#Șîeu, omul: Sper să nu ajung să-mi arate nepoții poze cu autostrada Moldovei când voi avea barba până la genunchi

NewMoney 02/04/2019 | 13:55 Oameni
#Șîeu, omul: Sper să nu ajung să-mi arate nepoții poze cu autostrada Moldovei când voi avea barba până la genunchi

Autor: Carmen Constantin

 

La 33 de ani, Ștefan Mandachi e un om de afaceri cu experiență și protestatar începător. Când vine vorba de auto­străzi, nici nu mai așteaptă întrebările jurnalistului, intervine în discuție sigur pe el. Din revolta provo­cată de lipsa infrastructurii rutiere, lui Ștefan Mandachi i-au ieșit un videoclip care l-a făcut celebru și un protest la care s-au ra­liat români din toată țara și din diaspora. Mingea se află acum în terenul politicie­nilor. 

Acest articol a apărut în numărul 62 (1 – 14 aprilie 2019) al revistei NewMoney

 

NewMoney: Protestul #șîeu a fost, în mod cert, un succes.

Ștefan Mandachi: Așa e, a fost un enorm succes!

 

– Dar tot nu avem autostrăzi. Ce urmează?

– Să nu ne mai comparăm cu România ulti­milor 30 de ani. Am tot făcut asta. Hai­deți să ne comparăm acum cu țările civili­zate, în care autostrăzile nu se discută la ne­sfârșit, ci chiar se construiesc. Prefer com­­parația cu țări precum China, Ame­ri­­ca, Franța, Spania, Croația, Ungaria… Sunt țări în care s-au construit și o mie de kilometri într-un an. Acolo nu sunt extra­te­reștri. Sunt tot oameni! Dar sunt oameni care construiesc, care fac strategii și poli­tici publice de construcții, iar după aceea le respectă… Haideți să ne comparăm cu ei. Dacă ei construiesc o mie de kilometri într-un an, înseamnă că într-o lună fac aproape 100 de kilometri, faceți și dum­neavoastră socoteala. Dacă și în România am reuși același lucru, atunci ar fi OK, ar fi superbine și ar însemna că am merge mai departe. Eu sper să se construiască. Sunt optimist, pentru că semnalul de alar­mă tras la mijlocul lunii martie a fost extrem de puternic. Nimeni nu mai poate spune că românii nu sunt solidari. Nu a contat dacă sunt sau nu membri într-un partid, nu au contat clasa socială și nici pro­fesia. Toți am fost solidari. Semnalul de alarmă a fost extrem de puternic și aș­tep­tăm să vedem cum iau ființă aceste autostrăzi. E clar că toată România vrea autostrăzi.

 

– Ați fost ținta unor atacuri politice dure din partea Puterii…

– Nu vreau să comentez discursuri politice, pentru că eu nu fac politică. În orice caz, nu m-au impresionat. Cum să mă impresioneze un atac nejustificat? Până la urmă, ce am făcut? Un film de cinci mi­nu­te pe care l-am postat pe internet. Nu am acuzat pe nimeni de nimic, nu am jig­nit pe nimeni, nu am chemat la răscoală sau la revoltă. Am spus că eu îmi voi închide cele 40 de restaurante. Și le-am solicitat românilor să provoace trei persoane să facă același gest. Poate că făcea gestul ăsta numai vecinul meu sau numai prie­tenul prietenului vărului meu. Și am fi fost, cu totul, zece oameni. Dar iată că am fost, de fapt, mult mai mulți. Cu ce sunt vinovat eu că exemplul meu a fost urmat? Nu am instigat și nu am răsculat pe nimeni. Nu am jignit, nu am insultat, nu am adresat injurii.

 

– Ca să fie clar pentru toată lumea, putem spune cât a durat și cât a costat să realizați videoclipul care v-a făcut celebru și metrul simbolic de autostradă din Moldova?

– Videoclipul a fost realizat cu firme profesioniste, pe care le-am făcut publice. Sunt firme cu capital românesc, banii au fost reintroduși în economie… Nu am ținut banii la pușculiță. Puteam să-i țin la pușculiță, sub pernă sau puteam să-i joc la cazinou. Nu, eu am reinvestit banii în economie. Nu am făcut calculul, deo­camdată. Când o să am cifrele, le voi face publice.

 

– Știți că unii oameni politici (de pildă, Liviu Dragnea) au vorbit de costuri de 100.000 de euro pentru metrul de auto­stradă simbolic de la Suceava?

− Cum să coste 100.000 de euro o palmă de beton?! Poate așa construiesc ei. E un metru simbolic, nici măcar un metru real de șosea. Sigur, costurile sunt mari pentru mine, dar am cheltuit din propriii bani, din vistieria proprie a persoanei fizice Ștefan Mandachi. Nu am luat bani de la alt­cineva, am cheltuit banii mei, pe care i-am muncit cu trudă și cu cinste.

 

– Lumea vă știe drept antreprenor și avocat. Acuzațiile politicienilor v-au determinat să dezvăluiți și latura artistică, faptul că ați făcut cursuri de cinematografie în Statele Unite. Care e cea mai importantă lecție pe care ați primit-o acolo?

– Că munca în echipă contează cel mai mult. Am regizat filme, pentru că școala pe care am făcut-o eu se cheamă de film making, și acolo am aflat că nu pot să fac nimic fără echipă. Că nu pot să fac nimic fără departamente, fără specialiști în lumini, fără regizor de platou. Știu că sunt extrem de creativ, mă consider cea mai creativă persoană pe care o cunosc, știu că sunt talentat la asta și n-am făcut, la rea­lizarea celebrului filmuleț, decât să aplic ce am învățat acolo. N-am inventat eu roata, dar nici nu am fost la primul film realizat. Asta e pasiunea mea, sunt un cinefil înrăit.

 

– Ați reușit să cuantificați participarea la pro­testul #șîeu?

– Au fost milioane de oameni solidari! Sunt sigur că participarea a fost de ordinul mili­oanelor. La o săptămână după pro­test, încă primeam filmulețe de la cei care s-au solidarizat, oameni pe care nu i-a numărat nimeni, niciodată. Am primit din Suedia imagini de la oameni care s-au oprit din lucru, șoferi care s-au oprit și au pus ma­și­nile pe avarii… Emoționant. Nu am anti­cipat niciodată o asemenea amploare.

 

– Pentru alte trei autostrăzi, pe lângă cea a Moldovei, s-au votat între timp noi legi. La ce ajută?

– Asta mă întreb și eu sau #șîeu, dacă do­riți. Pentru că în momentul în care s-a vo­tat legea Autostrăzii Unirii, am spus că, gata, am scăpat. Și a fost unul dintre moti­vele pentru care am mers în țară efectiv, pentru că filmul meu a fost transpunerea cinematografică a unui fapt real! Eu am mers cu adevărat să văd autostrada aia care nu există. Ce folos că s-a votat autostrada, dacă noi tot nu avem șantiere? Ce folos că se tot votează, dacă noi mergem tot pe poteci?

 

– Când sperați că veți putea să circulați cu propriul autoturism pe Autostrada Moldovei?

– De ce mă-ntrebați lucruri sfinte? Sper să nu ajung să-mi arate nepoții pozele de pe autostradă când o să am eu barba până la genunchi. Îmi doresc extrem de mult să se întâmple lucrul ăsta, să ajung să circul și eu civilizat, sper ca nesimțirea să se frâ­neze odată. Ajunge, ajunge! Eu m-am să­tu­rat! Dar dacă nu vom fi cu toții solidari, dacă antreprenorii se vor duce într-un loc călduț, iar Ștefan Mandachi rămâne la țin­tire, o s-o luăm de la capăt și peste zece ani cineva o să mai facă un metru simbo­lic de autostradă.

 

– Cum veți menține presiunea asupra poli­ti­cienilor?

– Nu am o strategie ca să mențin atenția sau presiunea, nu vreau să fiu un activist de serviciu. Am și alte pasiuni, am și alte lu­cruri de făcut. Sigur că acum trăiesc o stare euforică pe fondul solidarității de care m-am bucurat, dar mă și întreb ce se va întâmpla după ce toată lumea se va fi dus acasă. Pentru că nu văd pe nimeni gata să continue acțiunile mele. Și bine­în­țeles că au început să apară tot felul de ar­ti­cole despre mine, cine sunt eu „cu ade­vărat“… Niște minciuni! Aș vrea să mă bufnească râsul, dar nu se poate. Am explicat cât de bine s-a putut pe blogul meu. Sunt niște răuvoitori care reflectă de altfel și expresia neamului românesc, când cineva face un act de curaj e presupus a fi un conspiraționist, un spion, orice, numai un om sincer și curajos nu.

– Ați estimat ce ar însemna pentru aface­rea dumneavoastră să existe autostrăzi?

– Timpul de transport s-ar înjumătăți. Iar banii pe care i-aș economisi ar rămâne în compania noastră și aș putea să îi reinvestesc. Una e ca șoferul să facă 16 ore pe drum și alta e să facă 8 ore. Aș face o fa­brică la Suceava. Ceea ce nu pot să fac acum, pentru că n-aș avea cum să transport marfa din Suceava. E greu și din Bu­curești, și marfa de acolo o transport cu chiu, cu vai, dar de la Suceava ar fi exclus. Cum aș putea să investesc în Suceava cu potecile astea pe care le avem? Gândiți-vă că strada are 8 metri. Nu e loc nici să treacă un tir pe lângă mașina mea de 1,70 metri lățime. Cum e posibil să merg în fie­care zi pe marginea gropii și să tratez cu nonșalanță o potențială dramă?

 

– Apropo de afacerea dumneavoastră: care e cifra de afaceri și câți anga­jați aveți?

– În rețeaua proprie avem 500 de angajați și o cifră de afaceri de 15 milioane (de euro, n.r.). În tot grupul, adică cu tot cu fir­mele francizate, avem în jur de 27 de milioane de euro cifră anuală și în jur de 850 de angajați, în total.

 

– Care este valoarea taxelor pe care le plă­tiți statului român, în fiecare an?

– Numai firmele mele, 1,3 milioane de euro pe an. Partenerii cu francize cred că mai plătesc și ei un milion. În ulti­mii șapte ani am plătit multe milioane de euro.

 

– Veți dezvolta lanțul de restaurante?

– Ăsta este dezideratul meu: să dezvolt o rețea internațională de francize. Trebuie să consolidez ce am construit și să fiu atent. Mă aștept la mai multe controale, la sporirea atenției asupra restaurantelor mele, la fotografii din restaurante… (of­tează, n.r.) Am vulnerabilizat, probabil, re­țeaua de franciză. Ce pot să spun e că vân­zările nu au crescut după #șîeu deloc.

 

– Firma care v-a făcut PR nu are rezultate la Finanțe și nici site. Ați fost primul client?

– E o firmă nouă, înființată anul trecut. Are clienți, pentru că oamenii au venit din corporații. Lumea îi caută pentru că sunt profesioniști. Dar dacă firma s-a înființat în 2018, bilanțul se depune în mai, parcă. De aia nu figurează nicăieri.

 

– Ați luat în calcul să părăsiți România?

– Deocamdată, nu. Doar în concedii.

 

România încă își caută drumurile 

România are una dintre cele mai scurte rețele de autostrăzi din UE, cu doar 806 kilometri, la un teritoriu de peste 238.000 de kilometri pătrați. În 2018, au fost inaugurați doar 58 de kilometri.

 

  • CAZUL BECHTEL. Semnat în 2003, contractul autostrăzii Bechtel a fost reziliat și declarat pierdut zece ani mai târziu, când autostrada trebuia să fie gata. Sta­tul român a plătit aproape 1,5 miliarde de euro pentru mai puțin de un sfert din cei 415 kilometri pe care trebuia să-i măsoare precursoarea Auto­străzii Transilvania.
  • AUTOSTRADA SCUFUNDATĂ“. În trecut, multe proiecte din România au fost afectate de scandaluri de corupție. Cel mai recent se referă la segmentul Cunța-Săliște, supranumit „autostrada scufundată“. Cei aproximativ 22 de kilometri de șosea rapidă, inaugurați chiar înainte de alegerile prezidențiale din 2014, au fost închiși doar zece luni mai târziu, din cauza alu­necărilor de teren și a preo­cu­părilor legate de siguranță din zona Aciliu. În urma reparațiilor, care au mai durat un an, circu­lația a fost reluată, dar și în pre­zent compania de drumuri caută experți care să certifice stabilizarea pânzei freatice din zonă.
  • PITEȘTI-SIBIU. Autostrada ce­rută de francezii de la Renault de peste zece ani poate intra în construcție cel mai devreme în 2020, potrivit Companiei Nați­o­nale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR).
  • CRAIOVA-PITEȘTI. Într-o situație similară, oficialii de la Ford Craiova au atras atenția recent, chiar în fața premierului Viorica Dăncilă, că autostrada Craiova-Pitești le-a fost promisă acum mai bine de zece ani, odată cu achiziționarea uzinei de automobile.

FOTO: Arhiva personală