Slaba reprezentare în instituțiile europene

Săptămâna trecută, toți europarlamentarii români, 33 la număr, le-au adresat președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și comisarului european pentru buget și administrație, Johannes Hahn, o scrisoare prin care au solicitat acțiuni concrete spre a remedia slaba reprezentare a românilor în posturile de conducere din structurile comisiei. Aflăm, bunăoară, că niciun român nu ocupă o funcție de director general în Comisia Europeană, iar numărul românilor în poziții de management este foarte scăzut, deși țara noastră este a șasea ca mărime în Uniunea Europeană. Aleșii români punc­tează și politica resurselor umane de la nivelul Comisiei Europene, care ne-ar dezavantaja. Un gest lăudabil, în primul rând pentru că, indiferent de culoarea politică, cei 33 s-au pus de acord să facă un demers comun.

Totodată, textul europarlamentarilor români atrage atenția asupra unei probleme reale, cu consecințe grave la adresa prezenței și influenței țării noastre la nivel european.

UN DEMERS TARDIV. Din păcate – și nu pot trece cu vederea acest lucru –, demersul vine foarte târziu și nu cred că pre­ședinta comisiei și comisarul ce are în portofoliu administrația vor putea face ceva. Cel puțin nu în următorii patru ani.

Problema subrepre­zen­tării românilor în instituțiile europene este un aspect al marii probleme a subre­pre­zentării românilor în organizațiile internaționale. România, iar asta este vina celor care au avut în mâini destinele politicii externe românești, fără ex­cepție, nu a avut și nu are vreo politică de plasare a românilor în poziții inter­naționale.

Vina nu o poartă serviciile de resurse umane ale organizațiilor inter­naționale și nici ale instituțiilor europene! Cei care negociază o poziție de comisar în momentul apro­pierii schimbării de ștafetă de la Bruxelles nu se pot limita la portofoliu. Nu este suficient. În momentul în care se negociază o asemenea poziție, trebuie avută în vedere și prezența unor români în cabinetele comisarilor atribuiți altor țări și în pozițiile de director general.

Se practică și anumite tandemuri. Bunăoară, Franța și Germania au un acord prin care în funcția de șef de cabinet al comisarului francez este desemnat un german și viceversa. De ce nu încercăm să creăm asemenea înțelegeri cu o țară din regiune? Influența la nivel european se construiește, se impune, se imaginează având o strategie pe termene scurt, mediu și lung.

O PROBLEMĂ DE SIGURANȚĂ NAȚIONALĂ. Am scris și în alte rânduri că lipsa românilor în poziții relevante în instituțiile europene și în comitetele de experți, acele laboratoare în care se imagi­nează politicile și strategiile europene, reprezintă principala vulnerabilitate de siguranță națională. Este iluzoriu să credem că un expert danez și altul german sau francez vor lua în calcul într-un comitet de lucru interesele specifice ale României. Dar tre­buie să ne supunem reglementărilor scrise de aceștia. O poli­tică de personal la nivel european era o obligație în momentul în care ne-am integrat în Uniunea Euro­peană. Nu poate fi acceptat ca după 12 ani să con­statăm brusc această lipsă!

Iată de ce cred că demersul europarlamentarilor români trebuie să fie numai o etapă, care să continue cu interpelarea guvernului pentru a crea un grup de lucru cu reprezentanți din toate ministerele, pentru a realiza o cartografiere a pozițiilor de interes și pentru a constitui o pepinieră cu persoane susceptibile să ocupe poziții în instituții europene. Degeaba vom ocupa anumite funcții, dacă vom trimite oameni nepregătiți și care nu vor avea în ima­ginarul lor necesitatea de a ține strâns legătura cu instituțiile de resort din România și cu reprezen­tanța noastră permanentă de la Bruxelles.

Următoarea etapă a demersului celor 33 de europarlamentari români ar trebui să fie în legătură cu propriile partide, pe tema departamentelor de afa­ceri europene și a prezenței în rândul familiilor politice europene. Partidele însele trebuie să aibă pepi­niere de specialiști în afaceri europene, de oameni care să socializeze cât mai mult la nivel european. Inclusiv problema strategiilor pentru Parlamentul European trebuie abordată de cei 33 de aleși.

Se spune că primul mandat este de a învăța, al doilea – de a acționa și al treilea – de a transmite. Partidele din Germania au o strategie de trei mandate pentru europarlamentarii lor, perioadă în care se urmărește și calitatea acestora.

Influența se construiește prin vechime, dar și prin know-how. Deseori, așa-numiții shadow raporteurs, raportorii din umbră pe anumite dosare, sunt mult mai influenți decât raportorii desemnați pe criterii ce țin de algoritm politic. Iată câteva aspecte care ne arată cât de departe suntem conceptual de înțelegerea subreprezentării românilor la nivel european.

Ștefan Popescu este Doctor în istoria relațiilor internaționale contemporane la Universitatea Paris 1 - Sorbona și fost secretar de stat în MAE.