#Șîeu, omul: Sper să nu ajung să-mi arate nepoții poze cu autostrada Moldovei când voi avea barba până la genunchi

NewMoney 02/04/2019 | 13:55 Oameni
#Șîeu, omul: Sper să nu ajung să-mi arate nepoții poze cu autostrada Moldovei când voi avea barba până la genunchi

Autor: Carmen Constantin

 

La 33 de ani, Ștefan Mandachi e un om de afaceri cu experiență și protestatar începător. Când vine vorba de auto­străzi, nici nu mai așteaptă întrebările jurnalistului, intervine în discuție sigur pe el. Din revolta provo­cată de lipsa infrastructurii rutiere, lui Ștefan Mandachi i-au ieșit un videoclip care l-a făcut celebru și un protest la care s-au ra­liat români din toată țara și din diaspora. Mingea se află acum în terenul politicie­nilor. 

Acest articol a apărut în numărul 62 (1 – 14 aprilie 2019) al revistei NewMoney

 

NewMoney: Protestul #șîeu a fost, în mod cert, un succes.

Ștefan Mandachi: Așa e, a fost un enorm succes!

 

– Dar tot nu avem autostrăzi. Ce urmează?

– Să nu ne mai comparăm cu România ulti­milor 30 de ani. Am tot făcut asta. Hai­deți să ne comparăm acum cu țările civili­zate, în care autostrăzile nu se discută la ne­sfârșit, ci chiar se construiesc. Prefer com­­parația cu țări precum China, Ame­ri­­ca, Franța, Spania, Croația, Ungaria… Sunt țări în care s-au construit și o mie de kilometri într-un an. Acolo nu sunt extra­te­reștri. Sunt tot oameni! Dar sunt oameni care construiesc, care fac strategii și poli­tici publice de construcții, iar după aceea le respectă… Haideți să ne comparăm cu ei. Dacă ei construiesc o mie de kilometri într-un an, înseamnă că într-o lună fac aproape 100 de kilometri, faceți și dum­neavoastră socoteala. Dacă și în România am reuși același lucru, atunci ar fi OK, ar fi superbine și ar însemna că am merge mai departe. Eu sper să se construiască. Sunt optimist, pentru că semnalul de alar­mă tras la mijlocul lunii martie a fost extrem de puternic. Nimeni nu mai poate spune că românii nu sunt solidari. Nu a contat dacă sunt sau nu membri într-un partid, nu au contat clasa socială și nici pro­fesia. Toți am fost solidari. Semnalul de alarmă a fost extrem de puternic și aș­tep­tăm să vedem cum iau ființă aceste autostrăzi. E clar că toată România vrea autostrăzi.

 

– Ați fost ținta unor atacuri politice dure din partea Puterii…

– Nu vreau să comentez discursuri politice, pentru că eu nu fac politică. În orice caz, nu m-au impresionat. Cum să mă impresioneze un atac nejustificat? Până la urmă, ce am făcut? Un film de cinci mi­nu­te pe care l-am postat pe internet. Nu am acuzat pe nimeni de nimic, nu am jig­nit pe nimeni, nu am chemat la răscoală sau la revoltă. Am spus că eu îmi voi închide cele 40 de restaurante. Și le-am solicitat românilor să provoace trei persoane să facă același gest. Poate că făcea gestul ăsta numai vecinul meu sau numai prie­tenul prietenului vărului meu. Și am fi fost, cu totul, zece oameni. Dar iată că am fost, de fapt, mult mai mulți. Cu ce sunt vinovat eu că exemplul meu a fost urmat? Nu am instigat și nu am răsculat pe nimeni. Nu am jignit, nu am insultat, nu am adresat injurii.

 

– Ca să fie clar pentru toată lumea, putem spune cât a durat și cât a costat să realizați videoclipul care v-a făcut celebru și metrul simbolic de autostradă din Moldova?

– Videoclipul a fost realizat cu firme profesioniste, pe care le-am făcut publice. Sunt firme cu capital românesc, banii au fost reintroduși în economie… Nu am ținut banii la pușculiță. Puteam să-i țin la pușculiță, sub pernă sau puteam să-i joc la cazinou. Nu, eu am reinvestit banii în economie. Nu am făcut calculul, deo­camdată. Când o să am cifrele, le voi face publice.

 

– Știți că unii oameni politici (de pildă, Liviu Dragnea) au vorbit de costuri de 100.000 de euro pentru metrul de auto­stradă simbolic de la Suceava?

− Cum să coste 100.000 de euro o palmă de beton?! Poate așa construiesc ei. E un metru simbolic, nici măcar un metru real de șosea. Sigur, costurile sunt mari pentru mine, dar am cheltuit din propriii bani, din vistieria proprie a persoanei fizice Ștefan Mandachi. Nu am luat bani de la alt­cineva, am cheltuit banii mei, pe care i-am muncit cu trudă și cu cinste.

 

– Lumea vă știe drept antreprenor și avocat. Acuzațiile politicienilor v-au determinat să dezvăluiți și latura artistică, faptul că ați făcut cursuri de cinematografie în Statele Unite. Care e cea mai importantă lecție pe care ați primit-o acolo?

– Că munca în echipă contează cel mai mult. Am regizat filme, pentru că școala pe care am făcut-o eu se cheamă de film making, și acolo am aflat că nu pot să fac nimic fără echipă. Că nu pot să fac nimic fără departamente, fără specialiști în lumini, fără regizor de platou. Știu că sunt extrem de creativ, mă consider cea mai creativă persoană pe care o cunosc, știu că sunt talentat la asta și n-am făcut, la rea­lizarea celebrului filmuleț, decât să aplic ce am învățat acolo. N-am inventat eu roata, dar nici nu am fost la primul film realizat. Asta e pasiunea mea, sunt un cinefil înrăit.

 

– Ați reușit să cuantificați participarea la pro­testul #șîeu?

– Au fost milioane de oameni solidari! Sunt sigur că participarea a fost de ordinul mili­oanelor. La o săptămână după pro­test, încă primeam filmulețe de la cei care s-au solidarizat, oameni pe care nu i-a numărat nimeni, niciodată. Am primit din Suedia imagini de la oameni care s-au oprit din lucru, șoferi care s-au oprit și au pus ma­și­nile pe avarii… Emoționant. Nu am anti­cipat niciodată o asemenea amploare.

 

– Pentru alte trei autostrăzi, pe lângă cea a Moldovei, s-au votat între timp noi legi. La ce ajută?

– Asta mă întreb și eu sau #șîeu, dacă do­riți. Pentru că în momentul în care s-a vo­tat legea Autostrăzii Unirii, am spus că, gata, am scăpat. Și a fost unul dintre moti­vele pentru care am mers în țară efectiv, pentru că filmul meu a fost transpunerea cinematografică a unui fapt real! Eu am mers cu adevărat să văd autostrada aia care nu există. Ce folos că s-a votat autostrada, dacă noi tot nu avem șantiere? Ce folos că se tot votează, dacă noi mergem tot pe poteci?

 

– Când sperați că veți putea să circulați cu propriul autoturism pe Autostrada Moldovei?

– De ce mă-ntrebați lucruri sfinte? Sper să nu ajung să-mi arate nepoții pozele de pe autostradă când o să am eu barba până la genunchi. Îmi doresc extrem de mult să se întâmple lucrul ăsta, să ajung să circul și eu civilizat, sper ca nesimțirea să se frâ­neze odată. Ajunge, ajunge! Eu m-am să­tu­rat! Dar dacă nu vom fi cu toții solidari, dacă antreprenorii se vor duce într-un loc călduț, iar Ștefan Mandachi rămâne la țin­tire, o s-o luăm de la capăt și peste zece ani cineva o să mai facă un metru simbo­lic de autostradă.

 

– Cum veți menține presiunea asupra poli­ti­cienilor?

– Nu am o strategie ca să mențin atenția sau presiunea, nu vreau să fiu un activist de serviciu. Am și alte pasiuni, am și alte lu­cruri de făcut. Sigur că acum trăiesc o stare euforică pe fondul solidarității de care m-am bucurat, dar mă și întreb ce se va întâmpla după ce toată lumea se va fi dus acasă. Pentru că nu văd pe nimeni gata să continue acțiunile mele. Și bine­în­țeles că au început să apară tot felul de ar­ti­cole despre mine, cine sunt eu „cu ade­vărat“… Niște minciuni! Aș vrea să mă bufnească râsul, dar nu se poate. Am explicat cât de bine s-a putut pe blogul meu. Sunt niște răuvoitori care reflectă de altfel și expresia neamului românesc, când cineva face un act de curaj e presupus a fi un conspiraționist, un spion, orice, numai un om sincer și curajos nu.

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.

d