Așa se cuvine să începem seria noastră de comentarii privind afacerile internaționale, cu agenda anului în care abia am intrat și cu câteva previziuni. În ce scop? Pentru cultura noastră generală și ca exercițiu de luciditate, astfel încât să nu mai cădem pradă isteriilor și manipulărilor de tot felul.
În rest, repet a nu știu câta oară, politica externă nu mai este un subiect de interes pentru opinia publică românească, dar nici pentru decidenți și clasa politică în general. Cele câteva contacte externe care mai punctează agenda miniștrilor noștri fac parte cel mai adesea dintr-o rutină europeană sau euroatlantică, nicidecum din interesul sau viziunea unor personalități conectate în exterior.
LIPSURI ALE POLITICII EXTERNE. Astfel, în anul 2022, politica externă a României riscă să fie captivă acelorași probleme structurale: lipsa voinței la nivelul statului și al clasei politice de a defini interesele naționale pe fiecare subiect de politică externă
(Uniunea Europeană, vecinătatea, regiunea extinsă, străinătatea îndepărtată, relația cu Rusia, relația cu China etc., diplomația culturală, diplomația economică), lipsa culturii rezultatelor, lipsa reformei întregului dispozitiv de reprezentare externă, deprofesionalizarea, dispariția „externiștilor“ din staffurile partidelor politice și promovarea unor persoane fără consistență intelectuală.
Cu alte cuvinte, vom continua să fim în cel mai bun caz spectatori. Spun „în cel mai bun caz“ deoarece a fi spectator înseamnă deja a manifesta un interes, a avea curiozitatea de a urmări ceea ce se întâmplă în jurul său și peste tot în lume și poate și de a-și pune anumite întrebări.
Acest lucru este și foarte ciudat dacă ne uităm la CV-urile majorității covârșitoare a membrilor Parlamentului – mai toți au câte un curs postuniversitar, câte un masterat sau chiar doctorat care are tangență cu afacerile externe și securitatea internațională. Or, un om care a trecut prin asemenea studii ar trebui, în teorie, să dezvolte anumite reflexe intelectuale, o dorință de deschidere și de înțelegere și mai ales o pornire către fapte. Această situație ne conduce spre următoarea concluzie: în anul 2022, acțiunea externă a statului român va fi centrată pe alinierea la obiectivele strategice americane (o politică externă low-cost, cum o numea celebrul George Friedman la o conferință chiar la malul Mării Negre), pe o prezență activă în cadrul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), pe Republica Moldova și pe dimensiunea consulară, având în vedere miza politico-electorală a comunităților românești. Este suficient? Timpul ne va răspunde, fără îndoială.
Între timp, anul internațional 2022 a început în forță, cu dialogul ruso-american privitor la Ucraina, dar și la stabilitatea strategică dintre cele două puteri nucleare. Rezultatul va fi o clarificare a zonelor de influență dintre SUA și Rusia pe teritoriul ucrainean, ceea ce înseamnă o recunoaștere din partea occidentalilor a faptului că Federația Rusă rămâne un competitor regional, însă are un cuvânt de spus în privința viitorului Ucrainei, chiar dacă acest lucru nu va fi afirmat explicit.
REFORMA SPAȚIULUI SCHENGEN. Nu mă voi opri asupra președinției franceze a Consiliului Uniunii Europene, care se va întinde pe primele șase luni ale anului, dar care, în ciuda ambițiilor afișate, nu va putea avansa semnificativ pe dosarul pilonului european la 27 de state membre.
În schimb, reforma spațiului Schengen ar trebui să ne preocupe, întrucât România va asista la masa discuțiilor ca stat aflat în afara acestui spațiu. Interesul francez pentru includerea energiei nucleare în rândul energiilor verzi oferă României un element de apropiere cu Franța.
2022 va fi un an decisiv pentru contractarea în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR). 70% din fondurile alocate vor trebui contractate până în 2023. Este vorba de un instrument economic ce poate integra și mai mult România în Uniunea Europeană, deci are o semnificație ce depășește mizele strict economice și de dezvoltare.
De asemenea, alegerile de la jumătatea mandatului pentru Congresul Statelor Unite vor avea consecințe asupra angajamentului extern al Administrației Biden dacă Partidul Republican va recâștiga majoritatea.
Și, da, pandemia va continua să se manifeste și în acest an, chiar dacă va fi pusă sub control. Cuplată cu criza containerelor și prețurile mari la combustibili, aceasta poate avea un efect favorizant la adresa României prin transferul unor investiții occidentale. Fără îndoială că pentru a profita de pe urma acestei situații care nu ni se datorează ar trebui să avem și un program pentru atragerea forței de muncă românești din străinătate.
În rest, nu prea sunt multe de spus, căci România va lipsi și în acest an din marea politică internațională și chiar europeană.
