România, 100 de ani

România a împlinit 100 de ani de la Marea Unire. Un bun prilej pentru a privi în urmă, dar și înainte. Fapt pe care istoricii, analiștii – inclusiv economiștii – l-au făcut în aceste zile, măcar parțial.

De aceea, mă voi limita la ultimii 15 ani, iar un astfel de eveniment trebuie să ne facă să avem și o privire spre viitor și o abordare cât se poate de opti­mistă, într-un moment în care curentul eurosceptic pare să prindă tot mai multă putere.

În acest caz, este bine să trecem în revistă progresele pe care România le-a făcut în perioada de preaderare și de membru al Uniunii Europene. În prezentarea pe care a făcut-o la o conferință pe teme legate de reducerea decalajelor, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a oferit câteva repere: PIB pe cap de locuitor, față de media zonei euro, pe baza standardului puterii de cumpărare, a crescut de la 31,7%, în anul 2005, la 58,6%, în anul 2017.

Statele ex-comuniste au avut și ele o evoluție ase­mănătoare. Bulgaria a crescut de la 33% la 47%; Cehia, Ungaria și Polonia au crescut între 9 și 20 de puncte procentuale, dar nivelul de plecare a fost mai avansat.

Înainte de criză, cel mai mare angajator din România era industria, cu 40% din forța de muncă. Acum, după ieșirea din criză, sectorul serviciilor a depășit industria la acest capitol, sector care a rămas cu numai 30% din locurile de muncă din economie.

INDUSTRIA. Sectorul auto a atras cele mai multe investiții străine și a cunoscut o dinamică foarte bună, dar trebuie avut în vedere că evoluția se în­cadrează în tendința regiunii, industria auto având o dezvoltare și în Ungaria, Slovacia sau Cehia.

Industria alimentară este un alt motor important, dar care are încă un potențial de creștere, măcar pentru faptul că România are deficit comercial la pro­dusele agroalimentare. Singura industrie aflată în scădere pronunțată este cea textilă, care și-a înju­mătățit numărul de salariați până la 200.000 de anga­jați. Dar industria textilă se încadrează și ea în ten­dința regională, investitorii migrând către Asia.

Exporturile au susținut economia în perioada de criză, dar principalii exportatori români sunt companii cu capital străin care au inclus România în lanțurile de producție. Este adevărat că poziția pe lanț nu este cea care oferă o valoare adăugată mare, însă schimbările din ultimele două decenii sunt evidente, adică s-a făcut trecerea de la industria textilă la cea auto. Totuși, există câteva boli de care suferă economia românească și ele trebuie arătate. Mugur Isărescu numește una dintre probleme ca fiind sindromul „blănii de leopard“. Este vorba despre dife­ren­țele de dezvoltare dintre regiunile României.

Bucureștiul este deja integrat în zona euro. Indicatorii economici arată acest lucru. Numai că între Bu­curești și unele regiuni ale României există dife­rențe substan­țiale de dezvoltare. Așadar, este bine ca Ro­mânia să își propună să reducă decalajele care o des­part de media zonei euro, ceea ce parțial a și reușit în ulti­mii ani, dar și decalajele dintre regiunile țării. Cum se poate rezolva acest lucru? Prin in­ves­tiții în infrastructură și în economie. Vorbim de întreaga gamă de investiții: publice, străine și autohtone.

TRECEREA LA EURO. Proiectul important al anilor viitori este cel de aderare la zona euro. Unii nu vor să audă, alții pledează pentru o intrare cât mai ra­pidă și, în fine, există și specialiști care vorbesc des­pre o pregătire atentă a acestui proces.

Cred că România ar trebui să intre cât mai urgent în zona euro. Mugur Isărescu vine cu nuanțe. Guvernatorul BNR vorbește nu doar despre convergență, ci și despre menținerea convergenței pe direcția cea bună și sustenabilitatea sa. Dat fiind că ultimii ani au adus deteriorări ale indicatorilor macroeconomici care se constituie în criterii de intrare în zona euro, nu se poate spune că avertismentul guvernatorului BNR este gratuit. Metaforic, Mugur Isărescu vor­bește astfel despre aderarea la zona euro: „Ar fi de dorit să tratăm convergența reală nu ca pe o cursă în care cel mai rapid ritm este și cel mai potrivit, ci ca pe un proces complex care oferă concurentului ce își do­zează mai bine efortul (un maratonist mai degrabă decât un sprinter) posibilitatea de a beneficia de majoritatea beneficiilor potențiale, evitând în același timp asumarea unor riscuri excesive“. Și încă o dată: „Mai rău decât a avansa încet pe drumul con­vergen­ței este a bate pasul pe loc sau a rătăci drumul“.

Sunt două idei care exemplifică perfect viziunea guvernatorului BNR, care, ca de obicei, îndeamnă la prudență. Problema este dacă nu cumva prudența nu ne va face să ratăm o serie de momente și dacă nu cumva ne va îndepărta pentru o perioadă lungă de obiectivul aderării la zona euro.

România are nevoie de lideri politici care să își asume chiar și unele riscuri, dar să treacă România la euro. Cât mai repede și oricum înainte ca politi­cienii sau membrii societății civile anti-europeni să devină atât de vocali și de populiști încât să contamineze o parte semnificativă a populației. Pare greu de crezut, dar, pentru România, provocarea urmă­toa­relor două decenii este de a menține treaz atașa­mentul față de valorile europene.

Constantin Rudnițchi, realizator de emisiuni la Radio RFI România și la televiziunea Profit.ro. De asemenea, a fost redactor-șef adjunct al revistei economice Capital.