România lui Ion B.: O Românie stranie la care privești ca în fața unei comedii mute

Oana Borviz 26/12/2019 | 12:45 Timp Liber
România lui Ion B.: O Românie stranie la care privești ca în fața unei comedii mute

Colajele făcute începând cu anii ’70 l-au transformat pe Ion Bârlădeanu (73 de ani) dintr-un om al străzii într-un artist recunoscut la nivel inter­național. O parte dintre aceste colaje recompun, la galeria Új Kriterion din Miercurea Ciuc, o Românie stranie la care privești ca în fața unei comedii mute.

„Astea (colajele, n.r.), dacă ar ajunge în Occident, ți-ai luat 1.000 de mărci pe loc. Dacă le vede Ceaușescu, iei 1.000 de ani de pușcărie.“ Așa îi spuneau, pe vremuri, prietenii lui Ion Bârlădeanu – românul care, după ce a trăit ani la rând în ghene de bloc, a devenit unul dintre cei mai importanți artiști contemporani.

Colajele au fost realizate începând cu sfârșitul anilor ’70, ca o reacție onestă la contextul social din timpul comunismului. Nea Ion (cum îi spun cunoscuții) sau Ion B. (după documentarul „Lumea văzută de Ion B.“, de Alexander Nanau) le-a făcut din revistele pe care le găsea în gunoi (cel mai adesea „Cinema“ și „Flacăra“), decupând, lipind și alcă­tuind imagini ce satirizau deopotrivă comunismul și capitalismul.

Din 2008, când a fost descoperit și reprezentat de galeristul și criticul de artă Dan Popescu, colajele lui Ion Bârlădeanu nu mai stau ascunse prin subsoluri insalubre, ci la vedere, pe pereții unora dintre cele mai importante galerii de artă europene. Au fost expuse la București, Paris, Londra, Basel, Copenhaga (uneori, chiar alături de lucrări de Andy Warhol și de Marcel Duchamp), trezind simpatia oamenilor obișnuiți și admirația colecționarilor de artă.

Acum, o parte din aceste colaje se află la Új Kriterion, din Miercurea Ciuc, unde recompun (până la sfârșitul lunii decembrie) o Românie stranie, de care toți ne amintim cu tristețe și nostalgie.

Ion B. și-a realizat operele folosind decupaje din reviste.

Artă subversivă

Mircea Albulescu în rol de președinte al României; cuplul Ceaușescu pe un fundal cu un avion în plină explozie; Florin Piersic în corpul unui japonez de 80 de ani; Mircea Căr­tărescu lângă o motocicletă ultimul răc­net; Radu Beligan tronând peste o gră­madă de biscuiți. Sunt imagini savuroase, ce reînvie o Românie în care am trăit mulți dintre noi, cu șoimi ai patriei, cu sticle de tărie și flori mioritice, cu secvențe din filme celebre. Sunt com­poziții ce stârnesc fără excepție râsul, sunt alăturări de chipuri și obiec­te despre care nu poți spune decât că sunt perfecte. Și când te gândești că acestea au fost făcute de Bâr­lă­deanu pe vremea când nu avea habar ce este acela un colaj!

Cu doar șapte clase și doi ani de studii la Școala Populară de Arte, Bârlădeanu a fost de toate, înainte de a se apuca de desenat (căci primele lui încercări au fost niște caricaturi), iar apoi de colat: tăietor de stuf, docher, muncitor de fabrică, paz­nic la Casa Poporului, gunoier.

Colajele lui subversive – pe care criti­cul de artă Dan Popescu le consideră un hibrid între artă pop și dada – au repre­zentat mulți ani proiectul lui secret pe care-l arăta „doar câtorva oameni deș­tepți“. Nea Ion le făcea dintr-o nevoie stringentă de a-și susține libertatea și dis­prețul față de orice tip de autoritate, de a-și exprima ironia față de realitatea poli­tică, dar și din dorința ascunsă de a face filme.

Regizor de colaje

Până azi, Ion Bârlădeanu nu a făcut filme, dar și-a creat montajele foto ca un adevărat regizor, mixând imagini cu actorii lui preferați (Alain Delon, Sophia Loren, Maria Ploae, Ernest Maftei, Clint Eastwood, Maximilian Schell) în ipostaze pe cât de halucinante, pe atât de provocatoare. De altfel, Nea Ion, care s-a visat întotdeauna un western hero, își numește colajele frame-uri de filme imaginare.

A colecționat, în toți acești ani, aproximativ 500 de kilograme de deșeuri de hârtie, regretând că nu a putut înființa o școală de colaje unde să-i învețe pe tineri „cum să facă lipituri“, și a creat atât de multe colaje, încât ar putea „să umple un stadion cu ele“.

Când vine vorba însă de expoziții personale, Ion Bârlă­deanu e foarte riguros în selec­ție, alegând doar ceea ce i se pare relevant pentru un anumit context.

Așa a procedat și cu expo­ziția de la Új Kriterion, unde a adunat colaje ce descriu perfect situația econo­mică și politică din timpul comunismului și care surprind tranziția de la anii ceau­șiști la capitalism. Regia i-a ieșit de minune, iar distribuția, din care fac parte atâtea nume importante, precum Sergiu Nicolaescu, Barack Obama, Traian Bă­sescu sau Draga Olteanu Matei, s-a dove­dit a fi o alegere inspirată.

Ele demonstrează practic că Nea Ion, care se simțea în tinerețe frumos ca Rudolph Valentino, nu se înșela deloc atunci când se credea nemuritor. Deoarece cola­jele lui pop, care azi se vând și cu 3.000 de euro bucata, au intrat în istoria artei universale, întocmai ca lucrările lui Andy Warhol și cele ale lui Marcel Duchamp.