Tancuri fără 4×4: cum a ratat Romarm un parteneriat cu americanii de la Jeep

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

Dacă Mercedes nu și-a făcut fabrică în România, deoarece nu avem suficiente autostrăzi, americanii de la Jeep au spus „pas“, pentru că nu au găsit pe nimeni interesat. Povestea din spate e însă ceva mai încărcată.

„Posibilul parteneriat Romarm și Jeep nu a fost concretizat“, arată biroul de presă al Ministerului Economiei, acționarul unic al producătorului de armament și tehnică militară. Anunțat în martie 2016, parteneriatul dintre cele două companii ar fi însemnat salvarea cel puțin a unei părți din Uzina Mecanică București (UMB), fostă producătoare de tancuri. Ideea era ca Jeep să construiască în această fabrică un model de vehicul militar, J8. Potențialii beneficiari ai acestor vehicule ar fi fost forțele armate și de securitate. Neconcretizarea acordului înseamnă că nimeni nu a vrut să aibă în dotare astfel de vehicule.

În momentul de față, cei mai puțin de 300 de angajați ai fabricii mai fac doar mentenanța tancurilor din dotarea Armatei. Dar, cum UMB nu a primit nicio comandă în acest sens – cel puțin în prima jumătate a lui 2016 –, salariații lucreză pentru sectorul civil, mai exact pentru clienți din industriile navală sau petrolieră.

Dacă e să ne uităm la declarațiile din luna martie ale directorului general al Uzinei Mecanice București, Toader Ulise, semnarea contractului cu Jeep ar fi depins de o comandă de cel puțin 400 de vehicule din partea Armatei, Poliției, SRI, SIE, Jandarmeriei etc. Între timp, Ulise a fost avansat în Corpul de Control al Romarm, asfel că nu mai poate comenta subiectul. „Dar, chestia era reală“, a precizat el, totuși.

Chiar în ziua anunțării posibilului parteneriat cu Fiat Chrysler, compania care produce Jeep, Neculai Banea, secretar de stat în Ministerul Economiei, plusa, afirmând că „pe noi ne interesează să producem, nu să fim agenți de vânzare“.

Deocamdată nu e cazul. A fost doar o propunere. De aici și până la apariția unui contract e cale lungă“, e replica de acum a noului director general al UMB, Neculai Iancu.

În prima jumătate a anului 2014, fabricile de armament şi tehnică militară din România au primit un ajutor de la stat reprezentat prin ştergerea unor datorii în valoare de 1,1 miliarde de lei (248,6 de milioane de euro). Se urmărea astfel salvarea locurilor de muncă din fabricile de tehnică militară și relansarea unui sector „esenţial pentru economia românească“, pentru a-l cita premierul de atunci, Victor Ponta.

O astfel de afirmație, făcută de orice politician care s-a referit la tema industriei de apărare, ar presupune și niște efecte vizibile, de genul investițiilor și creșterea numărului locurilor de muncă. Realitatea arată însă că numărul angajaților din industria de apărare românească a scăzut de la an la an.

Să vedem și niște cifre. Anul acesta, de exemplu, de la bugetul de stat sunt finanțate mai puțin de 1.400 de locuri de muncă în această industrie. Un număr de posturi despre care oficialii Ministerului Economiei spun că reprezintă strictul necesar pentru „desfășurarea activităților de întreținere, revizii mijloace fixe, reparații, conservare, securizare și administrare a capacităților de producție pentru apărare“. Aceste locuri de muncă sunt legate direct de producția ori comerțul cu armament, muniție și materiale de război.

Pe de altă parte, oficialii Romarm au declarat în repetate rânduri că au comenzi care depășesc capacitatea de producție a fabricii, comenzi de sute de milioane de dolari, care se întind până în 2019. „Ar trebui să producem de trei-patru ori mai mult pentru a face faţă tuturor cererilor pe care le avem“, spunea încă de anul trecut fostul director general Floarea Şerban. La export au mare căutare armele de asalt, cartușele, aruncătoarele de grenade și mortierele.

Cu toate astea, compania nu are în continuare bani să își modernizeze fabricile și să le doteze cu utilaje performante, folosindu-le încă pe cele din anii ’60.

În luna iunie a acestui an, Romarm a primit de la bugetul de stat 13,6 milioane de lei, echivalentul a 3 milioane de euro, mai ales pentru achiziția de utilaje și pentru a face investiții în cele 15 filiale ale sale.

Practic, lucrurile stau așa cum spunea Ulise în martie: fabricile din industria de apărare din România încă mai funcționează, pentru că au comenzi din afara granițelor țării. În interiorul lor, rămâne multă liniște.

[/vc_column_text][vc_text_separator title=”Datoriile Romarm au fost mai mari ca afacerile” color=”juicy_pink” border_width=”3″][vc_column_text css=”.vc_custom_1478856570605{background-color: #ffe8e8 !important;}”]Romarm are comenzi peste capacitatea de producție, dar compania pierde anual din angajați.[/vc_column_text][vc_column_text]Datorii
Între timp, datoriile depășesc cifra de afaceri și au ajuns la 146,4 milioane de lei în 2015, cu 10% mai mari față de 2014.

Afaceri
Romarm a avut o cifră de afaceri de 111,5 milioane de lei în 2015, în creștere cu aproape 7% față de 2014, reiese din datele Ministerului Finanțelor Publice.

Angajați
1.063 de angajați are Uzina Mecanică Cugir, principala unitate de producție a Romarm. În urmă cu 20 de ani, aici lucrau 18.000 de oameni.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_column_text]

FOTO: În lipsa Jeepurilor, tancurile UMB continuă să ruginească Sursa foto: Guliver / Getty Images[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]