Sfaturi grozave

Puține cărți despre mediul de afaceri au fost mai apropiate de stilul thriller decât recent publicatul volum „When McKinsey Comes to Town: The Hidden Influence of The World’s Most Powerful Con­sulting Firm“, sub semnătura a doi jurnaliști de la The New York Times, Walt Bogdanich și Michael Forsythe. Dezvăluirile celor doi – au vorbit cu peste o sută de foști sau actuali angajați ai firmei de con­sultanță – sunt cel puțin surprinzătoare. În termeni cât se poate de direcți, McKinsey este acuzată că reprezintă cauza unei bune părți din „relele“ care guvernează capitalismul american.

DOAR BANII AU VALOARE. De pildă, consultanți de la McKinsey i-au învățat pe directorii multinațio­na­lelor din SUA să țină salariile angajaților la limita subzistenței și să-și urce propriile remunerații la niveluri astronomice, susțin autorii cărții. Astăzi, ce-i drept, un chief executive officer (CEO) american câștigă, în medie, de 350 de ori mai mult față de un angajat obișnuit, spre deosebire de anii ’50, când multiplul era de 20.

Iar exemplul de mai sus poate părea o nimica toată în comparație cu recomandările pe care firma le-a dat producătorilor de calmante pe bază de sub­stanțe opioide. Într-o perioadă în care dependența de astfel de substanțe era în creștere (vorbim de anii 2000), iar autoritățile investigau cu rigurozitate modul în care se dădeau rețete pentru astfel de medicamente, vânzările unei companii farmaceutice cvasinecunoscute – Purdue Pharma – stagnau. Mc­Kinsey i-a învățat pe managerii Purdue să-i iden­tifice pe medicii care scriau cele mai multe rețete pentru medicamentele pe bază de opioide și să-și canalizeze efortul de vânzări pe aceștia. Cât de „bun“ a fost sfatul ne-o spune valoarea onorariilor pe care Purdue Pharma le-a plătit către McKinsey între 2004 și 2019 – aproape 84 de milioane de dolari.

Reprezentanții celei mai mari firme de consul­tanță din lume se apără, spunând că recenta carte „nedreptățește profund și firma, și munca noastră“. Asta, cu toate că McKinsey și-a cerut scuze pentru tehnicile de marketing imorale pe care le-a recomandat companiilor farmaceutice, precum și pentru alte practici care au fost sursa unor scandaluri de răsunet.

O altă problemă, subliniază jurnaliștii de la The New York Times, rezidă în aceea că McKinsey a vândut consultanță mai multor companii dintr-un domeniu, dar și autorităților de reglementare pentru industria respectivă. De asemenea, în vreme ce le­gis­lația antitrust le interzice companiilor dintr-un sector să colaboreze, le este permis în schimb să cumpere servicii de consultanță (se pare că, în unele cazuri, copiate la indigo) de la aceeași companie.

Cu toate acestea, McKinsey continuă să fie un magnet pentru cei mai buni absolvenți ai școlilor de business americane, iar rezultatele sale financiare – vom vedea mai jos – nu au deloc de suferit. De altfel, întreaga industrie de consultanță (alte două companii de talie mare sunt Bain & Company și Boston Consulting Group – BCG) este prima destinație pentru elita școlilor de afaceri. Circa 20-25% dintre absolvenții de MBA își doresc să lucreze în consul­tanță, potrivit Business Insider. Până și tinerii care ies de pe băncile Stanford Business School – o școală prin excelență antreprenorială – optează în proporție de aproape 20% pentru consultanță. Prin comparație, doar 1% dintre absolvenții de Stanford s-au dus către investment banking – un domeniu-vedetă în urmă cu 15 ani. Anatema aruncată peste această industrie în criza din 2007-2009 nu a fost ridicată nici azi.

Revenind, jurnaliștii americani sugerează că tot McKinsey a încurajat băncile de investiții să inven­teze produse financiare complexe, cele care au cauzat cumplita criză subprime de acum un deceniu și jumătate. Altă tendință păcătoasă la a cărei naștere firma a contribuit din plin a fost externalizarea pro­ducției către companii din afara Statelor Unite, precum Infosys din India. Iar McKinsey nu s-a sfiit să emită facturi atât către companiile americane, cât și către Infosys.

CUVÂNTUL DE ORDINE. Din punct de vedere financiar, McKinsey, Bain și BCG o duc din ce în ce mai bine. Între 2015 și 2020, veniturile combinate ale celor trei aproape s-au du­blat, până la 24 de miliarde de dolari, potrivit Kennedy Research Reports, citat de The Economist. Alte case de cercetare sunt de pă­rere că veniturile celor trei ar fi putut deja să atingă pragul de 30 de miliarde de dolari în 2021. Presupunerea are la bază o nevoie de consultanță în creș­tere, pe fondul problemelor generate de pandemie cu care s-au confrun­tat clienții din toată lumea.

Apropo de clienți, cuvântul de ordine la McKinsey este că aceștia trebuie puși deasupra interesului com­paniei. În aparență, nimic mai nobil. În realitate, există ceva chiar mai important – interesele socie­tății, ca ansamblu.

Inutil de precizat că rândurile de mai sus repre­zintă o culegere de situații extrase din cartea „When McKinsey Comes to Town“, așa cum au fost ele des­crise de Walt Bogdanich și Michael Forsythe.

Ionuț Ancuțescu are o experiență de peste 17 ani în presa economică și de business. A lucrat la publicațiile Ziarul Financiar, Capital, Biz, Business Magazin, Money Express, Forbes și Adevărul Financiar, iar acum este redactorul-șef al revistei NewMoney.