Cel puțin la momentul actual, vechea și deseori problematica democrație rămâne cea mai bună formă de organizare, în interiorul căreia ființele umane au cele mai mari șanse de atingere a idealurilor personale, de cultivare și valorificare creativă a aptitudinilor cu care au fost înzestrate natural. Deși imaginea unei lumi perfect democratice va rămâne mereu o utopie, acest lucru nu ne împiedică să urmărim obținerea unui grad cât mai ridicat de democratizare a societăților în care trăim.
Schimbările sociale permanente vin cu noi provocări la adresa democrației, de aceea obiectivul nostru ar trebui să fie menținerea standardelor democratice într-o lume în continuă schimbare. De aproape 70 de ani, începând cu declarația vizionarilor părinți fondatori ai Uniunii Europene și până la actualul Parlament European, întreaga politică europeană a fost construită având în vedere binele celor mulți (să nu pierdem din vedere referința clară la „dezvoltarea continentului african“ existentă în Declarația Schuman!) și țelul unei solidarități bazate pe bunăstarea colectivă.
Pentru români, apartenența la proiectul comun european a adus libertatea de mișcare în interiorul granițelor blocului comunitar și finanțările din fondurile europene, avantaje care au contribuit la consolidarea unei imagini pozitive a Uniunii Europene în rândul populației. Conform tuturor sondajelor realizate de-a lungul timpului, acest euro-optimism s-a menținut neschimbat de la integrarea noastră de facto și până în prezent, ceea ce nu a lăsat loc pentru dezbateri publice cu privire la viitorul european sau la riscurile care pot amenința Uniunea Europeană.
ZERO CĂUTĂRI. Am efectuat o analiză cu Keyword Planner – instrument oferit de Google Ads – pentru următoarele cuvinte-cheie, cu scopul de a identifica interesul românilor și intensitatea dezbaterilor formulate în spațiul public, în mediul online, iar rezultatul a indicat „0 căutări lunare“: „riscuri europene“, „risc european“, „risc UE“, „riscuri UE“, „risc Uniunea Europeană“, „riscuri Uniunea Europeană“, „criza Uniunea Europeană“, „criza UE“.
Am extins analiza, folosind instrumentul Ubersuggest, iar rezultatul indică faptul că există căutări lunare irelevante pe aceste teme. Articolele care apar în spațiul public online, în ultimul an, folosind motorul de căutare Google, sunt mai degrabă legate de riscurile medicale, riscurile de călătorie, riscurile financiare și cele de securitate, iar lucrările de specialitate publicate aparțin exclusiv ministerului de resort sau dezbaterii academice (de exemplu, Ștefan Popescu: „Uniunea Europeană după epidemia de COVID-19. Încercare de prospectivă“, Editura Litera, 2020).
Pornind de la ideile care stau la baza Uniunii Europene, ținând cont de absența dezbaterilor publice în România legate de riscurile europene actuale (cu câteva excepții de abordări academice în cadrul studiilor masterale la facultățile din țară cu profil de studii europene sau internaționale), considerăm că principalele cinci amenințări la adresa existenței Uniunii Europene, în accepțiunea autorilor, sunt provocate de următorii factori:
1) participarea politică scăzută, absenteismul la vot sau, altfel spus, separarea vieții politice de majoritatea populației, care a devenit indiferentă și neimplicată în luarea deciziilor;
2) scăderea calității presei și a surselor de informare a cetățenilor;
3) transformările rapide și profunde aduse de noile tehnologii digitale, care pot conduce la excluziunea socială a milioane de cetățeni europeni;
4) transformările demografice produse de fenomenul migrației și de fenomenul creșterii mediei de vârstă a populației europene; 5) pierderea competiției economice cu celelalte superputeri mondiale, care ar conduce inevitabil la disoluția proiectului european.
ÎNTREBĂRI ȘI UN RĂSPUNS. Ca o concluzie, pentru oricine se gândește la sensul democrației – în general, nu doar în spațiul european –, este inevitabil să se întrebe: oare cum va fi capabilă Uniunea Europeană, având o populație din ce în ce mai îmbătrânită, să accepte și să genereze noul, știut fiind faptul că apetitul pentru nou aparține populației tinere? Cum mai este posibil ca o persoană fără posibilități financiare sau o comunitate de oameni simpli să-și mai poată face auzită vocea într-o lume a bogaților? Am putut vedea cum superbogații lumii au devenit și mai bogați în ultimul an, în ciuda crizei pandemice, iar numărul miliardarilor a crescut.
Un posibil răspuns ar fi că puterea democrației stă în posibilitatea controversei și a conflictului pe care le putem avea într-o societate democratică; nu a conflictului contondent, desigur, ci a controversei argumentate, a conflictului purtat într-o cultură a argumentului. Iar acest lucru este de neprețuit și poate avea loc doar acolo unde există democrație.
Această analiză a fost realizată în colaborare cu Constantin Gătin.
