Simt nevoia să scriu o completare la comentariul apărut în numărul trecut, în care am încercat să explic rezultatul negocierilor pentru funcțiile cu cea mai mare vizibilitate din Uniunea Europeană. Organigrama de la Bruxelles nu este însă completă și poate că unii dintre cititorii noștri îmi vor reproșa lipsa de răbdare. Îi asigur însă că nu voi cădea câtuși de puțin pradă speculațiilor. Dar înainte de toate să aruncăm o privire asupra a ceea ce partidele politice românești au obținut în Parlamentul European. Acest bilanț îl fac și cu speranța că, în afara confruntărilor politice mai mult sau mai puțin inerente, aleșii noștri în forul legislativ european vor ști să și colaboreze în numele intereselor românești.
LISTA. Avem în persoana domnului Dacian Cioloș funcția de lider al celui de-al treilea grup politic european, Renaissance/Renew Europe, a cărui formare a fost cel puțin inspirată de președintele francez Emmanuel Macron. Poziția domnului Cioloș nu este decidentă, însă este de mare vizibilitate și permite o legătură privilegiată cu principalul partid de guvernământ francez, La République en Marche, și cu președintele francez, Emmanuel Macron.
A doua funcție importantă este cea atribuită doamnei Adina Vălean (PNL), anume cea de președintă a Comisiei ITER (Industrie, Tehnologie, Energie și Cercetare). Colegii de partid ai doamnei Vălean au obținut vicepreședințiile importantelor comisii AGRI (Agricultură și Dezvoltare Rurală) − Daniel Buda −, ENVI (Mediu, Sănătate Publică și Siguranță Alimentară) − Cristian Bușoi − și cea de coordonator al Comisiei TRAN (Transport și Turism) − Marian-Jean Marinescu.
Fostul președinte al României, Traian Băsescu (PMP), a obținut una dintre cele patru funcții de vicepreședinte al Comisiei de Politică Externă, dar și vicepreședinția delegației la Comisia parlamentară de asociere UE-Ucraina. De asemenea, Eugen Tomac (PMP) se regăsește în calitate de vicepreședinte al Comisiei de Energie a delegației la Adunarea Parlamentară Euronest, cea care se ocupă de Parteneriatul Estic și din care fac parte Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova și Ucraina.
Europarlamentarul Iuliu Winkler (UDMR) a obținut vicepreședinția Comisiei pentru Comerț Internațional.
Europarlamentarii români de stânga au obținut următoarele poziții: Maria Grapini a fost aleasă vicepreședintă a Comisiei IMCO (Piața Internă și Protecția Consumatorilor), iar Rovana Plumb − vicepreședintă a grupului socialiștilor europeni, S&D.
TREBUIE ȘI UN PLAN. Pe hârtie, stăm bine! Numai că europarlamentarii noștri ar trebui să știe că membrii cei mai influenți ai comisiilor din Parlamentul European nu sunt neapărat cei care ocupă și funcții, ci aceia care stăpânesc cel mai bine domeniul (inclusiv din punctul de vedere al interacțiunii cu entitățile interesate − ONG-uri, asociații de profil, experți). Aceia sunt, de fapt,
autorii inițiativelor adoptate de comisiile de resort ale Parlamentului European și cei care obțin și sprijin la nivelul grupurilor lor politice. Aceasta este o primă temă de reflecție pentru fiecare dintre cei 32 de europarlamentari români.
În al doilea rând, degeaba susțin europarlamentarii noștri inițiative care pot fi utile, dacă România nu are o strategie serioasă pe domeniile respective sau nu este credibilă. Orice poziție de comisar european vom obține – Energie, Transport, Mediu sau Politica de Vecinătate –, aceasta riscă să rămână inutilă pentru noi la nivel național, atâta timp cât România nu are o strategie pe subiectul respectiv.
Bunăoară, în cazul în care am obține poziția de comisar pentru Politica de Vecinătate, România va trebui să aibă o strategie serioasă pentru Balcanii de Vest, Republica Moldova și alte state ale spațiului ex-sovietic. În caz contrar, nu ne va folosi la nimic.
La fel, comisarul pentru Transporturi nu ne va folosi la nimic dacă ne vom zbate în aceeași lipsă de credibilitate pe proiectele de infrastructură, inclusiv cele cu vocație regională și europeană.
Sau, dacă am obținut președinția Comisiei ITER, care înseamnă Industrie, Tehnologie, Energie și Cercetare, poate că statul român ar putea lua inițiativa de aderare la așa-numita „alianță a bateriilor“ care a fost semnată de Paris și Berlin, dar pe care au cosemnat-o Italia, Austria, Polonia, Cehia etc. și care își propune crearea unor capacități de cercetare-dezvoltare și producție pe stocajul de electricitate. Este vorba de prezența României într-un domeniu al tehnologiilor de vârf, cu atât mai mult, cu cât România are resurse de grafit, cobalt și litiu − elemente care intră în componența bateriilor.
Concluzia este că orice funcție de la Bruxelles poate deveni importantă, cu condiția să fie în sinergie cu un plan din țară.
