Roboții și economia

Densitatea roboților în industrie a bătut un nou record mondial, cu 113 roboți la 10.000 de salariați în anul 2019, față de 99 de roboți în anul 2018, potrivit unor date statistice oficiale publicate de Federația Internațională de Robotică la începutul acestui an.

În topul economiilor cele mai robotizate regăsim Singapore, urmată de Coreea de Sud, Japonia, Germania, Suedia, Danemarca, Hong Kong, Taiwan, SUA, Belgia și Luxemburg (ultimele două, pe locul al zecelea). Remarcabil este că 47% din roboții industriali operaționali la nivel global sunt produși în Japonia, unde roboții au ajuns să asambleze alți roboți.

Aproape trei sferturi dintre roboții industriali sunt instalați în cinci țări: China, Japonia, SUA, Coreea de Sud și Germania. Din 2013 încoace, China este cea mai mare piață pentru roboții industriali.

Pe de altă parte, 38% din roboții industriali care funcționează pe teritoriul Uniunii Europene se regă­sesc în fabricile nemțești. Germania este de departe cea mai robotizată economie a Uniunii Europene, cu 346 de roboți la 10.000 de angajați în industrie. Dacă e să ne raportăm la mari regiuni geografice, cea mai mare densitate de roboți o constatăm în Europa de Vest și în statele nordice, urmate de America de Nord și Asia de Sud-Est.

OMUL, ÎN CENTRU. În industriile robotizate, numă­rul angajaților a crescut odată cu numărul de roboți introduși în lanțul de producție. De exemplu, în Germania, în industria de automotive, care este una dintre cele mai robotizate din lume, personalul a crescut continuu din 2010 până în 2019, de la 720.000 de angajați la aproape 850.000. Nu știm pentru cât timp este valabilă această tendință. Știm însă că strategiile de automatizare au în centrul lor omul, nevoia noastră de a munci mai puțin, dar mai eficient și mai inteligent.

Noile tehnologii vin cu oameni noi, educați să creeze și să interacționeze cu roboții și instrumentele digitale inteligente. Adaptarea la noile meserii este obligatorie pentru generațiile actuale, iar anticiparea tendințelor este obligatorie pentru decidenții publici și privați.

Marea competiție globală a robotizării este în plină desfășurare. La nivel mondial, la fiecare 90 de angajați, în industrie funcționează cel puțin un robot. Singapore continuă să fie cea mai competitivă și automatizată economie a lumii, cu un robot la fiecare 10 angajați în industrie.

Pentru comparație, în industria românească func­ționează un robot abia la 670 de angajați, de opt ori mai puțin decât media Uniunii Europene. Reziliența economiei noastre depinde în mod direct de capacitatea de folosire a roboților în industrie, de asimila­rea noilor tehnologii și de generarea de soluții noi, de înțelegerea noilor realități.

Mulți nu înțeleg ce se întâmplă, de ce industriile mari și banii mulți vin odată cu noile tehnologii. Oponenții noilor tehnologii pierd mult, iar cei săraci devin și mai săraci fără noile tehnologii, prin îndatorare și prin slaba calitate a educației. În schimb, câștigătorii sunt deținătorii noilor tehnologii digitale și verzi, cu economii productive și angajați cu com­petențe digitale avansate.

PE PLACA DE SURFING. Alții sunt deja pe placa de surfing tehnologic. Din 2000 încoace, omul de afa­ceri Cristian Covaciu, cofondatorul IPEC, de pildă, și-a robo­tizat fabrica din Alba Iulia, jumătate cu re­surse pro­prii, iar cealaltă jumătate cu fonduri europene, și a ajuns la performanța de a produce, cu 300 de roboți, peste 1% din producția mondială de farfurii. Acum este cea mai mare fabrică de profil din Europa și cea mai robotizată fabrică din România.

Care sunt ultimele lor planuri? Să construiască cea mai modernă fabrică de cești din lume și își propun să ajungă până în 2030 o companie neutră climatic: să folosească energie verde și să înlocuiască hidrocarburile cu hidrogenul. Ce fac angajații? Încă multe, dar prin 2030 vor face doar munca de con­cepție, creație și supraveghere.

Tehnologia este astăzi adevăratul factor de dife­rențiere în ceea ce privește eficiența economică și socială, fie ea școlară, corporativă, instituțională, regională sau națională. Pandemia a întărit această realitate. Strategia Națională de Competitivitate a României 2021-2027, care ar trebui să vină cu un răspuns structurat la noile provocări tehnologice, încă nu există, din păcate, nici măcar în dezbatere publică sau în vreo formă incipientă.

Măsurile prevăzute în proiectul Strategiei de Digitalizare a Educației – SmartEDU (finalizată în 2020, trecută prin procesul deschis al dezbaterii publice, dar încă neadoptată de către guvern) au fost parțial preluate în Planul Național de Redresare și Rezili­ență (PNRR) pentru introducerea laboratoarelor edu­caționale inteligente în școli – SmartLab-uri do­tate cu kituri robotice pentru începători, roboți edu­caționali multifuncționali etc. PNRR este în această perioadă în plin proces de negociere de către Guvernul României cu Comisia Europeană.

ÎN LOC DE CONCLUZIE. RoboEconomia e aici, se dezvoltă odată cu noua generație de antreprenori și are nevoie de roboEducație.