicilor și produ­cătorilor de energie termică.

Distribuitorii

Și operatorii rețelelor de dis­tribuție de electricitate și gaze, mai ales primii, sunt în postura de a accepta un com­promis. Pentru ei, schema veche de pla­fo­nare a prețului și compensare a facturilor, aplicată în perioada noiembrie 2021 – martie 2022, a însemnat pierderi grele.

Paradoxal poate, firmele de distribuție a energiei deținute de Enel, CEZ, E.ON și Electrica au fost singurele din țară care nu au beneficiat de reduceri sau plafonări ale pre­țului energiei electrice, deși prin ele ajunge „lumina la bec“. Rețelele consumă energie pentru a o putea transporta, se cheamă con­sum propriu tehnologic, iar această energie a trebuit cumpărată din piață. Businessul de distribuție, care este reglementat, presupune că Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) va re­cunoaște aceste costuri de achiziție în ta­ri­fele de distribuție, care sunt apoi transferate în facturile clienților.

Nu s-a întâmplat așa însă: firmele de dis­tri­buție au cumpărat energie dintr-o piață angro tot mai scumpă, cu 700-800, ba chiar și 1.100 de lei/MWh, dar în tarife nu s-a recunoscut decât suma de 450 de lei/MWh, tocmai pentru că ANRE a avut grijă să nu crească facturile și mai mult. Asta a însemnat pentru companiile de distribuție pier­deri cumulate de un miliard de lei în 2022. Rețelele trebuie să funcționeze însă, așa că firmele au luat credite de la bănci, dar au avertizat că robinetul se va în­chide, pentru că și băncile au devenit supraexpuse pe energie și nu mai dau bani.

Partea proastă pentru ele este că și în următorul an vor avea tarife de distribuție plafonate la nivelurile de la 31 martie. Există însă și o consolare: ANRE va recu­noaște costurile suplimentare care apar de acum încolo vreme de un an și va permite recuperarea lor integrală, însă etapizat în cinci ani și începând cu aprilie 2023. Asta după ce, potrivit unor surse, va avea loc, înainte de intrarea în vigoare a noii scheme, o mică majorare a tarifelor, înainte de 31 mar­tie, pentru a se începe recuperarea pierderilor din anul trecut. În plus, se dis­cută și un mecanism de garantare de către stat a viitoarelor credite.

Furnizorii

Furnizorii de gaze și energie electrică vor fi cei prin care se va finanța par­țial și această nouă schemă. În vechiul pachet, aplicat din noiembrie până la finalul lui martie 2022, ei au fost nevoiți să reducă fac­turile, atât prin plafonarea prețurilor (mai mici față de costurile de achiziție din piață), cât și prin acordarea compensațiilor către consumatori prevăzute de lege. Banii ar fi trebuit să fie returnați de stat, cu termene fixe, dar, așa cum piața s-a aș­tep­tat, guvernul nu a returnat la timp furnizorilor sumele cu care aceștia au redus facturile. S-a ajuns ca furnizorii să finanțeze de fapt schema de sprijin, tot așteptând ca sta­tul să returneze sumele: cei de la Enel au spus recent că, din cele 247 de milioane de lei cu care au redus facturile în perioada no­iembrie-ianuarie, statul a returnat doar 17. De aici, evident, furnizorii au intrat pe pierdere și au ajuns și ei la ușile băncilor pentru a putea susține businessul, iar 13 furnizori mai mici de gaze au intrat în colaps.

Partea proastă pentru ei este că, și în ur­mă­torul an, tot prin furnizori se va păstra prețul plafonat. Așadar, mecanismul prin care au înre­gistrat pierderi în trecut se va păstra ca prin­cipiu. Sunt însă și câteva părți bune, enumerăm două. Prima: guvernul a introdus un fel de cost reglementat de furni­zare, de la 73 de lei/MWh la electricitate și de 12 lei/MWh la gaze, care, în teorie, le va acoperi costurile operaționale pe care vechea schemă nu le re­cunoștea, inclusiv un mic profit pentru anul care vine. A doua: gu­vernul a scris în noua ordonanță că va returna furnizorilor toți banii și le va asi­gura acoperirea tuturor pierderilor pe care le au din aplicarea vechii scheme, din pe­ri­oada noiembrie 2021 – mar­tie 2022. Pentru această a doua măsură, nu a fixat și un termen, dar este to­tuși un câștig pentru fur­nizori.

Acest articol a apărut în numărul 136 al revistei NewMoney.