Sora Cristinei Bâtlan, fondatoarea pantofilor Musette: „Eram în clasa a XII-a când am făcut firma, am avut probleme și cu dirigintele”

Cristina Dobreanu 11/05/2017 | 12:46 Oameni
Sora Cristinei Bâtlan, fondatoarea pantofilor Musette: „Eram în clasa a XII-a când am făcut firma, am avut probleme și cu dirigintele”

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

Spiritul antreprenorial pare să fie, în unele cazuri, o trăsătură definitorie de familie. Iulia Radu și soțul său, Aurelian, au vrut să aibă propria producție de îmbrăcăminte încă de acum mai bine de 20 de ani. Astăzi, Depot 96 a ajuns la afaceri de aproape trei mili­oa­ne de euro. Mai puțin știut e însă faptul că Iulia Radu este sora mai mică a Cristinei Bâtlan, creatoarea pantofilor și genților Musette.

„Antreprenoriatul nu este nici artă, nici știință, ci este o practică“, spunea părin­tele managementului modern, americanul Peter Dru­cker. Și tocmai pentru că niciun manual nu explică întocmai pro­vo­cările de care un antreprenor se va lovi în drumul său, mulți sunt nevoiți să testeze pe propria piele suișurile și mai ales coborâșurile lumii afacerilor. Doar că uneori acestea par mai ușor de de­pă­șit atunci când în familie există un model de succes. Iar po­vestea Iuliei (42 de ani) și a lui Aurelian Radu (45 de ani) pare să se înca­dreze în acest tablou.

Startul. La începuturile anilor ’90, Iulia Radu și viitorul său soț începeau o mică afacere cu magazine în care vindeau angro confecții făcute în fabrici românești. „Eu eram în clasa a XII-a când am făcut fir­ma, am avut probleme și cu dirigintele, profesor de matematică, din această cauză“, își amintește Iulia Radu începuturile sale în aventura antreprenorială.

De altfel, a și refuzat să dea examen la medicină, așa cum își dorea mama sa (care, la rândul său, a lucrat în industria textilă și a creat în anii ’80 un tip de bla­nă sintetică), și a urmat exemplul su­rorii mai mari, Cristina Bâtlan, cea care pornea împreună cu soțul ei, Roberto, o afacere cu țesături de import.

Iulia și Aurelian Radu vindeau confec­țiile și către mari retaileri precum Metro, Carrefour sau Selgros. Afacerile în co­merț nu s-au dovedit foarte profitabile și câțiva ani mai târziu au decis să de­vină produ­cători, astfel încât să controleze nu doar partea de vânzare ci și de creare a produselor. „Oamenilor le este greu să facă ceva al lor, fac mai ușor co­merț. Dar noi de-asta am și vrut pro­ducție: am vrut să avem ceva al nostru, un lucru pe care să îl faci cum vrei tu“, spune el.

Au început cu zece mașini de cusut, iar la sfârșitul anilor ’90 aveau și prima fa­brică. „Lucram cu țesături de la Musette pentru că făcea importuri cu prin­turile cele mai frumoase, țesăturile uni le luam și de la alți furnizori“, își mai amin­tește Iulia Radu. Și astăzi iau o parte din materiale din Italia, de acolo de unde sora ei alegea țesăturile pentru importuri, înainte de a se lansa în producția de pantofi și genți. Mătasea vine însă mai ales din China. Au ales să nu facă lohn, deoarece, spun ei, pentru acest tip de afacere „trebuie să fii doar un bun executant și atât“, adăugând că au acceptat doar o co­mandă pentru a-și demonstra „că se poate“.

Anii 2000 au însemnat și o creștere a brandului lor propriu – Erros –, care a ajuns până în plină criză să aibă 15 ma­ga­zine în întreaga țară. Doar că anul 2011 a fost unul de cotitură pentru businessul celor doi.

Restartul. Criza a însemnat pentru fa­milia Radu și apropierea colapsului – aveau magazinele de gestionat, chiriile, iar posibilitățile lor de negociere erau mici. În plus, creditele de la bancă începeau și ele să îi strângă cu ușa. Au fost nevoiți să declare insolvența, iar brandul Erros, care abia începea să prindă contur, a rămas doar o amintire.

Totuși, Iulia și Aurelian Radu nu au re­nunțat la afaceri. Au pornit din nou, aproape de la zero, sub un nou nume, cu rezonanță franțuzească – Depot (în limba franceză, dépôt înseamnă depozit), căruia i-au adăugat un 96, numărul la care se află fabrica și outlet-ul producăto­rului, pe Splaiul Unirii.

De altfel, „vecini“ de clă­dire sunt pantofii și gențile Musette, bine amplasați la parterul clădirii, într-un outlet și un showroom. „Cu Depot 96 am avut cumva drumul bătătorit, de-asta am și crescut atât de frumos“, spune acum Aurelian Radu. Pare că au învățat din greșelile făcute înaintea crizei, dar, în industria textilă, nu mulți au fost cei care au su­praviețuit sau care au avut curajul să o ia de la capăt.

Din cele peste 8.700 de companii din industria textilă active în 2008, peste 1.700, adică 20%, au ieșit definitiv din piață, arată datele unui studiu Coface. Pe de altă parte, ponderea companiilor care au înregistrat profit a crescut, cu până la 51%. Pe fondul efectului de curățenie, profitabilitatea a crescut, ceea ce arată „impactul înșelător al efectului de supra­vie­țuire“, explică Iancu Guda, services director Coface România.

Iar presiunile au fost și au rămas mari în industrie. Poate de aceea și soții Radu sunt mai prudenți. În momentul de față au doar șapte magazine: șase în Bucu­rești (în magazinul Unirea, outlet-ul din Splaiul Independenței și în centrele co­merciale AFI Cotroceni, Băneasa Shopping City, Mega Mall și Promenada) și unul în Craiova. În toamna anului trecut au început să accelereze dezvoltarea în online, fiindcă au înțeles că astfel pot ajun­ge mai simplu în toate orașele din România. Dar acest lucru nu înseamnă că nu au planuri și în offline.

Viitorul. Tot după 2011, au început treptat ramificarea gamei de produse și au început câteva proiecte cu școli pentru crearea de uniforme pentru elevi. Au ajuns să îmbrace 9.000 de copii, de la 10-12 școli din București. În plus, au și câ­teva contracte cu multinaționale, pentru care creează tot uniforme. Deschide­rea de noi magazine și participarea la târguri internaționale de fashion (cum ar fi cele de la Paris sau Milano) sunt pe lista lor de dorințe. Dar rămân prudenți.

Nu au o linie dedicată bărbaților, pentru că lipsa de spațiu este din nou o pro­blemă. De altfel, o parte din producție o lucrează și în ateliere partenere, iar în fabrica lor sunt făcute mai ales mostrele, prototipurile, probele sau ajustările. „Mi-aș dori o linie de croit automată“, mărturisește Aurelian Radu, estimând costul acestui utilaj la 150.000 de euro.

Dar, pentru acest lucru, i-ar trebui cel puțin 150 de oameni, față de 100 câți are acum. „Nu găsim personal. Oamenii preferă să stea acasă decât să aibă ceva de lucru“, mai punctează coproprietarul Depot 96. De aceea, stă cu ochii pe fabricile care ar putea să se închidă, pentru a le putea prelua la pachet cu angajații.

Și nu este singurul care face acest lucru – proprietarii producătorului de pija­male Sofiaman, din Târgu Neamț, au declarat recent pentru NewMoney că inten­țio­nează să preia o astfel de fabrică în zona în care se află. Spre deosebire de Sofiaman, Depot 96 nu se află într-o zonă cu tradiție pentru confecții, iar opțiunile sunt mai reduse, cele mai apropiate des­ti­nații fiind Curtea de Argeș sau Focșani. „Trebuie să fie personal, investiția nu este o problemă așa mare.“

La fel ca în „familia Musette“, Iulia Radu se ocupă de partea de creație, iar soțului său îi revin lucrurile mai tehnice. Cu toate acestea, antreprenoarea recu­noaște că „deci­ziile cele mai bune le ia el. E mai calculat“.

Colaborarea cu familia Bâtlan este și ea una strânsă, izvorâtă din complicitatea celor două surori. „Ne mai și sfătuim la deciziile de business“, mai spune Aurelian Radu. Însă atunci când vine vorba despre viitorul Depot 96, gândurile îi sunt îndreptate către cei doi copii: Ariana (24 de ani), studentă la arte și design la Eindhoven, în Olanda, și Andrei (17 ani), care ar vrea să studieze administrarea afacerilor. Nu pun presiune pe ei, însă speră ca drumurile să îi poarte tot spre producție, în (deja) buna tradiție de familie.  

[/vc_column_text][vc_text_separator title=”Branduri născute în România” color=”juicy_pink”][vc_column_text]În multitudinea de companii care lucrează (aproape) exclusiv în lohn, sunt și câteva companii autohtone care au avut curajul să producă și branduri proprii.[/vc_column_text][vc_column_text]

  • NISSA. Afacerea autohtonă de familie, pornită de Denisa Radian împreună cu sora și mama sa, a ajuns la patru magazine în București și alte 12 în restul țării. Produsele brandului sunt distribuite la nivel internațional, prin intermediul unor parteneri, în peste 300 de magazine multibrand.
  • PNK CASUAL. Două surori, Georgiana Curuia și Patricia Niculae, au pus bazele PNK Casual în urmă cu mai bine de zece ani. Deși prezența offline este mai redusă (trei magazine în București), cele două surori livrează produse în peste 50 de țări grație comenzilor din online.
  • ETIC. În urmă cu aproape 20 de ani, Ana-Maria Coman și Costin Strimbeanu și-au pus în gând să le ofere clienților cu venituri medii haine făcute în România. Astăzi, antreprenorii au reușit să ducă brandul Etic în patru orașe: București, Constanța, Brașov și Craiova, totalizând zece magazine.
  • POEMA. Discretul brand craiovean de fashion a bifat în cei peste zece ani de existență 17 boutique-uri în întreaga țară și un magazin online cu care face livrări în România.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

 


FOTO: Laszlo Raduly / NewMoney

Cristina Dobreanu a debutat în presa scrisă acum 12 ani, la România liberă. Apoi a scris la revistele de business și after business Income Magazine și Forbes România, și la portalul de business Profit.ro. A participat, în 2010, la proiectul “Study and information Programme for Young Journalists from South East Europe”, (Berlin, Germania), realizat de Konrad Adenauer Stiftung. Este specializată pe politică externă și macroeconomie, dar acoperă din punct de vedere editorial subiecte legate de lumea antreprenorială.