Lucian Boia este probabil cel mai citit și, în egală măsură, contestat istoric român în viață. Afirmațiile pe alocuri defăimătoare despre români și România i-au adus la pachet cu gloria și atacurile publice. „Ce mă deranjează este minciuna ca mit fondator al României moderne“, afirma Boia într-un interviu pentru Adevărul din urmă cu șase ani. Dacă reușim să depășim cu succes duritatea vorbei, adevărul este că percepția pe care ne-am construit-o în legătură cu noi înșine pornește, de multe ori, de la un neadevăr mai mare sau mai mic.
Sunteți familiarizați, fără îndoială, cu credința că aptitudinile tehnologice ridicate ale românilor, precum și viteza ridicată a conexiunilor la internet fac din România una dintre cele mai tari țări europene în materie de IT. În realitate, din cei 100.000-150.000 de angajați în sectorul tehnologiei și comunicațiilor, numărul programatorilor de top pe care se bat toate companiile nu depășește câteva mii.
Acronimul cu pricina. Dar cel mai edificator în spulberarea mitului cu IT-ul românesc este un acronim greu de reținut, despre care se vorbește puțin, spre deloc. E vorba de DESI – Indicele Economiei și Societății Digitale. Elementele pe baza cărora este calculat indicele sunt conectivitatea, capitalul uman, gradul de utilizare a internetului, nivelul de integrare a tehnologiei digitale și serviciile publice digitale. În 2018, România ocupă din nou ultimul loc într-un clasament european al acestui indice. Din 2014, de când este calculat DESI, tot la coadă am fost.
Într-adevăr, la capitolul conectivitate stăm binișor, datorită legăturilor în bandă largă care ne-au făcut să fim atât de mândri de internetul nostru. Aspectul a fost transformat în armă electorală de Bernie Sanders, rivalul lui Hillary Clinton în cursa pentru stabilirea candidatului democrat la alegerile prezidențiale americane din 2016. „Locuitorii Bucureștiului au acces mult mai rapid la internet decât mulți dintre americani. Acest lucru este inacceptabil și trebuie să se schimbe“, a postat Bernie Sanders pe Twitter, în plină campanie electorală.
În realitate, internetul în bandă largă nu definește decât în parte calitatea conectivității unei țări, comunicațiile mobile jucând un rol din ce în ce mai important. Acest capitol unde România are o notă bună a fost scris, în bună măsură, de Digi, grupul telecom despre care ministrul finanțelor insinua că își ascunde profiturile, fără să țină cont, același demnitar, de nivelul investițiilor necesare pentru „cablarea“ întregii Românii.
Dificultatea implementării tehnologiei 5G despre care pomenesc operatorii telecom, în condițiile păstrării OUG 114 în forma actuală, implică riscuri. Și nu e vorba doar despre faptul că vom rămâne ultimii în Europa la DESI. Acesta este poate cel mai mic risc – adevărata problemă este ca, pe termen mediu, să ne pierdem și atractivitatea actuală față de investitorii în tehnologie.
O altă legendă legată de cât de grozavi suntem pe tărâmul biților e despre startup-urile românești. Ce-i drept, majoritatea fondurilor cu capital de risc merg către acest sector, iar poveștile de succes nu lipsesc. Atunci când vine vorba de megasucces, ne-au luat-o alții înainte. UiPath este considerat abuziv primul unicorn românesc, adică prima companie care, într-un timp relativ scurt, a ajuns la o evaluare de un miliard de dolari. Pentru acuratețe, astăzi, UiPath valorează trei miliarde de dolari. În afară de faptul că fondatorii săi sunt români, prea puține ingrediente autohtone se regăsesc în ADN-ul actual al companiei. Toate listele cu unicorni pun în dreptul UiPath steagul Statelor Unite. Acest startup nu a atras atenția venture capitaliștilor de la noi decât după ce acesta a fost validat în exterior.
Ca să vedem și partea plină a paharului, avem un Bitdefender, companie cu sânge românesc care a dobândit reputație globală. Ce-i drept, compania fondată de soții Florin și Măriuca Talpeș nu a atins miliardul de dolari (valoare de piață), însă optimiștii cred că nu e departe momentul. În afară de Bitdefender și, poate, de eMag, vă mai vin în minte alte exemple?
Probleme și soluții. Știu că nu e frumos să subliniezi vulnerabilitățile propriului popor. Nici frumos, nici sănătos. Ideea e că furându-ne singuri căciula nu vom ajunge prea departe. Sunt și domenii în care știm foarte bine unde suntem – într-un loc foarte prost. În 2006, când au apărut testele PISA, am înțeles că suntem la coada Europei în privința sistemului de educație. Unul dintre cele mai citite articole ale începutului de an din NewMoney pornește de la un interviu cu Măriuca Talpeș, profesoară de matematică, la bază, despre planul femeii de afaceri de a aduce învățământul românesc în Top 10 european până în 2035. O problemă înțeleasă este pe jumătate rezolvată.
Supralicitarea importanței noastre pe harta tehnologiei nu este singurul neadevăr care ne trage înapoi. Lista poate fi completată, fără a aduce prea multe argumente, cu agricultura, cu turismul. Și sunt sigur că aici vă vin în minte mai multe exemple.
