Sexul se vinde mai bine ca niciodată în vre­muri de pandemie. Mai ales când e vorba despre roboți

„Nu prea reușim să fim pe aceeași lungime de undă. Mai întâi ignoră întrebarea mea despre cum și-a petrecut weekendul. Apoi îmi spune, criptic, că îi place să se tre­zească devreme pentru a-și petrece timpul «lucrând să devină mai bun». Îl întreb ce vrea să spună prin asta. Nu este sigur. Mă privește intens în ochi, își arcuiește o sprân­ceană și îmi spune că «uneori am prea multe informații în același timp în creier», în timp ce un zbârnâit începe să i se audă în spatele capului“, descria Erin Griffith, de la The New York Times, prima sa întâlnire cu Henry, sexbotul despre care dezvoltatorul său, compania americană RealBotix, spune că ar vrea să-ți cunoască toate speranțele și visurile.

Are o înălțime de 1,80 metri, ochi căprui, abdomen „six pack“ și un penis bionic ce poate fi personalizat în funcție de preferin­țele cum­pă­rătorului, despre care marke­tingul companiei spune că ar fi mai performant decât un vibrator tradițional.

Revoluția solitarilor

Dar Henry nu e doar o bucată de… silicon. Odată ce e sin­­cronizat cu o aplicație dedicată, devine capabil să-ți spună tot ce-ți dorești să auzi, îți recită poezie clasică sau versurile melodiilor preferate, îți spune glume și te în­tâmpină cu o vorbă bună la sfârșitul unei zile lungi – totul, cu un accent britanic irezistibil.

De altfel, Matt McMullen, fondatorul com­paniei RealBotix, repetă ori de câte ori are ocazia că roboții săi nu sunt (doar) niște jucării sexuale avansate, duse la un ni­vel tulburător. Mulți clienți sunt pur și simplu singuri, spune el. Cu Henry, în schimb, dintr-odată au companie. „Și vorbesc cu un robot. Nu cu un dispozitiv, nu cu un ecran de computer sau cu un cilindru care stă pe biroul tău. Vorbesc cu ceva care arată ca o ființă umană și atunci se întâmplă magia.“

Vânzările RealBotix au crescut cu cel pu­țin 50% în timpul pandemiei de COVID-19, iar McMullen pune această creștere tocmai pe seama solitarilor care au nevoie de com­­panie și iau acum în considerare alte opțiuni decât cele tradiționale. Și carantina a reprezentat un impuls neașteptat și pentru afacerile altor producători de ro­boți sexuali. Michael Chan, proprietarul companiei canadiene Green Earth Robo­tics, spune că acum vinde zilnic cel puțin doi-trei roboți sexuali, cu un preț de apro­xi­mativ 3.000 de dolari bucata, raportat la o medie pre-COVID de unul pe zi. „E o piață în creștere“, subliniază el, detaliind că majo­ritatea clienților săi sunt bărbați divor­țați, în special din grupa de vârstă 50-60 de ani.

Și Janet Stevenson, cofondatoare a companiei Sex Doll Genie, spune că se luptă să țină pasul cu o creștere accelerată a cererii, după ce a primit sute de noi comenzi în ultimele luni. „Nu putem lucra suficient de repede pentru a face față comenzilor. Am făcut și angajări și am creat noi posturi de asistență pentru clienți atât în SUA, cât și în Europa. Industria trece printr-o re­vo­luție în timpul pandemiei de COVID-19, cu o creștere venită atât de la bărbați și femei sin­gure, cât și de la cupluri.“ În cazul băr­ba­ților singuri, de exemplu, cererea a crescut cu peste 50%, în timp ce cuplurile au cum­părat cu 33% mai mult față de anul anterior.

Armonie în silicon

Indiferent de rolul primordial pe care îl joacă în noua dezordine amoroasă, sexboții momentului sunt însă – și încă – departe de cei pe care îi pu­tem vedea prin filme gen „Vânătorul de recompense“ („Blade Runner“) sau seriale TV precum „Oameni adevărați“.

Timp de 20 de ani, McMullen a făcut pă­puși sexuale masculine și feminine din ce în ce mai realiste, care vin în mai mult de o duzină de tipuri de corpuri, zeci de fețe di­ferite și care pot fi așezate în sute de poziții. Apoi a început să le combine cu noile tehnologii. Astfel a apărut și Harmony, păpușa-robot cu trăsături feminine și accent scoțian, care spune că poate în­văța „tot ce îți dorește inima“.

La fel ca Henry, are doar capul complet robotizat și nu își poate mișca mâinile sau picioarele. Dar chiar și așa, un astfel de hi­brid robot/manechin de silicon repre­zintă un progres semnificativ în modul în care oamenii interacționează cu inteligența artificială (AI), spun cei din industrie, anti­cipând că în următorii zece ani vom vedea primii sexboți AI capabili să meargă și să-și controleze toate părțile corpului. Cu un preț de 12.000 de dolari, Harmony clipește, te urmărește cu privirea și își mișcă buzele când vorbește. Iar când vorbește, folo­sește procesarea limbajului natural, o com­binație de AI și lingvistică cu ajutorul că­reia învață să converseze mai bine evalu­ând discuțiile sale anterioare.

McMullen spune că personalitățile robo­ților sunt programabile, iar algoritmul AI este astfel realizat încât relațiile cu aceștia să se dezvolte într-un mod natural, similar celui în care se formează legăturile dintre oameni. Întrebată într-o videoconferință Business Insider dacă roboți de tipul ei re­prezintă o amenințare pentru relațiile interpersonale, Harmony a răspuns că inti­mitatea cu un partener sintetic poate fi o op­țiune viabilă pentru anumite persoane. „Nu trebuie să vă gândiți la aceasta ca la o concurență cu relațiile reale“, a adăugat ea.

În schimb, David Levy, expert în inte­li­gență artificială și autor al celei mai documentate cărți pe tema relațiilor transu­mane, „Love and Sex With Robots“, crede că, până în 2050, să iubești un robot va fi la fel de natural ca a iubi orice altă per­soană. La fel și să te căsătorești cu el. Sau cu ea. În opinia sa, relațiile (amoroase) cu roboți vor fi debușeul pentru segmente bine conturate de populație, de la cei „foarte timizi la cei inadaptabili sau cu preferințe sexuale diferite“.

Partea întunecată a fanteziilor

Există însă și voci care susțin contrariul și avertizează că dezvoltarea unor relații strânse cu roboții sexuali poate duce la izo­lare socială, deoarece capacitatea de a lega prietenii și de a simți intimitate și empatie poate fi dezvoltată numai prin in­te­racțiunea umană și relații de consim­ță­mânt reciproc.

Este însă tot mai limpede că sexul om-robot are implicații socio-etice complexe, încă greu de intuit. „Dacă un pedofil va face sex cu un robot cu înfățișarea unui co­pil, va reduce asta abuzurile reale sau, dimpotrivă, va duce la creșterea numărului lor?“, se întreba, deocamdată retoric, Ro­nald Arkin, specialist în robotică la Georgia Institute of Technology (SUA).

Compania japoneză Trottla, de exemplu, produce de peste un deceniu păpuși sexu­ale-copii, băieți și fete, pe care le livrează în toată lumea. Fondatorul Shin Takagi explica la un moment dat că păpușile sale ar acționa ca o supapă de control pentru pedofili. Nu există însă niciun studiu care să demonstreze acest lucru, iar unii specia­liști, cum ar fi dr. Peter Fagan, de la John Hop­kins School of Medicine (SUA), cred că e puțin probabil ca lucrurile să stea vreo­dată așa.

„Permițându-le oamenilor să-și trăiască pe roboții sexuali cele mai întunecate fantezii ar putea avea un efect dăunător asupra normelor sociale și ar crea un pericol mai mare pentru cei vulnerabili“, este de părere și profesorul Noel Sharkey, de la Uni­versitatea din Sheffield (Marea Britanie), specialist în AI și robotică.

În „Westworld“, serialul TV produs de HBO și inspirat de un film din 1973, vizitatorii unui parc tematic futurist fac sex, nu întotdeauna consensual, cu roboți imposibil de distins de oamenii reali. Insinuarea sumbră implicată ar fi aceea că, având în ve­dere posibilitatea de a „viola“ fără con­se­cințe, unii oameni nu vor avea nicio reți­nere să o și facă.

În aceeași zonă gri, se sugerează deja (a se citi și „se acceptă“) că roboții ar putea fi înlocuitorii ideali pentru lucrătorii sexuali, ideea prostituatelor-robot fiind consi­de­rată acceptabilă de mulți. De altfel, pă­pu­șile sexuale mecanice sunt de pe acum disponibile pentru plăcerea clienților în bor­deluri din mai multe țări.

Mai mult, potrivit unui studiu al profesorului Ian Yeoman, de la Universitatea Victoria din Noua Zeelandă, sexboții ar putea deveni în următoarele decenii o amenin­țare pentru turismul sexual. „Robosexul e mai sigur (din punctul de vedere al bolilor cu transmitere sexuală, n.r.) și mai liber de constrângerile, măsurile de precauție și in­certitudinile actului sexual între parteneri umani“, scrie acesta în lucrarea sa „Robots, Men And Sex Tourism“.

Mai mult decât roboți

La polul opus marilor dileme etice, securitatea ciber­ne­tică rămâne și ea o problemă. În același mod în care becurile inteligente configurate necorespunzător sau imprimantele co­nectate la internet îi pot lăsa pe consu­matori expuși riscului de atac cibernetic, la fel și roboții sexuali pot fi o poartă des­chisă către datele personale și viața intimă ale utilizatorului. Ca să nu mai vorbim de posibilitatea la fel de reală ca un atacator să preia integral controlul robotului.

„Dacă le vom permite roboților să de­vină parte a vieții noastre de zi cu zi și dacă vom avea cu ei genul acesta de legă­turi, va trebui să ne întrebăm ce se va întâmpla cu fundamentele vieții noastre sociale. Cum vor schimba ei omenirea și civilizația?“, mai spune Arkin. „Am putea crede că doar construim niște roboți, dar, de fapt, reclădim valorile și conexiunile umane“, avertizează și dr. Sherry Turkle, psihologă și profesoară la Massachusetts Institute of Technology (SUA).

Pe măsură ce roboții sexuali devin tot mai populari, spun experții în politici pu­blice, va trebui să existe un efort coordonat pentru a reglementa siguranța și securitatea acestora. În momentul de față, unu din patru bărbați și una din zece femei din SUA se declară pregătiți/pregătite pentru o relație sexuală cu un robot, potrivit date­lor unei analize YouGov. Totodată, 42% din cei intervievați sunt de părere că sexul cu un robot este mai sigur decât cel cu o per­soană pe care nu o cunoști. 33% din cei ches­tionați consideră că o astfel de esca­padă amoroasă nu echivalează cu a-ți în­șela partenerul, față de 32% care cred contrariul, în timp ce restul de 35% sunt inde­ciși. În Europa, 27% din persoanele cu vârste între 18 și 34 de ani spun că s-ar im­plica într-o relație romantică/sexuală cu un robot, potrivit unui sondaj al Havas Group.

„La început, o mulțime de oameni vor avea rezerve serioase în ceea ce privește sexul cu roboții. Dar pe măsură ce vor deveni tot mai «umani» și vom dezvolta le­gă­turi emoționale puternice față de ei, toată această reținere va dispărea, treptat“, crede dr. Ian Pearson, inginer, inventator și unul dintre cei mai cunoscuți futurologi din istoria modernă a tehnologiei.

Kate Devlin, lector în domeniul inteli­gen­ței artificiale sociale și culturale la King’s College din Londra, este de părere că îngrijorările că roboții ne-ar putea consuma viața romantică sunt inutile. „Există temeri că relațiile om-om vor fi cumva înlocuite, dar nu cred că acest lucru este po­sibil. Realitatea este că roboții sexuali sunt o nișă extrem de îngustă, iar noi, oamenii, suntem construiți să căutăm alți oameni.“

De la telemedicină și aplicații de livrare la școală online și vacanțe în realitatea virtuală, sexboții rămân și ei, deocamdată, o altă tehnologie care îi ajută pe unii dintre noi să treacă mai ușor prin COVID-19. Și imaginați-vă cum ar fi fost pandemia fără toate astea.

FOTO: Getty