De ce creșterea-record din primul semestru este o veste proastă pentru economie

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

Stăm bine pe hârtie – 2016 ne-a adus o creștere a produsului intern brut cu 5,2%, cel mai bun avânt economic de la criza din 2008 încoace. Totuși, să nu ne bucurăm. Nu încă.

Specialiștii știu, guvernanții știu, mediul de afaceri știe: dacă evoluția vine din consum stimulat artificial și din politici fiscale populiste – cum ar fi majorările salariale și reducerea taxei pe valoare adăugată (TVA) – atunci creșterea merită atenția unei știri de statistică și nimic mai mult. Pentru că, dacă săpăm în jurul acestui plus de 5% în PIB, constatăm că rădăcinile sunt firave.

Puse cap la cap. Creșterea cererii interne a fost satisfăcută, cu precădere, din import; industria locală pare să fi ratat acest val de creștere, cred unii analiști. „Chestiunea care se pune aici este dacă această creștere a consumului este sustenabilă pe termen lung, pentru că dacă nu este decât o întâmplare care intervine în 2016 și la începutul lui 2017, iar apoi lucrurile se potolesc, industria locală nu mai are motive să facă aceste investiții pe termen lung“, spune analistul Aurelian Dochia.

Ori chestiunea este că, în primele șase luni ale anului, industria a părut relativ decuplată de creșterea cu peste 5% a economiei, „în mod sur­­prin­­zător“, po­trivit Barometrului Industrial realizat de IRSOP și SNSPA în iulie. Barometrul se realizează lunar pe un eşantion de 328 de firme industriale, reprezentativ la nivelul celor 15.200 de firme industriale cu peste 9 angajaţi din România, care generează aproximativ 95% din totalul cifrei de afaceri din in­­dustrie.

Nici perspectivele nu sunt încurajatoare, indică acest Barometru. „Indicatorul privind comenzile noi s-a situat sub media ultimelor 21 de luni, semn că cererea se va menține slabă în perioada imediat următoare“.

De ce industria? Din nou: specialiștii, guvernanții, mediul de afaceri – toți știu că o evoluție sănătoasă a unei eco­­nomii este susținută de industria autoh­­tonă, nu de stimularea consumului. Pe de o parte pentru că industria are a doua cea mai mare pondere în PIB-ul României, după cea a serviciilor. Pe de altă parte, pentru că fluctuațiile din acest sector pot trage în jos și alte ramuri, ca la domino; uneori pot duce la apariția unor probleme sociale, cu costuri la bugetul de stat.

Specialistul în investiții Dragoș Roșca explică: forța de muncă specializată într-o anumită industrie, dacă ar fi dis­locată la un moment dat, devine inuti­lizabiă. Șomerii și-ar găsi cu greu alte locuri de muncă, deoarece sunt foarte slab calificați. Industria mineritului ar fi un exemplu ilustrativ. Mai mult, o bună parte a serviciilor s-a dez­voltat în jurul industriei, spune Roșca. Așa ajungem la efectul de domino adus în discuție mai devreme.

Industria este și cea care a atras cele mai multe investiții străine directe. La finele lui 2014, soldul total al investițiilor străine directe din România era de 60,2 miliarde de euro, aproape jumătate fiind în industrie. Străinii au investit cel mai mult în industria prelucrătoare.

Lipsa de încredere. Puse cap la cap – cifrele, perspectivele și percepțiile – rezultă o încredere în scădere a managerilor în industrie, după cum rezultă din Barometrul IRSOP și SNSPA. În ianuarie, indicatorul care măsoară așteptările conducerii cu privire la evo­luția comenzilor noi, a volumului pro­duc­ției și a nivelului prețurilor în urmă­toarele șase luni era la 68 de puncte. În august a coborât la 53 de puncte.

Condițiile actuale nu par să favorizeze inițierea unor proiecte de investiții, care să ducă la creșterea capacităților de pro­­duc­­ție din industrie, reiese din cerce­­ta­­rea IRSOP. O posibilă explicație pentru stagnarea investițiilor ar fi efervescența consumului. Managerii se așteaptă ca valul să treacă.

Aurelian Dochia identifică alte două explicații pentru această neîncredere. „Industria locală este cel mai bine pla­sată să răspundă creșterii cererii. De multe ori, are o limită de capacitate de producție și nu poate să crească până la nivelul la care crește cererea. Dar apare și situația în care prețurile nu sunt competitive cu cele din import“.

Plus: producție pentru afară. Radu Crăciun, economist-șef BCR, aduce în discuție un alt element care explică de ce industria nu crește în ritm cu economia. Multe companii intrate pe piața locală produc pentru piețele de afară, „ceea ce decuplează practic consumul intern de producție“.

În momentul în care ai o bucată din industrie care nu produce pentru piața in­ternă – cum ar fi industria auto –, ci pen­­­tru export, dinamica ei nu influen­țea­­ză piața internă. Dinamica ei se măsoară pe piața ex­­ter­­nă. Cu alte cu­vinte, degeaba crește consumul în România“, spune Radu Crăciun.

Anul acesta, industria ar urma să aibă o contribuție modestă la creșterea eco­nomică a României, de 0,9% din PIB, ni­­vel similar cu cel din 2014, potrivit datelor Comisiei Naționale de Prognoză (CNP). Cel mai semnificativ aport la creș­­te­­rea PIB, respectiv 1,8%, îl vor aduce serviciile.

Pe termen lung. Dacă punem în oglin­­dă aceste două cifre, nu ar trebui să ne îngrijorăm totuși, semnalează unii ana­­liști, pentru că, spun ei, economiile dez­­voltate sunt dominate de servicii. E și cazul nostru?

Aurelian Dochia este de părere că „industria trebuie să crească în continuare ca volum”, dar că „ponderea în economie este probabil să mai scadă“. Probleme ar putea apărea dacă ponde­­rea industriei scade brusc – semn că pier­­dem la capitolul competitivitat. Punct în care ar trebui să ne îngrijorăm.

[/vc_column_text][vc_text_separator title=”Importurile, preferate pentru prețurile mici” color=”juicy_pink” style=”double”][vc_column_text css=”.vc_custom_1476009753977{background-color: #ffe8e8 !important;}”]Avansul cererii interne s-a resimțit în activitatea industriei locale, dar consumul a avut o contribuție mai însemnată la creșterea importurilor, reiese dintr-un studiu realizat de BNR.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_column_text]EXPLICAȚIA BNR: „O adaptare mai lentă a ofertei interne la surplusul de cerere apărut în urma impulsionării consistente, prin scăderea taxării indirecte și majorarea veniturilor“, se arată în buletinul lunar din iunie.

COSTURI MAI MARI DE PRODUCȚIE. Viteza de creștere a producției autohtone a fost erodată de creșterea costurilor. Economiștii băncii centrale spun că „diferențialul de competitivitate prin preț a reprezentat principalul factor în explicarea decalajului de dinamică între importuri și activitatea industrială, contribuind de altfel la pierderea cotei de piață nu doar pe plan intern, ci și pe piețele externe de desfacere“.

IMPORTURILE – UN PLUS NESĂNĂTOS. Importurile au înregistrat un avans de 7,7% în prima jumătate a anului, ritm aproape dublu față de cel al exporturilor, astfel încât deficitul balanței comerciale s-a adâncit la peste 4,4 miliarde de euro, cu 1,1 miliarde de euro mai mult decât în aceeași perioadă din 2015.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

FOTO copertă: Guliver / Getty Images