Străin (versus) autohton: cum arată balanța de forțe dintre cele două tipuri de capital

Alexandra Pele 24/02/2017 | 14:07 Financiar
Străin (versus) autohton: cum arată balanța de forțe dintre cele două tipuri de capital

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

Capitalul străin și cel românesc sunt adesea prezentate în opoziție și des­părțite de un versuscare ascunde o ba­lanță disproporționată de forțe și multe nemulțumiri.

„Retorica nu își are rostul“, răspundea Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Na­ționale a României (BNR), unei întrebări legate de o nouă răbufnire a unui conflict ce mocnește de ani de zile – conflictul deschis cu multinaționalele. Puțini sunt dispuși să discute echilibrat despre eli­mi­narea unui „versus“ care umbrește mai toate dezbaterile legate de importanța celor două tipuri de capital. „Păi dacă ai profit nu e bine. Nu merge așa. Trebuie să se schimbe și atmosfera din societatea românească. Dacă avem multe firme cu pierdere, nu putem să avem câștiguri la nivelul societății“, aprecia guvernato­rul. Substratul comentariului este că mul­­ti­­na­țio­nalele sunt acuzate că și-ar tran­­sfera profiturile, în vreme ce companiile cu capital românesc au bilanțurile roase de datorii și funcționează ani la rând pe pier­dere fără a răspunde între­­bă­­rilor incomode legate de motivul care justifică existența acelor businessuri.

CU SPRIJIN, FĂRĂ SPRIJIN. „Întotdea­­u­­na a fost versus“, crede sociologul Alfred Bulai. După 1989, atra­­ge­­rea capitalului stră­­in a devenit o prioritate pentru auto­­ri­­tățile de la București. „Tema de bază în anii ’90 și în anii 2000 a fost privatizarea. Era vă­zută ca un mit, ceva ce rezolvă toa­­te pro­ble­­mele Româ­­ni­­ei“, spune el. Capitalul autoh­­ton, abia în for­­mare, pierdea te­­ren înainte să îl câș­­ti­­ge. „Resursele ma­­re­­lui capital care a venit în România au fost mult mai mari, inclusiv sferele lor de influență, de putere“, comentează Bulai, adăugând că slăbi­­ciu­­nea statului a dus la un comportament du­­­­plicitar față de cele două tipuri de investitori – străini și locali. „Nu cred că exis­­tă un sprijin real în societate pentru ca­­pitalul românesc“, conchide tran­șant sociologul.

De aceeași lipsă de sprijin se plâng și re­­prezentanții oamenilor de afaceri din Ro­­mânia, care admit că ambele tipuri de capital trebuie să coexiste, însă văd o dis­­criminare clară în favoarea celui stră­­in. „Dorim să nu fim discriminați în pro­­pria noastră țară“, spune Cristian Pârvan, pre­­șe­­dintele Patronatului Investitorilor Au­­tohtoni (PIAROM).

Circa 6,5% (29.491) dintre firmele din România erau companii străine sau sucursale ale acestora, reiese din cea mai re­­cen­­tă analiză (sfârșitul lui 2014) a Institutului Național de Statistică (INS) pri­­vind impactul prezenței mul­­ti­­națio­nalelor. Cumulat, aceste companii înre­gistrau afaceri de 118,4 miliarde de euro, respectiv 48% din cifra totală de afaceri a fir­melor din România. Mai mult, la acea dată, pentru „stră­­ini“ lucrau peste un mi­li­on de persoane, aproape o treime din­­tre anga­­ja­­ții es­­ti­­­mați de INS la nivelul întregii eco­­no­­mii – circa 3,7 mili­oane de persoane.

Pe de altă parte, „în peri­oa­­da 2008-2014, profitul capitalului autoh­­ton, amă­­rât cum e, a fost 54 de miliarde de lei. Pro­­fitul cumulat al investi­țiilor stră­­ine a fost de 3 miliarde de lei“, spune Pâr­­van, punc­­tând o temă aflată pe multe agende – impozitarea echi­­ta­­bilă a multinațio­na­lelor, suspectate că ar practica o optimizare fiscală exce­sivă, res­­pec­­tiv că și-ar „topi“ profiturile pentru a plăti ta­­xe și impozite cât mai mici.

PE MÂNA STATULUI. Metoda de „optimizare“ cel mai des întâl­nită, potrivit ra­poar­telor OECD, prima organizație mare care a adus în prim-plan acest fenomen, este cea a prețurilor de transfer. Companiile mul­­tinaționale și grupurile au opți­u­nea de a face tranzacții intragrup, de a plăti din România bunuri sau servicii fac­turate de compania-mamă la prețuri care ar trebui să reflecte valoarea de piață, dar care sunt uneori umflate pentru a mări cheltuielile și a micșora profitul. Grupurile românești, pe de altă parte, nu au această opțiune. „Deși sunt obliga­­te să facă bilanț consolidat ca firmele stră­­­­­­­­ine, deși sunt obligate să facă dosare de prețuri de transfer între ele (costisitoare și birocratice), la final nu le dai voie să se consolideze fiscal“, spune Pârvan, precizând că în România există în jur de 5.000 de astfel de grupuri cu capital autohton.

Un alt capitol sensibil din perspectiva relației capitalului românesc și a celui străin sunt ajutoarele de stat. Anul trecut, acestea s-au ridicat la 148 de mili­oa­­­ne de euro. Au beneficiat de ele șase com­­­­­­panii străine, iar ulterior numărul lor s-a redus la patru. Pe lista perdanților s-au aflat, din nou, companii cu capital au­­­­tohton, cum ar fi Bitdefender.

În ultimul deceniu, ajutoarele de stat acordate de România s-au ridicat la circa 800 de milioane de euro, potrivit calculelor NewMoney. La acestea se adaugă și contribuția privată a companiilor, de aproape două miliarde de euro. În topul celor mai mari 50 de beneficiari de astfel de subvenții, doar șase sunt companii cu capital 100% ro­­mâ­­nesc.

În primele ze­­ce luni din 2016, în țară au intrat investiții străine directe (ISD) de 3,7 mi­­li­­arde de euro. Deși sună bi­­­­ne, cifrele pă­­lesc față de cele din 2008, când ISD-urile erau de 9,5 miliarde de euro. La fel cum au venit, străinii pot ale­­ge ori­când să plece, în special în perioade de crize, semn că avem nevoie de un alt cuvânt care să descrie relația dintre cele două tipuri de capital.

 

[/vc_column_text][vc_text_separator title=”O economie dependentă” color=”juicy_pink” border_width=”3″][vc_column_text]Economia României s-a dezvoltat cu ajutorul fluxurilor de investiții străine, însă atragerea de capital din afară ne plasează acum într-o poziție sensibilă.[/vc_column_text][vc_column_text]

  • Tablou de bord. România îndeplinește, deja de câțiva ani, 13 dintre cele 14 criterii din „Tabloul de bord“ al UE, privind echilibrul macroeconomic. Singurul la care nu stăm bine este cel legat de poziția investițională netă. Mai exact, cea mai recentă analiză a Comisiei Europene arată că România a atras disproporționat de mult capital străin în raport cu extinderea capitalului autohton peste granițele țării. Poziția investițională netă era în 2016 de -51,9% din PIB, față de pragul maxim admis de -35% din PIB.
  • Peste hotare. Ca număr de companii străine, România se clasează pe primul loc din regiune, având de patru ori mai multe multinaționale sau filiale ale acestora decât Polonia și de aproape două ori mai multe decât Cehia, reiese din datele Eurostat. Pe de altă parte, dacă ne uităm la numărul companiilor controlate de români la nivel european, INS număra 41 de astfel de întreprinderi în 2014, față de 233 în Cehia sau 1.023 în Polonia.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

 


FOTO: Spiritul naționalist a alimentat dintotdeauna dezbateri publice aprinse. Sursa foto: Wikimedia.org

Cu o experiență de peste șapte ani în presă, Alexandra Pele acoperă domeniile finanțe, bănci și asigurări. Anterior, a lucrat la departamentul economic al ziarului Gândul și la cursdeguvernare.ro.