România în zigzag: de ce numele actorilor politici contează prea puțin

Întrebat cum le explică acționarilor săi suedezi (una dintre cele mai bogate familii din statul nordic) criza politică din România ultimelor săptă­mâni, Cornel Marian – unul dintre cei mai expe­rimentați specialiști în investiții români și prota­gonistul cover story-ului din numărul curent al NewMoney – zâmbește și lasă de înțeles că e pus în această situație destul de des. Șeful Oresa, o companie de investiții care a finanțat companiile românești cu circa 200 de milioane de euro în ultimele două decenii, și-a creat un soi de automatism atunci când primește întrebări de acest fel. De fiecare dată, răspunde că România merge în direcția bună, dar în zigzag. Paradoxal, deși leader­shipul politic lipsește, totul se termină cu bine, aproape indiferent de ce s-ar întâmpla.

Familia af Jochnick, proprietara companiei pe care o conduce Marian și, totodată, fondatoarea producătorului de cosmetice Oriflame, a rămas „expusă“ pe România preț de două decenii. Și, dacă nu s-a speriat nici la ultima descindere a minerilor din 1999, înseamnă că tulburările din Parlament de săptămâna trecută, în urma cărora a căzut Guvernul, nu înseamnă aproape nimic. Tot ce au reținut probabil e că PIB-ul României s-a dublat în ultimii zece ani, după integrarea Româ­niei în Uniunea Europeană.

Ce-i drept, cursul de schimb a atins minim după minim (din ultimii cinci ani), în momentul declan­șării crizei politice și în cel al căderii Guvernului. Deprecierile au fost însă minore: cu 0,45% pe 15 iunie și 0,07% pe 21 iunie (în ziua moțiunii). Toto­dată, leul s-a ieftinit cu 1,7% în raport cu nivelul mediu din iunie anul trecut. Spre comparație, în 1997, după liberalizarea pieței valutare, leul a pierdut brusc aproape 50% din valoare în raport cu dolarul american.

VOCILE BANCHERILOR. Dincolo de speculațiile de moment, leul se depreciază pe termen lung din cu totul alte motive decât cele politice. Acestea țin de structura defectuoasă a economiei în an­samblul său – este vorba despre deficitul de cont curent generat de dezechilibrul dintre importuri și exporturi. Fostul economist-șef al BCR Radu Crăciun a scris într-o postare pe blogul personal – chiar în ziua moțiunii – că deprecierea leului nu are legătură cu criza politică. Finanțistul pune această scădere pe seama unor tendințe globale de ieșire din piețele monetare emergente și reorientarea către Statele Unite, unde Fed-ul va crește dobânda de referință, cu efect direct asupra aprecierii dolarului.

Însuși guvernatorul Băncii Naționale a Româ­niei, Mugur Isărescu, spunea chiar în ziua votului pentru moțiunea de cenzură că „nu suntem, noi românii, un caz unic“. Ca argumente,  guvernatorul vorbea despre scăderea inflației și relativa stabilitate a cursului de schimb. „Cred că am scăpat de foarte multe marote, idei fixe ale trecutului și suntem o țară normală. (…) Poate suntem mai emoționali, așa“, a continuat guvernatorul în același registru.

Până la urmă, și companiile multinaționale pot influența semnificativ cursul. De exemplu, la sfârșit de an, atunci când acestea schimbă valută în lei pentru a plăti bonusuri către angajați, mo­neda națională se apreciază. Acest lucru arată nu doar importanța multinaționalelor în economia locală, ci și lipsa de adâncime a pieței valutare locale.

De asemenea, toată discuția despre efectele nocive asupra competitivității României în urma creșterii salariului minim și a veniturilor bugetarilor nu a afectat în niciun fel investițiile străine directe. În primele patru luni ale anului, acestea au crescut la 1,3 miliarde de euro, față de 1,05 mi­liarde de euro în perioada similară a anului trecut.  Reflexul investitorilor, atunci când apare o criză politică, este – cel mult – să amâne un pic momentul intrării pe piață. Dacă sunt hotărâți să inves­tească pe teremen lung și, mai ales, dacă au plătit deja consultanța necesară intrării pe piață, nu renunță așa ușor.

CINISM ȘI REALISM. La urma urmei, succesul unei investiții depinde covârșitor de viabilitatea planului de afaceri. Altfel spus, dacă există o nevoie reală pentru produsul propus pieței, atunci businessul va merge. Dacă nevoia există doar teoretic, afacerea nu va funcționa. Sună banal, dar, în definitiv, la asta se reduce totul.

Nici piața de capital nu se clinește atunci când pică guvernul. Instituțiile financiare care aleg să-și plaseze banii pe Bursa de Valori București se uită la cu totul altceva decât la crizele politice. Anvergura companiilor listate și dimensiunea pachetului de acțiuni (al unui emitent) care se tranzac­țio­nează sunt elementele care primează cu adevărat.

Poate suna cinic, dar – pe termen lung – pentru familia af Jochnick nu contează nici numele premierului, nici orientarea (culoarea) partidului aflat la putere. Dezbaterile legate de o moțiune de cenzură influențează doar audiența canalelor de televiziunie și a site-urilor de știri.

FOTO: Mediafax