Ștefan Ponea și-a vândut afacerea de închiriere de echipamente industriale în 2016, dar o conduce ca și cum ar fi în continuare a lui

Este adevărat că nicio criză nu seamănă cu alta, însă atunci când auzi de o posibilă pandemie cu câteva luni înainte să se producă, poți să spui că nenorocirea te-a prins (un pic) pregătit. Ștefan Ponea (44 de ani) era înainte de apariția noului coronavirus un călător îm­pătimit. Fondator al unui business destul de puțin vizibil publi­cului larg – ne re­fe­rim la un serviciu de închiriere de echi­pa­mente pentru lucrul la înălțime (macarale, nacele, stivuitoare) –, era nevoit să plece des din țară din cel puțin două motive. Este director general al Mateco, noua denumire a companiei (Industrial Access) pe care a înființat-o în 2005, în urma preluării integrale de că­tre grupul multina­țional TVH Group în 2016. Pe de altă parte, businessul pe care îl conduce este, la rândul său, o mică multi­na­țională, întrucât își deschisese birouri în Bulgaria și în Republica Moldova încă înainte de preluare.

Tradus în termeni foarte simpli, Mateco funcțio­nează după principiul companiilor de leasing opera­țional din domeniul auto. În loc să închirieze mașini, compania pe care o conduce închiriază și adminis­trează flote de utilaje industriale. Avantajul clientului este că poate să se concentreze pe businessul de bază (activitatea de construcții, de exemplu), utilajele în­chi­riindu-le de la un furnizor specializat, cu un preț pre­dictibil. Într-una dintre călătorii, a dat peste un raport al unei firme scandinave care vorbea despre riscul iminent al unei pandemii, însă, ce-i drept, riscul era pro­­iectat pe termen mediu și pe termen lung. De asemenea, la în­tâlnirea anuală din noiembrie 2019, pe care a avut-o cu toți ma­na­gerii celor 17 piețe pe care TVH Group activează, mărturi­sește că a fost extrem de precaut când a venit vorba despre creșterea așteptată pentru 2020 și spune că a proiectat un plus de cel mult 10%.

Ștefan Ponea, omul cifrelor

Cu Ștefan Ponea am vorbit de trei ori – o dată, față în față, cu câteva zile înainte de explozia pandemiei, și de două ori prin aplicații de co­municare la distanță, în cursul verii și recent, după declan­șa­rea celui de-al doilea val. Dialogurile prin Microsoft Teams și Whats­App au fost cel puțin la fel de eficiente precum cel direct, pentru că antreprenorul, care și-a vân­dut compania integral în două etape, este omul cifrelor. „Vreți să vă povestesc sau să vă arăt grafice?“, răspundea Ponea într-o dis­cuție din vară la întrebarea despre cum l-a afectat pan­de­mia. Intervievatul obișnuia să comute frecvent imagi­nea pe ecranul laptopului său înțesat cu rapoarte de piață și aplicații de lucru la distanță.

De altfel, a automatizat procesele derulate de anga­jații săi – compania are o echipă de circa 130 de persoane în România, Bulgaria și Republica Moldova – care lucrează direct cu clienții încă din 2013. Îi place să spună că a înlocuit de atunci hârtia cu PDA-ul. Eficientizarea la maximum a activității a dus la îmbunătă­țirea profitabilității, însă a avut și consecințe paradoxale.

Înainte să vândă un prim pachet de 80% din compa­nie, în 2007, către Balkan Accession Fund (BAF) – unul dintre fondurile de investiții administrate de Axxess Capital, firmă condusă de Horia Manda, un veteran al in­dustriei –, mulți dintre ofertanți (14 la număr) s-au retras din cursă pe motiv că nu mai aveau ce costuri să reducă. Fondurile de investiții măresc profitabilitatea unei companii în vederea vânzării inclusiv prin tehnologii de automatizare a unor procese la care vân­ză­torul nu avea acces înainte de preluare.

Actuala criză l-a afectat semnificativ, însă nu-l do­boară, așa cum era să se întâmple în timpul marii re­cesiuni din 2008-2009. Încetinirea motoarelor din auto­motive, industria spectacolelor și construcții i-a scă­zut veniturile din închirierea de echipamente (prin­cipala sursă de business) cu 35% în aprilie, prima lună de pandemie. Este vorba de o scădere consolidată pentru toate cele trei piețe. Ponderea Bulgariei și a Repu­blicii Moldova în veniturile totale e redusă – undeva la 10%.

Scăderile sunt majore în aceste două piețe (circa 40%), însă îmbunătățirea afacerii din România îl face pe Ponea să-și mențină estimarea inițială: minus 25% în 2020. În cifre absolute, anul trecut, vânzările Mateco s-au ridicat la 27 de milioane de euro. Începutul celui de-al doilea val al pandemiei nu îl sperie, pentru că activitatea pe care o desfășoară nu va fi afectată de un eventual lockdown, așa cum se întâmplă deja în HoReCa. „Suntem în categoria serviciilor de urgență“, spune antreprenorul.

Nu a mai închiriat tunuri de lumină pentru festivalu­rile Untold și Neversea (industria spectacolelor fiind practic închisă de pandemie), însă agricultorii au avut nevoie de ele pentru a prelungi programul de lucru și pentru a compensa anumite perioade cu condiții meteo potrivnice. De asemenea, a continuat cu clienții non-civili și cu șantierele navale.

Riscul de neplată = 0,44%

Cum a reușit să ră­mână pe linia de plutire? Înainte de toate, scăderea de venituri nu a însemnat și o criză de lichiditate. Cu puțin înainte de decretarea stării de urgență, „am reușit să co­­lectăm din piață câteva milioane de euro din crean­țele existente“, recapitulează Ponea măsurile predecesoare crizei. A acordat facilități clienților care depăși­seră scadența sau se aflau aproape de termen. În felul acesta, a redus riscul de neplată la 0,44% din venituri, față de 1,2%, cât era anul trecut, spune el cu exactitate.

De asemenea, datoriile bancare sunt mici, dacă e să le raportăm la vânzări, aproape 400.000 de euro la o cifră de afaceri estimată la circa 20 de milioane de euro pentru anul în curs. Prin contrast, lucrurile au fost extrem de grave în criza precedentă, când acțio­narii (el și Balkan Accession Fund) au fost nevoiți să aducă bani de acasă pentru a menține businessul în viață. Fostul Industrial Access se afla în plină expansiune interna­țională, mișcare finanțată și prin împrumuturi bancare. Mai mult decât atât, compania avea atunci o piață în plus, care a fost închisă între timp – e vorba de Serbia. În urma majorărilor de capital, ponderea sa în acțio­na­riat s-a înjumătățit, la 10%.

Din punctul de vedere al profitabilității, Mateco va înregistra totuși un mic beneficiu, ceea ce nu s-a în­tâm­plat în timpul recesiunii trecute. Acest lucru este posibil și datorită marjei ridicate de profit pe care o proiectase pentru anul acesta: 27%. De fapt, scăderea va șterge aproape tot acest profit potențial.

Lichiditățile pe care le are în acest moment îi sunt suficiente inclusiv pentru a face achiziții, însă nu a des­coperit oportunități de cumpărat. Strict nișa de echipamente pentru acces și lucru la înălțime (de aici, și vechea denumire a companiei) se ridica înainte de criză la 50 de milioane de euro, iar cota fostului Industrial Access, actualmente Mateco, e de 45%. Iar toată piața de închiriere de utilaje e de șase ori mai mare.

În acest moment, businessul pe care îl conduce depinde în proporție de 75% de utilajele pentru lucru la înălțime, restul banilor provenind din închirierea de echipamente pentru zona construcțiilor, precum utilaje de mișcat și compactat pământul, excavatoare, buldo­zere etc. Spune că, pe această zonă, nu se concurează cu constructorii generaliști, ci – dim­po­trivă – le este fur­nizor, pentru că administrarea unei flote proprii de utilaje este mai costisitoare decât externalizarea acesteia către un terț ca Mateco.

Crede că actuala criză va „curăța și va consolida piața“, în sensul că mulți dintre jucătorii locali ne­per­formanți vor dispărea. Nu exclude varianta ca unii dintre ei să repornească ulterior activitatea pe companii noi. Singura tranzacție importantă de până acum și care nu are nicio legătură cu pandemia este achiziția Dornseiff de către Felbermayr. Din această fuziune a rezultat al doilea mare jucător de pe piața românească, după Mateco.

De altfel, această industrie este dominată de companii străine, o alta fiind Italia Star, de exemplu. Restul sunt preponderent jucători mici, cu o cotă de 1-2%, po­trivit unui raport realizat de firma de cercetare de piață KeysFin, anul trecut.

În plus, paradoxul fuziunilor e că nu întotdeauna unu plus unu fac doi. S-a întâmplat în urmă cu trei ani, după ce acționarii de la TVH Group au fuzionat Mateco cu Romlift, companie prin a cărei achiziție din 2013 își fă­cuseră intrarea pe piața românească. Marea problemă a fost că jumătate dintre clienții Mateco și Romlift erau comuni, iar cea de-a doua practica pre­țuri mai mici. După fuziune, mulți dintre clienții care se obișnuiseră cu un cost redus au migrat către alți furnizori.

Tranzacții mai puține

De altfel, piața de fuziuni și achiziții a scăzut mai peste tot în lume. Potrivit stu­diului „European M&A Outlook 2020“, publicat de casa de avocatură CMS alături de Maergermarket, în primul semestru al lui 2020 s-au înregistrat scăderi semnificative ale tranzacțiilor, atât ca volum, cât și ca va­loare. În Europa Centrală și de Est, numărul dealurilor a scăzut cu 34%, iar valoarea acestora s-a diminuat cu 32%. Și se poate mult mai rău: de exemplu, în Bene­lux, valoa­rea tranzacțiilor e cu aproape 80% mai mică decât în primul semestru al anului trecut. Explicațiile sunt relativ simple și coincid în mare cu motivele pentru care Ștefan Ponea nu a făcut nicio „cumpărătură“.

Specialiștii în investiții sunt de părere că în acest mo­ment este foarte greu să anticipezi corect parcursul unei companii sau dacă modelul său de business va supraviețui pandemiei. La rândul lor, antreprenorii consideră rezultatele financiare din ultimele opt luni drept irelevante. Existând rezerve de ambele părți – și la potențialul cumpărător, și la vânzător –, discuțiile ajung într-un impas destul de repede.

În România, multe din investițiile încheiate din martie până în prezent vizează tehnologia sau companii care se poziționează la granița dintre tehnologie și medicină. Însă nici în acest domeniu lucrurile nu sunt deloc simple. Radu Georgescu, președinte al Gecad Ven­tures și investitor experimentat, declara pentru „Podcast de criză“ că acum e dificil să îți dai seama dacă ieftinirea acțiunilor e cauzată de contextul de piață sau de lipsa de viabilitate a companiilor respective.

Revenind, Ponea crede că și piața pe care activează va suferi contracții pe anumite zone, însă altele vor crește, precum serviciile destinate parcurilor logistice ale marilor magazine online. Spre ilustrare, eMAG, cel mai mare retailer online, a anunțat că va investi 90 de mi­lioane de euro în construirea unui centru logistic de 130.000 de metri pătrați pe autostrada A1, care se adaugă celui deja existent, de 126.000 de metri pătrați. Și serviciile dedicate lucrărilor de infrastructură se află pe un trend ascendent. În schimb, comenzile ve­nite de la dezvoltatorii de clădiri de birouri sau de blocuri de locuințe vor scădea.

One stop shop

Strategia sa este să joace în continuare pe cartea diversificării. Acționarul actual, TVH Group – un business de familie pornit în Belgia cu peste 50 de ani în urmă –, este specializat exclusiv pe lucrul la înălțime, motiv pentru care ponderea activi­tă­ților de alt tip a scăzut. Înainte ca TVH Group să cumpere 100% din companie de la Ștefan Ponea și Balkan Accession Fund, în 2016, Industrial Access avea sub 60% din veni­turi din activități legate de lucrul la înălțime. Diversificarea e benefică și în vremuri de „pace“. Cu atât mai mult într-un context volatil pre­cum cel creat de pande­mie. „Vrem să fim one stop shop“ e concluzia de etapă a lui Ștefan Ponea.

„Pe Ștefan Ponea îl percep în continuare ca antrepre­nor, nu ca director general, deși a vândut compania în urmă cu patru ani. Are meteahna antreprenoriatului și nu cred că ar putea să func­țio­neze într-un mediu corporate“, spune Gabriel Petrescu, director ge­neral al companiei de consultanță organiza­țio­nală Evos, care lucrează cu Mateco din 2016.

„Meteahna antreprenoriatului“ nu exclude însă crearea de proceduri, al căror fan a fost dintotdeauna. A luat pandemia în serios încă de la bun început nu doar din perspectiva siguranței financiare a businessului. Din 5 martie, a introdus mă­­­suri de protecție, dotând personalul și punctele de lucru cu termoscanere, măști și dezinfectanți, ceea ce în câteva săptă­mâni avea să de­vină un canon pentru activitatea din aproape toate domeniile. De asemenea, a introdus regula carantinării tuturor obiectelor care veneau din afara companiei pentru 48 de ore. Ulterior, costurile cu achizi­ția materialelor sanitare ajunseseră la 25.000 de euro pe lună.

Pandemia și preocuparea pentru teh­nologie (Ponea lu­crează cu specialiști software care traduc în realitate planurile lui) au stat la baza unui busi­ness de import – început recent printr-o compa­nie a sa – a unei tablete de termos­ca­nare cu recu­noaștere facială și recunoaștere a pur­tării măștii. A crezut inițial că va avea succes cu ea, pentru că a scos-o pe piață la un preț mai mic decât cele practicate acum și pentru că este ușor de folosit de către beneficiari. Potențiali clienți: clădirile de birouri, com­paniile de transport pu­blic sau hipermarketurile. Rezultatele au fost sub aș­tep­tări.

Însă probabil că plăcerea diversificării în antrepre­noriat compensează costurile pe care trebuie să le plătești la orice început de drum.

TVH, CINE, CE

TVH Group, pro­prie­tarul afacerii fondate de Ștefan Ponea în urmă cu 15 ani, este un business de familie cu originile în Belgia.

• Start. În 1969, Paul Thermote și Paul Vanhalst puneau bazele unei activități de reparat mașini agricole și stivuitoare.
• Achiziții. În anii 2000, firma începe o politică agresivă de achiziții atât în Europa, cât și în Ame­rica de Nord. În 2012, cumpără Mateco, o companie germană de închi­riere de echipamente pentru lucru la înăl­țime. Peste opt ani, Industrial Access avea să capete acest nume.
• Venituri. În 2014, depășește pentru prima dată pragul de un miliard de euro în venituri. În 2018, grupul avea o cifră de afaceri de 1,6 miliarde de euro.

Acest articol a aparut în numărul 103 al revistei NewMoney

FOTO: Laszlo Raduly