Robotul industrial, cel mai bun prieten al omului?
Companiile vor angajați buni pe bani puțini, iar angajații vor locuri de muncă sigure pe bani mulți. Zicala „când doi se ceartă, al treilea câștigă“ este cum nu se poate mai potrivită în această luptă angajat-angajator. Iar cel care câștigă este robotul.
Opțiunea companiilor pentru roboți și automatizarea proceselor de producție ține de un soi de „darwinism industrial“. Se spune că specia umană a reușit să supraviețuiască, printre altele, și datorită puterii membrilor ei de a se adapta. Pe câmpul de bătălie unde companiile se luptă cu costurile, pe care le vor cât mai mici, și cu productivitatea, care trebuie să fie cât mai mare, problema adaptabilității înseamnă și automatizare și robotizare.
În România, o parte a capacității de supraviețuire s-a pierdut prin desființarea școlilor profesionale, fenomen care a cauzat reducerea semnificativă a angajaților cu competențe în multe industrii. Companiile se plâng ori de lipsa forței de muncă, ori de slaba pregătire a celor care vor să lucreze. De cealaltă parte, cei deja angajați sau care își caută locuri de muncă în fabrici reclamă salariile prea mici și programul de muncă prea lung. În acest punct intervin roboții.
„Automatizarea activităților nu este ceva nou. De fapt, a început de la revoluțiile industriale care au avut loc pe parcursul ultimilor 250 de ani“, spune Bogdan Belciu, partener în cadrul PwC România în departamentul de consultanță de management.
La nivel mondial, robotizarea fabricilor a început să crească accelerat din 2010, cu un avans mediu anual de 16%, potrivit Federației Internaționale de Robotică. În 2015, vânzările de roboți industriali au crescut cu 15% față de 2014, ajungând la un nivel record de peste 250.000 de unități. Industriile care au contribuit în cea mai mare măsură la acest avans au fost cea electronică și cea metalurgică, în timp ce în sectorul automotive s-a observat o încetinire a vânzărilor.
Surprinzător sau nu, 75% dintre toți roboții vânduți în 2015 au ajuns în doar cinci țări, cu China pe primul loc – care deține, de altfel, încă din 2013 supremația în acest domeniu –, urmată de Coreea de Sud, Japonia, SUA și Germania.
Companiile aleg să înlocuiască angajații umani cu roboți din cauza costurilor mari ale salarizării primilor și a performanțelor superioare ale celor din urmă. Chiar dacă România este în urmă față de Occident la multe capitole, companiile venite din Vest care și-au construit aici fabrici au adus cu ele și noutățile tehnologice.
Asta face ca automatizarea – a se citi roboții – să se găsească în multe sectoare economice, de la industria FMCG și servicii până la producția de echipamente electrice și componente auto.
Moda roboților la Timișoara. Dar să trecem de la teorie la un exemplu din România: fabrica de anvelope Continental din Timișoara. „Legat de partea de automatizare, ăsta este trendul internațional. A devenit faimos termenul de «industry 4.0» și toată lumea se grăbește, atunci când apare un concept nou, să se alinieze“, spune Sorin Samonid, directorul general al Continental Anvelope din Timişoara, primul manager român al celei mai vechi fabrici din România a grupului german Continental.
Fabrica este construită pe fundația unei foste hale de sculărie a Uzinei Mecanice Timișoara (UMT), uzină falimentată, care avea în vremurile ei bune peste 8.000 de angajați, dar din care au mai rămas abia câteva sute.
Ruinele UMT se învecinează cu cei peste 160.000 de metri pătrați ai fabricii Continental, unde au fost produse, în 2016, circa 16 milioane de anvelope pentru autovehicule. Cândva, UMT se întindea pe jumătate de milion de metri pătrați și din halele ei ieșeau inclusiv macarale sau utilaje miniere. Capitalismul cu față umană promovat de România în anii care au curs după revoluția din 1989 a făcut ca din UMT să nu mai rămână astăzi aproape nimic. Dar moartea unei fabrici a dus la apariția altora noi, iar mulți dintre actualii angajați ai Continental sunt foști UMT-iști.
Înlocuirea angajatului uman cu o mașină este un proces considerat necesar în multe industrii, așa cum este cazul și în producerea anvelopelor auto. Unele dintre aceste utilaje automatizate sunt produse in-house de fiecare mare producător, astfel că ele nu pot fi cumpărate de competiție, iar asta este o regulă. Practic, fiecare companie are printre mașinile de producție din fabrici câteva care sunt doar ale ei.
„Toți marii producători au această abordare. Nu utilajele în sine sunt secrete, ci modul în care sunt programate să își facă treaba. Fiecare companie are acel plus pe care vrea să îl țină secret“, explică Samonid.
Noul, cel mai bun prieten al omului? Pe drumul robotizării au apucat-o toate fabricile din concernul german. Dar Continental nu se grăbește. În fabrica din Timișoara, care, în 2015, a avut un rulaj de aproape 642 de milioane de euro, roboții au înlocuit deja motostivuitoarele clasice conduse de angajați umani, iar în depozitul de materiale roboții știu, în fiecare secundă, unde se află fiecare produs.
„Industry 4.0 nu e nicidecum împotriva omului. Eu zic că este mai mult o schimbare de paradigmă. Avem în lucru implementarea altor roboți, dar focusul principal este pe ergonomie“, adaugă Samonid.
Dar, în această industrie, factorul uman este și va fi prezent. Ce se schimbă, odată cu automatizarea, este „încărcarea fizică pe om“. Adică mai puține sarcini și condiții de muncă îmbunătățite.
Mai mult, cercetările companiilor din IT se îndreaptă din ce în ce mai mult către machine learning și cognitive computing, astfel încât programele informatice pot să înceapă să „gândească“ într-un mod mai apropiat de cel al oamenilor, spune consultantul PwC România.
Fabrica din Timișoara a plecat în anul 2000 de la 200 de angajați. Acum are 2.500 și este aproape de finalizarea automatizării pe multe dintre liniile sale de producție, unde, practic, nu mai există niciun utilaj care să mai aibă nevoie de forța umană pentru a se deplasa dintr-un punct sau altul al fabricii. Iar rolul omului în acest peisaj robotizat este de a observa dacă ceva nu merge bine.
Odată cu aplicarea acestor măsuri, din fabrica din Timișoara au început să dispară hârtiile și pixurile. „Sistemul îi spune operatorului unde se află orice element de care are nevoie“, explică Samonid. În privința oamenilor, atenția companiei este îndreptată înspre ergonomie. O traducere la primă mână ar fi „condiții de muncă ale angajaților“. „Dacă e o suprafață dură și se petrec mai multe ore în picioare, se pune un covoraș de cauciuc“, adaugă șeful Continental.
„Operatorul ajunge să fie tot mai mult un supervizor al mașinii. Nu avem utilaj care să nu aibă o interfață digitală. Acum, totul se întâmplă prin intermediul unui monitor sau al unui touch screen.“
Puse în fața pretențiilor clienților ca marfa să aibă prețuri accesibile și o calitate cât mai bună, companiile trebuie să găsească soluții prin care să producă mai mult și să reducă timpul de livrare, potrivit datelor furnizate de un alt concern german: Siemens. În unele cazuri, pe linia de producție sunt doar câțiva oameni pentru supraveghere și care intervin în foarte puține activități punctuale, restul se întâmplă complet automatizat.
Focusul pe robotizare nu exclude, însă, componenta umană, astfel că este, în continuare, nevoie de angajați. Cel puțin în fabricile Continental. Mai ales de electricieni, care au încetat să mai fie acei angajați care repară o priză sau schimbă becurile arse. Odată cu automatizarea proceselor de fabricație, aceștia se ocupă mai degrabă de mentenanța mașinilor.
„Dacă partea mecanică a utilajelor poate nu s-a schimbat prea mult, partea electrică este complet diferită de ce era acum 30-40 de ani. Și se merge tot mai mult în direcția asta. Dacă o mașină se strică, prima fază de diagnosticare o face mașina însăși“, explică Samonid.
Noi și ceilalți. Dacă alte companii se luptă efectiv pentru a găsi și, mai apoi, a păstra forța de muncă, Continental Anvelope Timișoara pare ferită de astfel de încercări. Dar nu întru totul. Fluctuația angajaților în industria automotive din județul Timiș depășește 24%, dar Continental reușește să o țină la un digit, spune Samonid.
Timișoara este o pepinieră bună pentru noi angajați la nivelul școlarizării medii și universitare, iar mulți dintre studenți fac și practică în fabrică. Astfel că, atunci când unii dintre ei se și angajează la Continental, compania nu trebuie să le explice lucrurile de zero. Pe lângă asta, Continental alocă anual peste 300.000 de euro pentru pregătirea internă a salariaților. Firmele din grupul Continental derulează afaceri de circa 2,25 miliarde de euro în România, iar în 2015 au raportat un profit net cumulat de 206 milioane de euro. În perioada 1999-2015, Continental, care este prezent în România cu toate cele cinci divizii ale sale, a investit 1,13 miliarde de euro în activităţile de pe piața locală. Grupul german are șapte unităţi de producţie și patru centre de cercetare şi de dezvoltare, în Timişoara, Sibiu, Carei, Nădab, Brașov şi Iaşi, și este parte și într-un joint-venture în Slatina.
De altfel, fabrica din Timișoara produce, din 2012, anvelope pentru Twizy, un model de mașină electrică produs de constructorul francez Renault. Samonid spune că grupul german ar putea lua în calcul o nouă extindere în funcție de cum va evolua piața. Piață care, în 2016, a avut o creștere de 10-15%, iar în 2017 va merge tot în sus, conform așteptărilor. Ajutată, evident, și de viitorii roboți.
FOTO: Marile grupuri industriale își produc roboții in-house. Sursa foto: Laszlo Raduly / NewMoney
