România, depășită din punct de vedere al sofisticării businessurilor de Rwanda, Bangladesh și Algeria

Alexandra Pele 11/01/2018 | 13:31 Financiar
România, depășită din punct de vedere al sofisticării businessurilor de Rwanda, Bangladesh și Algeria

Acest articol apare în numărul 31 (8-21 ianuarie) al revistei NewMoney

Cât de competitivă mai este România prin prisma costurilor legate de forța de muncă și cât de pregătiți sunt an­gajații să facă pasul către meserii inaccesibile roboților? Deocamdată, mai deloc.

E o realitate (nu doar) statistică: salariul mediu net din România a crescut în ulti­mii trei ani cu aproape 30%, potrivit cifrelor Institutului Național de Statistică (INS). De altfel, și datele Eurostat ne cla­sează de câțiva ani în topul statelor cu cele mai ac­celerate creșteri ale costurilor pe care le are un angajator pentru acoperirea cheltuielilor legate de salarii.

Majorările au fost antrenate în principal de politica publică (creșterile de sa­larii din sectorul bugetar, precum și a salariului minim), multe companii vă­zân­du-se nevoite să mărească lefurile pentru a preveni migrația angajaților către sectorul bugetar. La acestea se mai adaugă și alți factori structurali, cum ar fi migrația sau concentrarea investitorilor străini în centrul și vestul țării, de unde accesul la piața europeană este mai facil.

Chiar dacă am prefera ca lucrurile să stea altfel, forța de muncă ieftină repre­zintă unul dintre puținele avantaje competitive ale României, iar o evoluție a sala­­riilor necorelată cu o evoluție simi­lară a productivității – indicator care ar trebui să ghideze, teoretic, creșterea acestora – ar putea eroda și acest avantaj fragil. Și cum România este o țară în curs de dezvoltare, noua revoluție a roboților și a inteligenței artificiale riscă să lase o mare parte din populație fără locuri de muncă.

În aceste condiții, apare întrebarea în ce măsură mai este forța de muncă un „as“ în mâneca României și mai ales cât de pregătită este forța de muncă locală pentru a se specializa în meserii care nu pot fi făcute de roboți.

FOTO: Guliver / Getty Images

 

Până la un răspuns aposteriori, primele efecte ale tensiunilor din piața muncii se resimt deja. Pentru că îngustarea avantajului competitiv al costurilor mai reduse cu forța de muncă se vede și în competiti­vitatea companiilor românești, se arată într-o analiză a Băncii Naționale a Româ­niei (BNR). „În momentul de față, avantajul competitiv al României este la limită în ceea ce privește nivelul salarial“, spune și Oana Datki, managing partner Consulteam, companie specializată în recrutarea de angajați.

În IT, salariul unui angajat din România nu este cu mult diferit față de cel al unuia din Polonia, de exemplu. Iar dacă adău­găm în această ecuație și faptul că sala­rii­le IT-iștilor români nu sunt cu mult mai mici decât cele ale colegilor lor din Europa Occidentală (diferența fiind făcută de beneficiile extrasalariale), imaginea de ansamblu ca­pătă și mai multe tonuri de gri. „Doar cali­tatea oamenilor ne mai poate menține în categoria țărilor tentante pentru investitori“, este de părere Datki.

Cu totul altfel stau însă lucrurile când vine vorba despre nivelul salariului mi­nim sau al salariilor pentru lucrători. În zona de producție, diferențele sunt încă semnificative în comparație cu alte state din regiune, dar mai ales cu statele dezvoltate. Pe de altă parte, calculele poten­ția­lilor investitori nu urmează o aritme­tică atât de simplă. „Nivelul costurilor cu an­gajații este un criteriu calculat și în func­ție de disponibilitatea forței de muncă suficient calificată, cât și de un alt factor extrem de important – stabilitatea legisla­tivă – ceea ce pe noi ne descalifică de de­parte față de alte țări din jur“, comentează șefa Consulteam în legătură cu recentele „revoluții“ fiscale, și nu numai.

Cu privire la disponibilitatea forței de muncă grăitoare sunt și datele Agenției Na­ționale pentru Ocuparea Forței de Muncă. Lunar, companiile caută și nu gă­sesc zeci de mii de angajați. Pe deasupra, rata șomajului este în prezent la cel mai scăzut nivel din istorie și este prognozată să se mențină la sub 5%.

VIN ROBOȚII. China a pierdut startul re­vo­luției industriale, dar, spre deosebire de Europa, nu l-a ratat și pe cel al revolu­ției digitale, spunea Iulian Stanciu, acțio­nar și CEO al celui mai mare retailer online din România, eMAG, la Gala NewMo­ney din iarnă. În opinia sa, digitalizarea reprezintă o oportunitate pentru România, dar se poate transforma foarte repede într-o amenințare.

„În momentul de față noi câștigăm din export de forță de muncă ieftină“, comenta el cu privire la sofisticarea busines­surilor locale. Salariile muncitorilor neca­lificați din România sunt de patru ori mai mici decât cele din Europa și e de notat că aproximativ 15% din angajați se în­ca­drează la această categorie, potrivit celor mai recente date ale asociațiilor patronale.

În industriile creative, decalajul este ceva mai mic. „Dar ce ne facem, în momentul în care o să apară și automatizarea? Dacă salariul minim va ajunge la 1.000 de euro s-ar putea să merite mai mult să pui roboți la muncă“, explica Stanciu. În acel punct, joburi vor mai ră­mâne doar pentru cei calificați. Iar șeful eMAG vede zona creativă și cea digitală ca având cel mai stabil viitor.

Integrarea rapidă a roboților, a inteli­genței artificiale, precum și accelerarea automatizării afacerilor, cu efecte dramatice în unele cazuri asupra șoma­jului și a ocupării forței de muncă, este cel mai mare risc pentru afaceri identificat de un raport realizat de World Economic Forum.

Privind la evo­luțiile din ultimele cinci-șase decenii, Sergio Picarelli, membru executiv în board-ul Adecco Group, spune pentru NewMoney, că roboții au înlocuit treptat joburile tradiționale, dar și că rata globală de ocu­pare a forței de muncă a crescut în toată această pe­ri­oadă. Cu alte cuvinte, chiar dacă roboții au furat o parte dintre joburi, tot mai mulți muncitori și-au găsit de lucru în aceeași perioadă.

„Tehnologia, prin intermediul automati­zării și a inteligenței artificiale, schimbă modul în care lucrăm și abilitățile de care avem nevoie. Totodată, stimulează productivitatea și duce la crearea de noi locuri de muncă. Acest fenomen reprezintă o oportunitate pentru angajați, aceea de a evita sarcinile repetitive și de a dedica mai mult timp lucrurilor pe care le pot face doar oamenii, cum ar fi gândirea creativă și strategică“, spune Picarelli.

COMPETITIVITATEA LA CONTROL. În ultimii doi ani, România a pierdut 15 po­ziții în topul celor mai competitive state din lume, realizat de forumul economia global. Pe lângă punctele negre primite la capitolul impozitare, birocrație și acces la finanțare, printre cele mai mari probleme identificate s-a numărat și educația ina­dec­vată a forței de muncă.

Suntem pe locul 89 în lume în ceea ce privește eficiența pieței forței de muncă. De asemenea, România stă prost și la capacitatea de reținere sau de atragere a talentelor, la efectele taxării asupra sti­mulării muncii, precum și la productivitatea acesteia.

Totodată, România are cea mai redusă rată a persoanelor implicate într-un proces de formare continuă. Doar 1,2% din populația cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani este înrolată în astfel de cursuri, față de 3,7% în Polonia sau 8,8% în Cehia.

Acest lucru are consecințe palpabile. „Concentrarea forței de muncă în sectoare cu un grad ridicat de teh­nologizare sau intensive în cunoaștere este la un nivel redus comparativ cu ță­rile din regiune și cu media europeană, iar impactul zonelor mai puțin dezvoltate economic este semnificativ“, notează și BNR.

În ultimii doi ani, ani de creștere eco­nomică semnificativă, angajatorii au început să aloce tot mai multe fonduri pentru dezvoltarea angajaților, finanțând cursuri de perfecționare sau de calificare. Trendul ar putea însă stagna. „Fără să devin pesimistă, mi-e teamă că nu vom vedea același nivel de investiții în dezvoltare în 2018, în condițiile nesiguranței generate de toate schimbările legislative implementate deja cât și a celor care pla­nează asupra mediului privat“, spune Oana Datki.

Iar o consecință directă a slăbiciunilor din piața muncii este nivelul de sofisticare a businessurilor locale. Capitol la care ne întrec state precum Algeria, Bangladesh sau Rwanda. Cel puțin deo­camdată.

 

VULNERABILITĂȚI

Forța de muncă din România are mai multe vulnerabilități structurale din cauza cărora piața nu funcționează la parametri optimi.

  • DEMOGRAFIE. Sporul natural negativ al populaţiei s-a adâncit semnificativ în ultimii ani. România înregistrând una dintre cele mai ridicate valori din Uniunea Europeană (UE). Vârsta medie a populaţiei a crescut în anul 2016 la 41,4 ani, de la 37,3 ani în anul 2007. Iar acest lucru afectează PIB potențial (ritmul cu care poate crește, natural, o economie).
  • MIGRAȚIE. Aproximativ 15% din populația țării, echivalentul a 25% din populația activă a emigrat. România este a doua ţară din lume după rata de creştere a numărului de emigranţi anuali, conform evaluărilor Naţiunilor Unite.
  • INTEGRARE. Din câmpul muncii „absentează“ mai multe categorii de persoane. Rata de ocupare a femeilor este în prezent de doar 57,4%, față de 75% în cazul bărbaților. Ponderea tinerilor (15-34 de ani) care nu muncesc și nici nu sunt încadrați într-un program de formare era în anul 2016 de 20,8%, mult peste media UE (15,6%).

 


FOTO: Guliver / Getty Images

Cu o experiență de peste șapte ani în presă, Alexandra Pele acoperă domeniile finanțe, bănci și asigurări. Anterior, a lucrat la departamentul economic al ziarului Gândul și la cursdeguvernare.ro.
← Close