Totul despre devalorizarea leului. Care sunt cauzele care au condus la creșterea euro

Dincolo de emoția spargerii barierei de 4,8 lei/euro, evoluția recentă a cursu­lui de schimb s-a produs după ce tensiunile de la nivel local au ridicat preșul sub care încercau să se ascundă problemele de acasă.

Cursul de schimb a depășit pragul psihologic de 4,8 lei/euro. Punctual, evo­luția poate fi pusă pe seama răspândirii epidemiei de coronavirus care a gene­rat o „fugă“ a investitorilor către acti­vele sigure. Structural, tendința de depreciere a monedei naționale este o con­se­cință a dezechilibrelor de la nivel local, amplificate de temerile privind efec­tele epidemiei de coronavirus izbucnite în China, con­sideră economistul Radu Crăciun.

„Temerea legată de o pandemie globală schimbă sentimentul investitorilor stră­ini, făcân­du-i să își plaseze banii în active mai degrabă sigure“, explică el pe blogul per­sonal. Prin urmare, prețul tuturor acestor active, fie că vorbim de aur, dolar, franc elvețian sau titluri de stat ame­ricane, a înregistrat creșteri, în vreme ce activele „riscante“ au fost ocolite.

„Este contextul în care slăbiciu­nea unei economii care crește prin de­fi­cite și îndatorare se vede în toată splendoarea ei pentru că nu mai este atrac­tivă. Flu­xu­rile de capital încep să o oco­lească“, punctează Crăciun.

În esență, tendința de depreciere a monedei naționale nu constituie nici pe departe o surpriză. Media estimă­rilor analiștilor CFA România privind cursul de schimb pentru următoarele 12 luni este de 4,88 lei/euro, potrivit sondajelor de la finele lunii ianuarie, nivel apropiat doar de prognoza de acum un an, după șocul produs de OUG 114.

Leul, supus unui șoc în 2019

Recentele tensiuni politice de la nivel local au avut un efect marginal asupra monedei naționale. Investi­torii nu analizează cu o lupă prea mare situația din România, leul fiind cel mai ade­sea luat la pachet cu celelalte valute din regiune. Cu toate acestea, analiștii Băn­cii Naționale a României (BNR) aver­ti­zează în cel mai recent Raport asupra Stabilității Financiare, din decembrie, că leul a fost su­pus unui șoc de volatilitate în 2019, iar acest lucru este explicat de legislația instabilă, dar și de deprecierea echilibrelor macro.

„Analizând șocurile de volatilitate ale leu­lui, se remarcă o amplitudine mai ridi­cată, ceea ce sugerează că în decursul acestui an (2019, n.r.) moneda româ­nească a fost supusă unui stres semnificativ mai mare decât celelalte monede din regiune“, se precizează în documentul citat.

Cu șocuri similare s-au confruntat lira sterlină, pe fondul Brexitului, respectiv monedele asiatice, pe seama efectelor de contagiune generate de tensiunile comerciale dintre SUA și China. „Aceste evoluții sub­li­niază încă o dată necesitatea coe­ren­ței și sustenabilității politicilor econo­mice în plan intern“, avertizează spe­cia­liștii BNR.

Leul pare a fi „prost cotat“ în conti­nua­re. Un sondaj Reuters apreciază că moneda națională va înregistra cea mai mare depreciere din rândul monedelor importante din Europa Centrală și de Est, de 1,5%, până la 4,85 lei/euro.

Explicația este rapid sinteti­zată de presa internațio­nală – deficit de cont curent de peste 5% din produsul intern brut (PIB) și deficit bugetar de peste 3% din PIB. Încetinirea ritmului de creștere, atât la nivel local, cât și în regiune, este un alt aspect pe care analiștii consultați de Reuters îl iau în calcul drept explicație pen­tru slăbiciunea monedelor din Europa Centrală și de Est (ECE).

Alte estimări, de data aceasta ale unor analiști locali, care urmăresc cu o atenție sporită indicatorii și evoluția politicilor economice, sunt chiar mai pesimiste. Spe­cialiștii BCR se așteaptă la un curs de 4,9 lei/euro la sfârșitul anului, în vreme ce analiștii Băncii Transilvania văd lucrurile într-o lumină și mai proastă, plasând media pe întreg anul 2020 aproape de nivelul de 4,9 (4,87 lei/euro).

Deficitele gemene

Tendința are în spate evoluția a doi indicatori-cheie, pri­mii la care se uită orice investitor, așa-numitele deficite gemene, deficitul de cont curent și deficitul bugetar. În privința celui din urmă, România a depășit în 2019 pragul de 3% din PIB, prevăzut de trata­tele europene.

Comisia Europeană a recomandat deja începerea procedurii de de­ficit excesiv împotriva României, averti­zând că finanțele publice au deraiat sem­nificativ într-o perioadă de creștere economică (spre deosebire de situația din urmă cu câțiva ani, când deficitul bu­getar a depășit 3% din PIB ca urmare a cri­zei economice), dar și că există prea pu­ține semne că acesta poate fi corectat prea curând.

Principala problemă o reprezintă noua lege a pensiilor, care va duce la creșterea sem­nificativă a cheltuielilor publice. Re­ve­nind la curs, paradoxal, evoluția leului, ge­ne­rată parțial de evoluția deficitului, spri­ji­nă eforturile Ministerului Finanțelor Publice (MFP) de finanțare a deficitului, în con­textul în care strategia din acest an prevede împrumuturi externe semnificative. Aproape jumătate din deficit ar urma să fie finanțat prin emisiunile de eurobonduri.

„Ținând cont de obiectivul limitării riscului valutar, cât și de cel al dezvoltării pieței titlurilor de stat, deficitul bugetar urmează să fie finanțat în proporție de circa 55% de pe piața internă, respectiv 45% de pe piața externă“, se precizează în „Programul indicativ de emisiuni de titluri de stat aferent anului 2020“.

Fluxurile de investiții străine, insuficiente

MFP a atras deja trei mi­liarde de euro de pe piețele externe, circa jumătate din cât și-a propus să împrumute prin emisiuni de titluri de stat în euro. Pe termen scurt, o monedă slabă în­seamnă mai mulți lei pentru finanțarea deficitului. Pe termen lung însă, o monedă slabă înseamnă o creștere a costurilor le­gate de datoria publică, deoarece aceste bonduri vor trebui răscumpărate la un moment dat.

În ceea ce privește deficitul de cont cu­rent, acesta reprezintă poziția României în raport cu restul lumii, iar nivelul de 5% din PIB este îngrijorător de ridicat, deoarece denotă o incapacitate de atragere a investițiilor și o slabă performanță comer­cială a exportatorilor (pe care, de altfel, ar trebui să-i ajute deprecierea leului, de­oa­rece reprezintă un plus de competitivitate pentru ei).

Nivelul de 5% este problematic, fiindcă se pune întrebarea din ce surse este fi­nan­țat, iar răspunsul băncii centrale nu este de bun augur. Aproape 20% din deficitul de cont curent era finanțat, la nivelul lunii septembrie, prin elemente care ge­ne­rează datorie externă.

Cu alte cuvinte, fluxurile de investiții străine directe (ISD) și de fonduri europene atrase de România nu mai sunt suficiente pentru a finanța decalajul generat în mare parte de dezechilibrul balanței comerciale, respectiv de creșterea accelerată a importurilor.

„Spre deosebire de anii anteriori, în care deficitul de cont curent era integral finanțat prin fluxuri stabile și non-generatoare de datorie externă (intervalul 2013-2017), în perioada recentă, finanțarea prin astfel de fluxuri este doar parțial asigu­rată. Această schimbare a survenit în prin­cipal pe fondul încetinirii atragerii de fonduri structurale și de investiții europene“, no­tează specialiștii BNR. Potrivit celor mai recente date, în septembrie 2019, gradul de acoperire a deficitului de cont curent prin elemente non-generatoare de datorie externă s-a redus până la 81%.

Tendința de depreciere a leului este ine­­vitabilă, iar de acest lucru pare a se fi convins și populația. Deși reprezintă doar 34% din economiile ținute în bănci, depo­zitele în euro ale gospodăriilor se ridicau la echivalentul a 40,7 miliarde de lei la sfârșitul lui 2019, în creștere cu peste 20% față de nivelul din decembrie 2016. În același interval, economiile în lei au consemnat un avans de doar 4,5%.

Acest articol a apărut în numărul 85 al revistei NewMoney