Sirena din Marea Neagră: este România dispusă să plătească mai mult pentru gazele naturale?

Carol Dan 02/12/2016 | 11:55 Companii
Sirena din Marea Neagră: este România dispusă să plătească mai mult pentru gazele naturale?

România mai are gaze naturale pentru încă vreo zece ani și, de aceea, așteptă­­ri­­le legate de descoperirile din Marea Neagră sunt ridicate. Consumul intern a fost asigurat, în ultimii ani, aproape integral din producția proprie, însă, după 2025, cea mai plauzibilă va­­riantă este dependența de importuri.

„În Marea Neagră s-au descoperit resurse de gaze ale căror costuri de exploatare vor fi mult mai ridicate decât ale celor din zăcămintele actuale. Adică va exista o creștere a prețului la consumatorul final“, afirmă Dumitru Chisăliță, analist pe piața gazelor.

El apreciază că „se constată (din par­­tea companiilor care fac explorări, n.r.) o dorință de întârziere a lansării pro­­ducției în Marea Neagră“, motivată de scăderea prețului petrolului (care îl in­­fluențează pe cel al gazelor naturale). Da­­că, în urmă cu câțiva ani, momentul în­­ceperii extragerii resurselor din Marea Neagră era plasat în preajma anului 2020, acum declarațiile publice ale ope­­ra­­torilor zăcămintelor submarine suge­­rea­­ză că acest lucru nu se va întâmpla mai devreme de 2025. De ce? Pentru că aș­­teaptă creșterea prețului și scăderea ofertei, cel puțin pe piața locală.

Ce știm însă până acum despre gazele din Marea Neagră? În 2012, OMV Petrom și Exxon au anunțat că au descoperit, la 170 de kilometri de țărm, o pungă de gaz în care ar fi între 42 și 84 de miliarde de metri cubi. Apoi, în 2015, cele două companii au descoperit un alt zăcământ, dar nu i-au pu­­tut aprecia dimensiunea. Dar s-ar pu­­tea ca exploatarea acestor resurse să nu fie viabilă economic, așa cum reiese din datele Fondului Proprietatea, care vrea să își vândă o parte din acțiunile pe care le deține la OMV Petrom. Apoi, rușii de la Luk­­oil își evaluează la peste 30 de miliarde de metri cubi volumul de gaz dintr-un perimetru pe care îl au concesionat tot în Marea Neagră. Unele voci vor­­besc de rezerve submarine totale de 130 de miliarde de metri cubi, dar niciun ză­­că­­mânt nu poate fi exploatat întru totul.

Lăsând deoparte Marea Neagră, des­­pre care încă nu știm exact câte gaze are, resursele actuale sunt estimate la 700 de miliarde de metri cubi. Rezervele do­­ve­­dite, însă, sunt de 150 de miliarde de metri cubi. Adică doar aceste gaze pot fi extrase, luând în considerare nivelul actual al prețului pe piață, al costurilor companiilor și al taxelor impuse de stat. Producția actuală este de aproape 12 mi­­liarde de metri cubi pe an, asigurată în proporție de peste 90% de doar două companii, Romgaz Mediaș și OMV Pe­trom. Romgaz și OMV Petrom pun România pe locul al cincilea în ierarhia euro­­pea­­­­­­nă a producătorilor de gaze naturale, după Olanda, Norvegia, Ucraina și, încă, Anglia. Până la criza economică din 2008, cei doi producători locali de gaze nu reu­­șeau să acopere întreg consumul, astfel că România importa din Federația Rusă.

În ultimii doi ani, însă, odată cu închi­­de­­­­rea multor combinate chimice, ca efect al intrării în insolvență a grupului Inter­­Agro, nevoia de importuri a scăzut ra­­pid și dras­­tic, până aproape a dispărut. De exem­­plu, în luna martie din 2016, importurile au reprezentat 1,4%, potrivit ce­­lor mai recente date ale Autorității Na­­țio­­nale de Reglementare în domeniul Ener­­giei (ANRE). Comparativ, importuri­­le erau aproape 25% în 2012.

conducta-gaze_getty_newmoney
FOTO: Absența importurilor de gaze ar putea să fie doar ceva temporar Guliver / Getty Images

 

O ÎNTREBARE ȘI MULTE RĂSPUN­­SURI. În timp ce pentru Transgaz, compania de stat care gestionează rețeaua națională de transport al gazelor, ecuația este relativ simplă, anume că declinul producției interne va fi acoperit de gazele din Ma­­rea Neagră sau din import, lucrurile sunt par să fie mai complicate.

Potrivit lui Chisăliță, peste 10-12 ani, România ar deveni dependentă „masiv“ de importuri. Dar acesta nu este singurul scenariu, iar în final realitatea va fi con­turată de deciziile politicienilor și ale companiilor, dar și de prețul de la acea dată a gazelor. Dacă statul nu va majora în viitor taxele și redevențele pentru pro­­duc­­ția de hidrocarburi, al căror nivel es­­te neschimbat de zece ani, România și-ar putea asigura consumul propriu chiar și peste zece ani. Apoi, pentru a nu avea nevoie disperată de importuri, ar trebui ca în zece ani prețurile și consumul să nu crească. Ceea ce este, dacă nu imposibil, cel puțin greu de anticipat. Astfel că, prin 2025, România va redeveni o ța­­ră dependentă de importuri.

O altă soluție ar fi conservarea rezer­­ve­­lor actuale prin încetarea investițiilor în prelungirea duratei de viață a zăcămin­­telor aflate în exploatare, respectiv prin renunțarea la dezvoltarea de noi zăcă­­minte.

„O astfel de opțiune radicală nu s-a apli­­cat până în prezent în România“, ada­­u­­gă Chisăliță. Desigur, există și alternativa unei ges­­tio­­nări inteligente a resur­selor de care dis­­pune România. Asta ar însemna utili­­zarea energiei hidro, fotovoltaice, eolie­­ne și a hidrocarburilor. În acest scenariu, con­­­­­­­­sumul de gaze naturale în România anilor 2035 nu ar trebui să depășească patru sau cinci miliarde de metri cubi, adi­­că mai puțin de jumă­tate din consumul actual.

„Asta ar determina cu totul alte scenarii și alte nivele de timp pentru rația pro­­duc­­ție-consum, care ar putea ajunge pentru mai multe zeci de ani“, precizează Chisăliță.

Guvernul de la București nu are niciun con­­trol real asupra resurselor de gaze din Marea Neagră. Pentru că aproape toți concesionarii perimetrelor de explo­­ra­­re de acolo sunt companii străine sau filiale ale unor companii străine.

De dragul acri­biei, trebuie menționat că și compania de stat Romgaz Mediaș, controlată de Ministerul Energiei, deține o partici­­pa­­ție într-un perimetru din Marea Neagră de­­ținut majoritar de grupul rus Lukoil. Pro­­blema e că are un pachet de doar 10%.

DE UNDE VOR FI IMPORTATE GAZELE? România este în acest moment interco­­nec­­tată cu sistemele de gaze din Unga­­ria, Republica Moldova, Ucraina și Bulga­­ria. Gazele care vin din Rusia prin Ucra­­i­­na sunt destinate, în mică măsură, con­su­­­­mului intern, pentru că volumele ce­­le mai mari ajung în Bulgaria, România fiind în principal țară de tranzit pentru gazele rusești vândute bulgarilor.

Totuși, prin Ucraina vine cea mai mare parte a gazelor consumate intern. Importuri de gaze, dar în volume nesemnificative, vin și din Ungaria, în timp ce o legă­tură cu Bul­­garia este abia în faza de con­s­trucție, după ani întregi de amânări. Im­portul prin această conductă cu Bulgaria nu es­­te așteptat să înceapă mai devreme de anul viitor.

După 2020-2025, ca surse de import, Ro­­mânia ar putea conta pe livrările din Fe­­derația Rusă, fie prin punctele tradițio­­nale (nordul și sud-vestul țării), prin Ungaria sau Bulgaria. Alte variante sunt Azerbaidjan și importurile de gaze naturale lichefiate din Grecia și Bulgaria.

Cât despre exporturi, ele nu există. Dar Comisia Europeană are de gând să schim­­be asta, pentru că presează Bucu­­reș­­tiul să asigure un flux bidirecțional cu vecinii, pentru a crea o piață funcțională în regiune. România nu face încă parte din această interconectare, iar pentru a evita sancțiuni, a elaborat la repezeală legislația care să permită exportul, însă acesta este imposibil din considerente tehnice. Pentru ca asta să se întâmple, trans­­portul și tranzitul energetic dintr-o țară într-alta ar trebui să se deruleze fără opreliști fizice.

Interconectarea rețelelor de gaze și dez­­voltarea pieței unice de gaze vor face ca, în viitor, tranzacțiile cu gaze să se rea­lizeze departe de sursă. Aceleași volume vor fi vândute și cumpărate în repetate rân­­­­duri, astfel că, la un moment dat, gaze­­le din producția internă vor reveni în cosumul național după un ocol prin Viena.

„A «importa» gaze din Marea Nea­­gră, sau, mai corect spus, a vinde pe piața din România gaze tranzacționate la Bur­­­sa din Viena, va fi o «normalitate» du­­pă in­­ter­­conectarea reală a sistemelor de trans­­­port și crearea unei piețe unice est- eu­­ropene“, afirmă Chisăliță.

GHEMUL DE CONDUCTE. Pe lângă gaze­­le pe care și le produce singură și pe cele pe care le ia din import, România a încercat să își asigure și alte surse de gaze. Mai exact, prin participarea la marile pro­­­­iecte transfrontaliere precum Nabu­­cco sau South Stream. Dar, până acum, tentativele României de a face parte din liga mare a jucătorilor de pe piața inter­­na­­țională de gaze au eșuat una după al­­ta, dar „vina“ e a altora. Prima încercare a fost cu Nabucco, gazoductul care, în ciu­­­­da sprijinului Comisiei Europene, a ie­­șit pe locul al doilea atunci când, în va­­ra lui 2013, operatorii uria­­șu­­lui zăcământ de gaze Șah-Deniz din Azerbaidjan și-au selectat cărăușii spre Europa. Gazele aștep­tate să vină prin acest gazoduct ar fi ajuns în Buamgarten, hub-ul de gaze al OMV.

South Stream, al doilea megaproiect ga­­­­zeifer care ar fi traversat țările din sud-estul continentului, n-a reușit, nici el, să vadă lumina zilei. Dezvoltat de Gazprom, gazoductul ar fi transportat gaze ru­­sești fie în Italia, fie în Austria. Asta pen­­tru că rușii au avansat mai multe va­­ri­­an­­te de traseu pentru această conductă. România a respins la început implicarea în South Stream, dar a început să ia în calcul și această variantă, ca urmare a tensiunilor de la acea vreme dintre Rusia și Bulgaria. În cele din urmă, la un an de la eșecul Nabucco, și acest proiect a fost lăsat deo­­parte. Totuși, Rusia spune că South Stream nu este abandonat „definitiv“.

După ce și-a văzut toate planurile date peste cap de desființarea Nabucco și ju­­ca­­­­tă pe degete de Moscova cu South Stream, România se agață acum de un nou proiect, BRUA (Bulgaria-România-Un­­garia-Austria), care ar urma să ducă ga­­ze din Bulgaria până în Austria. Succe­­sor al lui Nabucco, BRUA ar trebui să trans­­porte inclusiv gaze din Marea Nea­­gră și din zona Mării Caspice. Cumva iro­­nic, BRUA ar fi, de fapt, o extensie a TAP, gazo­­ductul care a înmormântat Nabu­­cco, fiind câștigătorul licitației organiza­­te în 2013 de operatorii zăcământului Șah-Deniz din Azerbaidjan.

„BRUA va determina creş­­te­­rea secu­­ri­­tăţii în apro­­­­vizionarea cu gaze naturale în cazul României și al altor țări europene“, arată Transgaz.

 


FOTO copertă: Petroliștii nu par să se grăbească să scoată gazele naturale din Marea neagră Sursa foto: Guliver / Getty Images

Carol Dan și-a început munca în presă în 2005, în Bistrița. După nouă ani în agenția de presă Mediafax, a trecut la cotidianul Ziarul Financiar și apoi la site-ul wall-street.ro. În septembrie 2016 s-a alăturat redacției New Money. Scrie pe domeniile energie și industrie.